9,252 matches
-
au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a părut mai pustie ca niciodată, Bucureștiul un oraș cufundat în beznă, dispăruseră toate firmele particulare, magazinele luxoase, viața de noapte, afișele colorate care invitau la spectacole și evenimente, chioșcurile de ziare, vechile anticării, într un cuvînt tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa situație nici nu-i de mirare cum de cariera militară pentru care ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gîndurile și nici să vezi mai departe de vîrful nasului. Voi chiar ne luați de fraieri, i-auziți, dom’ Roja, ce gogoși încearcă să ne vîndă Bulgarul, zice Tîrnăcop, dînd la iveală dintr-un sac ponosit de cînepă două tablouri colorate. Ciuliți-vă bine urechile, începe să strige Gulie în direcția celorlalți, cică s-a spart deja Vila din Băneasa, și Piticul a fost jefuit de operele de artă de prin casă. Să mori de rîs nu alta de atîtea baliverne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din tavan în mijlocul sălii, păi cred și eu, se aude din nou glasul mieros al celuilalt, faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unde am eu senzația că glăsciorul ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Doișpe roșu? îl întreabă Roja din priviri, ziua ta de naștere, am înțeles, îi confirmă băiatului care face jocurile, dar de unde și pînă unde roșu? — învîrte-o cum trebuie, îi poruncește Patru Ace, două mii pentru început, pune pe masă niște bancnote colorate, acuma doar să mai aveți nițică răbdare, pînă se fac toate jocurile. — Ce să-ți spun, lectura e punctul forte al celor din generația mea, ăsta e un lucru bine știut, zice Roja. Nu ne mai complicăm cu jetoane, reia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că o să înceapă să turuie despre Cuba și Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adâncime apreciabilă, apă limpede și rece, ca o binecuvântare pentru mulți Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite și găini moleșite de căldura soarelui de vară, scoțând țipete ce se voiau Înfiorătoare. Orătăniile alergau bezmetice
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
avea un picior Însângerat, mușcat de cine știe ce lighioană a bălții. Ochenoaia a sărit cât ai zice pește, pe mal, a spălat cu iuțeală și durere rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu basmaua discret colorată a Zâniței și apoi, Îndreptându și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce venea din ceruri, cu viteză mărită pentru a-i oripila prietenii: albinuțe, furnici și gâzele frumos colorate. Copilul era mereu frumos Îmbrăcat și i se făceau toate voile, toate moftulețele i se Îndeplineau, necondiționat, cu Înțelegere tacită și din porunca bunicii sale: Dați-i toantelor tot ce cere că puiu’ muțâi a pierdut ce avea mai de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vizanti... palatu) până când Ghiță-Baiazid mânca urât, clefăia și sorbea tărâță muiată din „caietele” lui, le arunca În aer goale și Cleopatra le lovea cu copitele și le spărgea În sute de țăndări, bunicu’ Înjura de zor pe Cleopatra, o ciocănitoare colorată Îi ciugulea litere mici din palmă apoi creștea cam cât un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi gâdilau fața și urechile, zburând În jurul său, păsărele ... flori... și toate se pierd Într-un somn
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sunt transcrise de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele sunt inexpresive și nerelevante, sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al cititorilor, plictisindu-i cu îndemnuri bătrânești: „Nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tine de acu-nainte.“ (Iubire în dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în care autoarea filozofează: „Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm subțire?“ (Mai arde-n noi ceva) Banalități solemne, din cele care se rostesc la înmormântări, sunt reluate cu entuziasm, asemenea unor descoperiri proprii: „Nu, morții n-au murit, trăiesc în noi, / Mai stăm la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nou pentru a-l duce mai departe. Tratamentul tău, frânturi de nimic într-un rețetar al memoriei. Domnule doctor, mie îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de moarte". Amintirile, cioburi de sticlă colorată desprinse din vitraliile unei biserici părăsite, o biserică pictată cu îngeri ce se înghit între ei pentru a clona aureole. Refuz să le accept, deși știu că am existat în ele. Conștiința proiectează imaginile și fără să-mi amintești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngăduia amăgiri: O să mă ierte, sigur o să mă ierte, mi-a strivit umerii, e prea grea, prea rigidă, prea apăsătoare, e stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele mele colorate. Acum îmi stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șterge precum amprenta desenată cu cretă pe asfalt. Știu, cărțile tale așezate cuminți în strană vorbesc despre limite, mântuirea desface paranteza pătrată: la un capăt, veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța ochilor. De mâine, în locul meu, vei găsi, stând la masă, două aparențe identice, nici o diferență între un câmp de luptă și un lan cu grâu, atâta timp cât moartea și viața își succed în egală măsură cerul. Eu, posibil, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate, sînt de ajuns și două orbite goale. Organul lipsă Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului spulberat de schije de la genunchi În jos i se pare că atinge pămîntul, că aleargă, urcă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îndreptați asupra lumii, nici vorbă să răsară Înăuntrul craniului. Imaginile generate spontan se situează numai În bătaia... să zic a privirii? Nu. Spun mai bine a fantomei privirii. Dar se alcătuiesc toate În afara mea, din materie luminoasă, oricît de intens colorate sau de stinse ar fi ele. — Nemaipomenit! N-am Înțeles mare lucru, dar e fantastic! Mai povestește-mi! Nu știam ce i-aș mai fi putut povesti. N-o interesau decît trăiri de ale mele complicate și volatile: cît interiorizez
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
liberi, de aceea pot fi ispitiți. Dumnezeu luase atunci chip de om, de aceea a îndurat ispita pentru ei. Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse și el. Orologiul elvețian bătu de douăsprezece ori. Dar nimănui nu-i mai ardea de vorbă. Apa curgea mai departe pe pietre. Trist, ametistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]