13,536 matches
-
Mircea Mihăieș În rândurile următoare voi scrie despre un furt. Și anume, furtul cuvântului "liberal" de către stângiștii și comuniștii occidentali - mai ales cei americani. Operația e subtilă și nu s-a produs dintr-o dată. Dar ca în orice rapt de dimenisuni istorice, a fost nevoie de complicități, neatenții și de-o imensă rea-credință. Fiind vorba, în principal, de mediile
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
nu dreptei. Aspirațiile și metodele de aplicare a ideilor sunt comune până la identificare. Într-o recenzie a cărții din "New York Times", David Oshinsky a punctat decisiv, rezumând astfel teza lui Goldberg: în ciuda faptului că eticheta de "fascist" este aplicată de comuniști și simpatizanții lor inamicilor ideologici, gesturilor și ideilor neconvenabile, în realitate, "liberalii" de stânga, și nu "conservatorii" de dreapta, au îmbrățișat idealul fascist al "perfecționării societății cu ajutorul unui stat puternic, condus de lideri omniscienți. Iar cei care văd în represiune
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
fericirii universale aparțin unei recuzite comune, pe care atât fascismul, cât și comunismul au exploatat-o până la epuizare. Nemaipomenita, diabolica inventivitate a demagogilor stângiști a dus, și în acest caz, la răsturnarea completă a etichetelor. După o logică profund pervertită, comuniștii au pus în seama adversarilor intenții promovate de ei înșiși, prin fiecare acțiune semnificativă. Ne amintim de felul cum, în timpul Războiului Rece, Biroul Informativ al partidelor comuniste și muncitorești (Cominform) își intitulase una din revistele de propagandă "Pentru pace trainică
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
reiasă cu limpezime drumul de la cauză la efect pe linie generațională felul în care s-a raportat Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului material, profesional și cultural al propriilor părinți, în fața eșecurilor ideologice, congenerii Gioiei își vor consuma frenetic ani buni în dezlănțuirea hippiotă
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
explică: nu albanezii din Albania, ci aia din Kosovo, sprijiniți de naționaliștii de la Tirana. Potrivit surselor pe care le știam eu, Belgradul îi trata din ce in ce mai prost pe etnicii albanezi din Kosovo. L-am intrebat atunci pe Slavomir dacă nu cumva comuniștii de la Belgrad care nu voiau să scape puterea împingeau la ultimele consecințe politică pe care o încercase la noi Ceaușescu, de a arăta cu degetul spre unguri, pentru a deturna atenția de la el însuși. Slavomir îmi spune că e cu
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
vorba de cel nazist sau de cel ceh. Nimic din "măreția" idealurilor nu-l atinge, în afară de acela de a deveni milionar și a avea hotelul său, dorință care i se împlinește pentru scurt timp, pentru că hotelul îi este expropiat de comuniști, iar el aruncat în închisoare. Aparent, filmul nu ia nimic în serios și totul în derîdere, așa cum dorința de a fi printre milionari a lui Jan i se împlinește fostului ospătar, cînd ajunge în închisoare alături de ei, cei pe care
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
-o și o îndurăm încă: comunismul și apoi, în forme travestite și cosmetizate, actuala undă opresivă a corectitudinii politice. Citindu-i cartea Cine ne scrie istoria?, mi-am spus că, dacă în generația tînără mai apar oameni ca el, atunci comuniștii s-au chinuit degeaba. N-au putut schimba tiparul mental al generațiilor. N-au reușit să le degradeze fibra pînă într-atît încît să le anihileze instinctul și să le șteargă memoria. Cu alte cuvinte, degenerarea românilor nu s-a întins
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
se țese intriga propriu-zisă a romanului, totul ține de o Românie cât se poate de reală, recognoscibilă, aflată sub ochii noștri. Evocând copilăria personajului său, Stelian Țurlea face o plină de pitoresc descriere a vieții din mahalalele românești dinainte de venirea comuniștilor la putere: "La noi lumea era așezată cum trebuie: care avea o cizmărie, care o sifonerie, care o frizerie, care vindea înghețată sau borș, care ascuțea cuțite și foarfeci, care era croitor, ceaprazar, măcelar, ceasornicar n-aveam, ăștia aveau prăvăliile
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
uriașe, cât o roată mare, atârnate de-o cobiliță, de-o parte și alta a umerilor, un iaurt vârtos în care înfigeai lingura sau paleta și rămâneau drepte și țepene" (p. 13). Această ordine temeinic împământenită este tulburată de venirea comuniștilor la putere și de descinderile nocturne ale oamenilor în haine de piele sosiți să îi ridice pe foștii negustori și meseriași privați. O mică răscoală în cartier, încheiată cu alungarea unor astfel de purtători de haine de piele a rămas
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
select de la Ateneu. Acest vector de interpretare a distorsiunii la scara Istoriei mari mi se pare perfect justificat în punctul de pornire al criticului. Numai un ignorant total n-a aflat până acum că alegerile din 1946 au fost fraudate, comuniștii câștigând la scor în fața partidelor istorice prin simpla inversare a procentelor obținute. Mizeria respectivă (ca să folosesc un termen neacademic) e netă, factuală, noninterpretabilă, așa cum sunt și crimele politice, arestările, deportările din primul deceniu, mai ales, al comunismului autohton. Dar tot
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
atunci s-a deschis o epocă în care încap indiscutabil mai mult fapte și incomparabil mai multe nuanțe decât vedem în volumul lui Dan C. Mihăilescu. Nu e destul să rediabolizăm un regim într-adevăr diabolic, cum a fost cel comunist, pentru a reumaniza climatul social și sufletesc. Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
Ca să îți aperi corpul, trebuie să deții și spațiu în jurul lui. Toate ființele, de la microbi până la tigri, își apără acest cerc de siguranță. Casa și curtea sunt o extindere firească a existenței omenești, fac parte din identitatea unui individ. Activiștii comuniști i-au deposedat cu o tenacitate obsesivă pe semenii lor de locuințe și terenuri, pentru ca aceștia să rămână fără apărare, ca niște melci scoși din cochilii. Ce greu era pentru un activist care participa la colectivizarea forțată a agriculturii să
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
accepte, cu aplauze entuziaste ori cu murmure en aparté, in-di-cațiile prețioase ale unor analfabeți și semidocți, ajunși în vârful piramidei printr-o logică a con-tra-se-lec-ției? Cum se explică - altfel decât printr-o componentă a spe-ci-ficului național, adaptabilitatea - în-mul-țirea vertiginoasă a comuniștilor, într-o progresie nemaiîntâlnită în tot Estul Europei? În al doilea rând: cum se face totuși că în aceste condiții de lagăr socialist, modificate numai prin substituirea internaționalismului sovietic de naționalismul ceaușist, s-a putut dezvolta o cultură și, în cadrul
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
le va observa îndeaproape, îl scârbesc pe acesta cu asupra de măsură. "Aragon a intrat în polemică deschisă cu Moscova, notează diaristul pe 13 septembrie 1968, pe când se afla încă în România. Ciudat și scârbos destin au mai avut și comuniștii francezi! Sartre, după ce și-a făcut declarația de condamnare a invaziei, acum tace. Își termină cartea despre Flaubert. Sfântul Anton nu se lasă tentat de diavol." (p. 28). Când cei din Estul Europei care "au ales libertatea" (țeposul }epeneag, contrariant
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
am formulat la adresa regimului politic din Est. În felul acesta, spunea el, dăm apă la moară (expresia există și în franceză!) filo-americanilor și imperialiștilor. Uniunea Sovietică trebuie apărată - chiar și ascunzând adevărul, pentru că e țara socialismului etc., pe scurt, poziția comunistului dinainte de război care, atunci cel puțin, avea scuza că mai putea spera înfăptuirea socialismului în U.R.S.S. într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat; ceea ce a fost dezmințit cu brio după aceea. E absolut ridicol ca un intelectual
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
Canal. Sau, mai precis, "la Canal": vărul meu, care venise în București la 20 de ani ca să-și înceapă viața de student, era acum "la Canal". Tot ce știam, fără să înțeleg și ce înseamnă asta, era că "îl închiseseră comuniștii". Nu înțelegeam nici ce făcuse ca să fie închis, nici ce însemna "la Canal". Apoi, în preajma Crăciunului din 1951, pe "scara din spate" a casei din Dr. Lister 69 (și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
să mă arunc la pământ, ca pe vremuri, și să-i imobilizez glezna. Devenise un străin. Și atunci, privindu-l, în tulbureala minții mele de copil am înțeles că ceva teribil se întâmplase cu el și că oamenii aceia numiți "comuniștii" erau, neîndoielnic, reprezentanții Răului pe pământ. Atunci, cred, am devenit "anticomunist visceral" (suprema etichetă de blam pe care ți-o aplică bravii intelectuali francezi când manifești rezerve mai apăsate despre idealul comunist al tinereții lor), pentru că răul pe lumea asta
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Drieu La Rochelle, purtătorul de stindard al dreptei. Cele două cărți rezumă extremele unei abordări. După lectura lor se putea recompune tabloul disensiunilor din epocă, fizionomia taberelor în încleștare. Sună atunci firesc întrebarea legată de apartenență. A fost Malraux un comunist autentic, atașat cu trup și suflet proletariatului? Sau a fost Drieu un fascist pur sânge, în umbra lui Hitler și Mussolini? Cine adună mărturiile din sfera biografiei și a operei va evita , cred, să dea un răspuns afirmativ. Căci în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
literatură și s-a îndreptat spre teoria artei, funcționând și ca ministru cu drepturi speciale în guvernul generalului. Lui Drieu îi displăcea docilitatea prietenului său în fața Moscovei. I-a reproșat ceea ce lui i se părea o capitulare, în furia împotriva comuniștilor l-a acuzat pe Aragon, fostul companion de nebunii nocturne că e un agent al Kremlinului. El însă s-a abandonat aventurii naziste. A elogiat omul tare, voluntar, fără dubii paralizante. După ce a consumat experiențe dubioase (droguri, alcool, seducerea și
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
și rezistenței la demența ceaușistă. Le-am adresat anul trecut un mesaj prin care-i avertizam că-și vând sufletul unei direcții extrem de periculoase din societatea românească. În afara unui potop de sudalme și-a includerii - care mă onorează, așa cum, sub comuniști, mă încânta fiecare atac la care mă supuneau "Săptămâna" și "Luceafărul" - în lista celor bălăcăriți cu avânt, nu m-am ales decât cu o ură pe care-o presimt durabilă. Promit că, la rându-mi, o să-mi exersez memoria și
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
particulară" etc. "Răspândirea" celorlalți membri ai grupului "revoluționar" inițial a avut menirea de a asigura imunitatea tuturor în caz de "alternanță democratică" la putere, inclusiv de "îmblânzire" a justiției în cazurile flagrante de preluare (privatizare) a patrimoniului economic naționalizat de comuniști. S-a constituit astfel "sistemul ticăloșit", care i-a asigurat României imaginea de cea mai coruptă țară a Europei, iar românilor renumele de hoți, mincinoși, leneși etc. Consecința funcționării "sistemului" a fost apariția, în toate sectoarele vieții sociale, a unor
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
a fi rudă de sînge cu cineva este un merit: merit are, sau nu are, numai ceea ce realizezi tu însuți. Pe de altă parte, această rudenie nu poate fi nici ceva Ťinfamantť, cum mi s-a inculcat în tinerețe sub comuniști cînd trebuia să ascund faptul că Ťam rude în străinătateť pentru a nu fi exmatriculat din Universitate!" Și pentru că sîntem sub auspiciile centenarului Eliade, Marius Vasileanu reproduce un articol ("Scriitorul de mîine") pe care Eliade l-a publicat în Viața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
publicistică, decît să scriu ceva ce nu corespundea convingerilor mele personale". Dacă generația de după primul război mondial se socotea una "sacrificată", cea căreia îi aparține ar fi una "decapitată". Firește, cu nuanțe semnificative: "Nu-i includ în această generație pe comuniștii de vîrsta mea, dinainte de 1944, care aveau un orizont îngust, dogmatic, și au apucat să-și realizeze visurile, pentru ca astăzi să ajungă și ei la faliment spiritual (deși sînt bine plasați în viață). De cîte ori mă întîlnesc cu cîte
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
cărora ar fi fost preferabilă promovarea unor elemente slab pregătite decît a celor eminenți, ultimii fiind mai puțin docili. De ce să ne închipuim că ceea ce se întîmpla bunăoară cu clericii nu se înîmpla și cu scriitorii? înverșunatul antielitism al ideologilor comuniști reprezenta astfel un atentat la statutul intrinsec al creației, "democratizarea" acesteia însemna înjosirea, trivializarea ei în chip deliberat, atitudini care, să recunoaștem, continuă a se răsfrînge în consumismul actual al unor importante segmente din mass media, în goană frenetică după
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
au intrat caracterizări de mare rezonanță, care ne privesc direct: Ťingineri ai sufletelor omeneștiť, Ťtribuniť, Ťprofețiť, Ťreprezentanți și exponenți ai năzuințelor poporuluiť etc.". Și, hetairică, așa cum o știm, poeta nu se sfiește a amestca planurile: "Personal, mă mîndresc cu prietenia comunistului și criticului Ov. S. Crohmălniceanu". Una din poeziile semnate de impetuoasa Nina se dorea pe atunci vaticinară: "Cîndva, într-un veac de mult apus,/ ultimii proletari din lume au apus/ către ultimul patron, Uzina ne-aparține!/ Și s-au făcut
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]