2,912 matches
-
avea rolul de a efectua „disidență” în grup (în sensul că emitea opinii corecte în momentul în care tot grupul emitea opinia eronată). Cel mai interesant de dezvoltat ni se pare situația în care acest al doilea subiect (numit subiect-„complice”) este mai întâi de acord cu grupul, dar spre sfârșitul experimentului dă răspunsurile exacte (deci efectuează „disidența”, intră în contradicție cu grupul). Asch numește această activitate „eliberare”, ceea ce nu îi conferă totuși subiectului naiv ce a acționat la început conformist
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și povestirile sale au, de obicei, personaje din mediul rural. Reprezentativă este Uitutul. Povestire din munții Bucovinei. Autorul reușește să treacă adesea de simpla relatare, ca în povestirea Un omor. Din reminiscențele unui criminalist. Contribuie la aceasta umorul blând și complice, care colorează faptele din realitate și așază scrierile lui în apropierea unor specii folclorice precum snoava. Dar capacitatea de invenție este redusă, ceea ce face ca substanța povestirilor să fie inconsistentă. Cu toate acestea, stilul se remarcă prin fluiditate, iar plasticitatea
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
piesele Cadavrul viu de Lev Tolstoi (1912) și Torquemada de Victor Hugo (1916). SCRIERI: Sărăcie, Iași, 1897; O toamnă la Paris, Iași, 1897; De recitat, Iași, 1897; Ele, Iași, 1898; Lirice, Iași, 1898; Heinrich Heine și Ed. Grenier, București, 1910; Complicele lui Heine, Iași, 1911; Spini, București, 1915; Frontul roșu, îngr. Eugen Relgis, Iași, 1920; Cartea băiatului meu, pref. Enric Furtună, Iași, 1924; În depărtări. Din tragediile vieții. Din tainele vieții. Glosse. Mărimi dispărute, București, [1936]. Antologii, ediții: Autori români, I-
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
uitat să-ți spun că unul din mine l-a iubit deși nici măcar nu l-a cunoscut... sunt prea independent și stau în spatele unui răsărit din când în când îngenunchez la capăt de zi și te strig vino iubito fii complice la viața asta trăită printre oameni unde e Dumnezeu e și lumină ... Citește mai mult mi-ai spus că Dumnezeua murit strivit de întunericși nu te-am crezutmult mai târziumi-ai spus căDumnezeu a înviatși te-am crezuta pășit printre sufletea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
îmbrac singurătatea nu e cine știe ce tocmai de aceea nici nu o probez îmi vine bine ca să cădem la pace ea îmi îmbracă umbra și uite așa ieșim la plimbare cineva de sus decupează un petec de cer și ne privește complice ... Citește mai mult în fiecare dimineațăîmi îmbrac singurătateanu e cine știe cetocmai de aceea nici nu o probezîmi vine bineca să cădem la paceea îmi îmbracă umbrași uite așa ieșim la plimbarecineva de sus decupeazăun petec de cerși ne privește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
Citește mai mult în fiecare dimineațăîmi îmbrac singurătateanu e cine știe cetocmai de aceea nici nu o probezîmi vine bineca să cădem la paceea îmi îmbracă umbrași uite așa ieșim la plimbarecineva de sus decupeazăun petec de cerși ne privește complice... XXVI. STRĂJERUL, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016. Când răsare soarele printre dealuri pășește Dumnezeu de sub tălpile sale cresc muguri de zi undeva la marginea cerului unde nimic nu se mai aude nimic nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
urîtă asupra celor ce trebuia să se ocupe de programul, de consilierea și nu în ultimul rînd de paza președintelui. Timp de trei ani această mică armată s-a lăsat păcălită de președintele Constantinescu sau, mai rău, i-a fost complice în aventura sa? Nu e cam mare piatra pe care o aruncă d-na Roșca? Și apropo de temerile sale că serviciile secrete și presa i-ar fi putut da de urmă, după declarațiile premierului Năstase împotriva președintelui Constantinescu despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
de vorbitor, necum de pachet, își insultă propriile victime, de pe micul ecran (toți revoluționarii erau trogolodiți și bețivani, toți morții - uciși de el, cu mîna lui! - erau niște derbedei). [...] Pelticul grizonat care ar fi trebuit să conducă emisiunea se hlizea complice la auzul enormităților revărsate ca o diaree de asasinul ce-i stătea alături."
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
fără scrupule a personalității umane. Drama lui Dunca, declanșată în momentul întoarcerii sale, când este pe punctul de a începe o relație cu Margareta Vinea, soția directorului unei mari uzine, este aceea a sterilității interioare: refuzul său de a fi complice la delațiune nu este urmat și de un gest constructiv, care să se constituie într-un nou început. „M-am oprit la cel mai important gest din viața mea, îi spune el Margaretei, la consecințele unui refuz, la cel mai
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
în cazul lui Charles (vezi mai sus), sau radicală în cazul lui Bousset. Swete, Milligan, Wohlenberg, Brooke, Dibelius, Lohmeyer, Rigaux, Caird, Schnakenburg, Kraft, Beasley‑Murray, Bruce, Brown, Jeremias, Peuckert, Rowley, Van Ess, Hartmann, Jenske, McGinn, Rist, Russell ar fi cu toții „complicii” acestui „complot universal”. Cu toate acestea, există de asemenea o serie de opozanți ai curentului general, dintre care merită amintiți: W.A. Meeks, J. Ernst, A. Yarbro Collins și W.C. Weinrich. Viziunea lui Jenks ne pare puțin maniheică. Am remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se adaugă seriei celor șapte, ca un al optulea împărat. Coarnele închipuie alți zece regi, „care încă nu au luat împărăția” și „care vor lua stăpânire de împărați (ƒ>≅ΛΦ∴∀) ca și Fiara”. Cei zece vor fi, așadar, contemporani și complici ai fiarei, adică ai celui de‑al optulea rege din prima serie. După cum observăm, lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Domnia celor zece va dura puțin timp, doar „un ceas” (17,12). Ei „vor avea cu toții un cuget, și puterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să o primească direct din mâinile „Anticristului”. Acesta îi va învesti cu o oarecare putere, drept răsplată pentru sprijinul lor. Apocalipsa modifică atât psihologia personajelor, cât și înlănțuirea evenimentelor. Într‑o primă fază, Anticristul vine la putere, apoi găsește zece complici care îl ajută să‑și consolideze puterea; în fine, într‑o a treia fază, acești colaboratori fanatizați („nu caută decât să își consacre toată energia fiarei”) primesc în schimb câte un regat peste care vor domni „un ceas”. Așa cum putem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de modelul tiranului păgân - a cărui legitimitate va fi contestabilă și care va pune stăpânire asupra templului; va pune capăt cultului tradițional, instaurând propriul cult (influență de la Dan. 8,11‑12; 9,27); va deveni stăpân al lumii cu spijinul complicilor săi. Remarcăm absența totală a motivului martorilor eshatologici (Apoc. 11), dovadă suplimentară a faptului că mitul nu este încă perceput ca un ansamblu coerent, autonom, aparținând doctrinei tradiționale. Insistența cu care Irineu reia tema divizării Imperiului Roman ca premisă obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11‑13 din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că înainte de venirea Domnului va veni ucigașul oamenilor, diavolul‑vrăjmaș al lui Dumnezeu, uzurpatorul numelui dumnezeiesc, care va îmbrăca haina firii omenești. Și, așa cum odinioară s‑a făcut fur al numelui de „Dumnezeu”, pretinzând că este al lui și al complicilor lui în rău, și cum i‑a convins pe oameni, prin idolii cei făcuți de mână, să îi aducă un cult divin, tot astfel, în zilele acelea, va îndrăzni să‑și atribuie numele Domnului nostru Isus Cristos, „rătăcind”, ca să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tudor Vianu - este un adevărat personaj al povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau balta intervin în acțiunile umane cu funcții complice și inițiative secrete. Dintre nenumărate exemple citabile, o mențiune specială merită strania istorisire Ochi de urs, unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
bogată, veri săracă, veri cinstită, veri fără cinste, tot într-un chip și cu o certare se vor certa”396; răspunzători erau făcuți autorii - ce urmau să-și piardă și averea, „încă-ș va piiarde bucatele” -, dar și deopotrivă, sfătuitorii și complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu Ecumenic și Canonul 92 Trulan îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
versuri după un roman omonim de H. Buvelot și Ștefan Andronic, are o acțiune axată pe confruntarea a două categorii morale: cei buni, cinstiți, bravi, patrioți (domnitorul și ai săi) - cei răi, urâți la suflet și violenți (conspiratorul Drăgan și complicii). Personajele țin discursuri emfatice, sunt facile, confecționate. Prozodia e silită, limba improprie, stilul grandilocvent. În tragedia în versuri Constantin Basarab Brâncoveanul (1877) răul (Cantacuzinii) distruge binele (Brâncoveanu), într-o desfășurare barocă, vădind aceeași înclinație către spectaculos. Diurpaneu, ultimul decebal al
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
mai marele porcarilor din ținut. Pentru a-și ajunge scopurile, nu ezită, în cele din urmă, să își calce în picioare demnitatea, iar trezirea este târzie și fără efect: își pierde soția și moare el însuși, pedepsit de fostul său complice. La fel i se întâmplă și lui Duțu din Comoara, personaj ale cărui avataruri sunt prezentate totuși cu umor. Multe nuvele accentuează incompatibilitatea dintre un caracter nehotărât și stabilitatea familiei. Ghiță este un exemplu elocvent: zbătându-se între pofta de
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
rugăciunile alături de brahmanii săi, oferind pomană săracilor, căci ne aflam În prima zi a lunii, numită la hinduși Sancrat, ocazie cu care În general au loc ceremonii asemănătoare. Bai Gurmuck Singh, gardianul copilului, Misser Beli Ram (marele trezorier), precum și ceilalți complici nu așteptară prea mult să-și primească recompensa. Plecând din Shahbelore, criminalii se grăbiră să ajungă În fortăreață. În drumul lor se Întâlniră cu Dhian Singh, care se Îndrepta spre Shahbelore și pe care Îl informară despre cele Întâmplate, aducându
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de înalte cinuri, încetează. Socotindu-se persecutat, dospind în el nemulțumirea și ranchiuna, paharnicul pune la cale - sau este doar complice al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
întrețin cu multă ușurință conversații libere (fără constrângeri care vizează subiectul abordat sau formele gramaticale), reprezintă unii pentru ceilalți buni ascultători, permițând exprimarea necenzurată a gândurilor și sentimentelor, iar aceasta face ca unii să devină cu ușurință confesorii și, deseori, complicii celorlalți, își acordă reciproc suport moral și sprijin material... Dacă nu poate fi negată, legătura bunici nepoți nu este, totuși, una naturală, automată, ci, dimpotrivă, una construită; proximitatea geografică, debutul relației odată cu, sau foarte curând după nașterea copilului, grija cu
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
neînțeles este faptul că „ex-disidenții cei mai de vază, ale căror convingeri sunt solide și vechi, se arată astăzi atât de obsedați de teama «maccarthysmului», încât refuză să susțină orice cerere de reglare a conturilor, chiar benigne, cu autorii sau complicii ororilor înfăptuite de «fratele cel mare» împotriva propriei țări” (Podhoretz, 1998, p. 216). Rezultatul: „În majoritatea țărilor din blocul sovietic nu s-a pus problema de a-i pedepsi pe cei care au ucis, au privat de libertate, au ruinat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
spontan. Dacă însă examenul anatomopatologic stabilea dovezi de întrerupere a sarcinii, urma o anchetă judiciară ale cărei consecințe erau pedepsele prevăzute în Codul penal. Acestea se aplicau deopotrivă femeilor care își provocaseră singure avortul, persoanelor ce efectuau avorturi ilegale, precum și complicilor lor (persoane ce deținuseră instrumentele medicale, îi puseseră în legătură pe unii cu alții, asistaseră sau ajutaseră la practicarea manevrelor abortive). Pedepsele variau de la amenzi la condamnări la locul de muncă sau închisoare de la 1 la 3 ani, cu interzicerea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt premisele. Pe baza lor eseistul imaginează cincisprezece discursuri ale lașității și ale trădării, din care ideea turnului de fildeș iese zdrobită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P.
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]