41,330 matches
-
într-un moment al înfloririi supreme, sub forme pe care generațiile tinere le-ar putea socoti inventate, iar memoria celor de atunci le smulge greu din negura timpului. 24 octombrie 1951 (cursul de Introducere în literatură): "Arta ca formă a conștiinței sociale, ca reflectare veridică a lumii, contribuie la demascarea burgheziei. De aci și încercările burgheziei de a cultiva teoria artei pure, a artei nelegate de realitatea directă, incapabilă de a reflecta lumea, nelegată de conștiința socială, plutind chipurile deasupra claselor
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
literatură): "Arta ca formă a conștiinței sociale, ca reflectare veridică a lumii, contribuie la demascarea burgheziei. De aci și încercările burgheziei de a cultiva teoria artei pure, a artei nelegate de realitatea directă, incapabilă de a reflecta lumea, nelegată de conștiința socială, plutind chipurile deasupra claselor. De aci, eforturile burgheziei de a dezvolta tot soiul de teorii estetice, care în fond se reduc la teoria artei pentru artă. De aci, apariția a tot soiul de curente bazate pe obscurantism, pesimism, erotism
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
repete. Propovăduim în deșert. în cărțile noastre nu încetăm să refacem traseele morții, reînviem totul de la altare de jertfă la cuptoare pentru oameni, la Sibirii, la cîrlige de măcelărire în care atîrnă carne umană, la ziduri de beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
noastre nu încetăm să refacem traseele morții, reînviem totul de la altare de jertfă la cuptoare pentru oameni, la Sibirii, la cîrlige de măcelărire în care atîrnă carne umană, la ziduri de beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră revoltată - rațiunea e mereu revoltată, nu
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Vest cînd sînt aplaudată mă simt în același timp jignită, pentru că nu eu îi interesez, nu ființa mea individuală, ci ființa mea globală. începe să-mi fie frică de satul global, cum îmi e frică de politică. Literatura Occidentului, literatura conștiințelor libere, a celor ce desfid complexele, a celor care cred că voința și rațiunea pot schimba fața lumii, e o literatură mult mai angajată. O literatură scrisă de un homo politicus pentru un homo politicus. Cred că orice insistență prelungită
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Ungureanu Într-un eseu publicat în 1970, Un semn de întrebare, Marin Preda recapitulează împrejurările în care și-a publicat nuvela: "Prin 1952 eram la Tușnad într-un prim concediu de creație din viața mea. Un prieten foarte neliniștit în conștiința lui, neliniște pe care n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii inventate de care mi se legase numele (naturalism
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
erau dominate de ură și încrâncenare...; unele nuvele din volumul întâlnirea din pământuri erau adânc atacate de morbul naturalismului. Nuvela Ana Roșculeț, apărută în 1949, a fost puternic criticată pentru naturalismul ei, pentru imaginea deformată pe care odădea despre dezvoltarea conștiinței de clasă a unei muncitoare înapoiate. Tocmai prin prizma acestor creații anterioare apare limpede de ce noua nuvelă a lui Marin Preda constituie o cotitură în creația acestui scriitor, înzestrat cu un puternic talent de prozator..." Marin Preda va reveni asupra
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Doctorul Sîrbu, prin intermediul se afirmă tezele Preda 1960 îi răspunde ("așa de crâncen" încât trebuie să ascultăm nu doar vocea, ci și ecourile ei interioare): Ideea că am fi putea orfelini e exclusă. Singura grijă care ia proporții mari în conștiința unui om este cum să nu se piardă pe sine.," Întrebarea va rămâne până la ultima carte, răspunsurile se vor schimba de la roman la roman. În deceniul dintre Ana Roșculeț și Risipitorii, Utopia începe să devină o figură de stil. Nu
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Bacovia... Reprezenta pentru mine un summum al poeziei muzicale și o bună bucată de vreme versurile sale - melodios ușor săltărețe - mi-au încântat auzul, fără să-mi nască în cuget nici cea mai neînsemnată problemă. în conștiința mea avea să-l detroneze destul de curând Tudor Arghezi, dar Minulescu a continuat, asemenea unei plăcute muzici ușoare, să mă amuze și să mă legene în cadențele ei de o îmbietoare, tandră, ritmicitate. în slăbiciunea mea pentru el a jucat
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Mălăncioiu, începând cu Pasărea tăiată (1967), continuând cu Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o sensibilitate cu o acută propensiune spre aporiile realului. Rezonanța tăierii păsării în conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din perimetrul protector al sinelui, din recluziunea
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
zgîrcită. îmi arătam ostilitatea față de obiceiul de a strînge, față de obiecte, și afișam chiar opacitate artistică în cazul vreunui bibelou ori tablou. Jumătate din tot ce aveam aș fi vîndut sau aruncat. Am abandonat apartamentul foarte plin de la București cu conștiința că pierd, dar totodată cu ideea că, în fond, destinul de refugiat politic în Franța îmi oferea o soluție care corespundea adevăratei mele firi. Ba chiar m-a fulgerat gîndul că se exersase justiția divină post mortem împotriva mamei. Paradoxal
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
la ședințe - erau cursurile politice. Cel intitulat "ateism științific", pur și simplu, mă revolta. Eram obligată să-l ascult și, în naivitatea mea de om tînăr, m-am întrebat îndelung cum e posibil să vrei să intri cu forța în conștiința omului și să-i dictezi ce să creadă și ce să nu creadă. Acest unic fapt era pentru mine o dovadă suficientă de diabolism. Nu simțeam nici o legătură între propriul meu gînd critic față de biserica instituțională și, mai general, o
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
România comunistă, pe care se străduise să o înțeleagă, după două decenii de activitate literară, în 1988, în Israel (noua patrie a părinților lui Rubin Leibovici, numele său real), se arătase în cărțile sale constant preocupat de reflectarea și înțelegerea conștiinței sociale a omului experimental "socialist", atât de artificial, dizarmonic și scindat. Proza scurtă cu care își face debutul literar (Povestiri din provincie, 1967) înseamnă în cazul său nu o vocație, dar necesitatea unui exercițiu, fragmentarist, romanesc. De altfel, trei "povestiri
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care vor urma păstrează mai mult sau
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
unui fals limbaj. Ca și alte personaje din romanele lui Duda, ratarea politică, profesională, socială sau morală nu elimină, dimpotrivă, șansa fericirii senzuale. Schimbarea de perspectivă apare și ea marcată prin alternativa (meta)textuală, motivată de realitatea istorică și de conștiință individuală a unui timp, pe cât de brutal, pe atât de expus transformărilor. După A trăi în păcat, 1996, carte mult apreciată de N. Manea, într-o vreme în care ecourile critice ale literaturii sale slăbesc, V. Duda publică Viața cu
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și agresiv, devine temă dominantă în Șase femei, 2002. Totul este văzut din perspectiva unor simpli prizonieri ai lumii închise, care au fost siliți la rezistență prin conștiința lor solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine obișnuite și totodată distincte. Aflate la vârste și cu psihologii diferite, cu tot atâtea opțiuni conjuncturale în angajarea farmecelor personale (practic, amoral, imoral, duplicitar, cu cochetărie, sado-masochist sau numai experimental), cele șase femei
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
fi dorit el - firește, ce căutam eu, cel trimis la reabilitare, printre scriitori? Toți marii scriitori (și erau destui!) dar și cei mai mărunți au înțeles gravitatea momentului dar numai temătorul și veșnicul neliniștitul Florin Mugur (numai pentru cei aleși, conștiința de sine înseamnă neliniște), a fost cel care a avut firescul sentiment de solidaritate, nu de etnie, ci de omenie și curajul să coboare din autocar, după mine, tremurând de indignare și să declare, împotriva "sentinței de partid", cu o
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
-n față, că-l pot, pentru o clipă, pipăi-n forma lui necunoscută, de la acest cuvînt, ca-n vis, începea poezia. * Numai că nu era de ajuns doar cuvîntul! Trebuia să mai fiu și eu! Și poate că, de fapt, conștiința, extrem de rar izbită-n priceperea mea, că, iată, exist, trăiesc, chema cuvîntul, îl împrospăta. Subtilități “pretins știutoare”! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 13.IX.1980
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
aș scrie scrisoarea pentru dumneavoastră și m-aș culca dn nou! Adică vreo 23 de ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
avut în vedere criteriul estetic, ci a voit să publice toate legendele hagiografice despre Fecioara Maria cunoscute de el până atunci, că a voit să reprezinte mai toate zonele țării, că ecourile trezite de viața și faptele Maicii Domnului în conștiința românilor nu sunt puține și că textele tipărite de Marian nu sunt lipsite de variație, autorul cărții ținând să sublinieze, de mai multe ori, deosebirile de structură ori formale în sublinieri de genul: “A patra legendă..., care se deosebește de
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
au răgazul să se întemeieze psihologic” și romanul modern, unde autorul “ține în loc năvala faptelor prin felul acesta de dispozitiv au relenti al analizei.” Odată cu Proust, romancierul intercalează în opera sa eseul, nu se mai mulțumește cu expunerea stărilor de conștiință, ci le aprofundează printr-o dezbatere ideatică. “Introspecția, notează criticul, ca metodă psihologică, ia locul intuiției ca mijloc artistic”, astfel încât citim “adevărate autobiografii”. Parcă pe urmele lui Ibrăileanu, Vladimir Streinu vede lucrurile echilibrat, ambele formule având îndreptățire într-o construcție
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
la Raționalism și istorism (1938), Prefața la ediția a II-a de care ne ocupăm aici, Arta și munca, în „Muncă și voie bună” din 15 noiembrie 1939, Despre cîteva prejudecăți estetice (1940), Permanența frumosului (1941), Trei momente din istoria conștiinței estetice (1946), fără să mai vorbim de autocaracterizarea din Idei Trăite. Accentuarea ideii în cauză în Prefața... din 1939 dincolo de realitatea textului Esteticii arată, pe de o parte evoluția gîndirii lui Vianu, și pe de altă parte - tocmai dorința de
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
ca „excesivă și în parte inexactă” concepția lui É. Souriau după care arta este o formă a muncii, cu argumentul că munca creează lucruri, pe cînd „arta nu este un lucru, ci aparența unui lucru” (adică o imagine corelată cu conștiința). În capitolul Arta și munca, cel mai apropriat pentru a afirma ideea artei ca muncă, această idee nu apare deloc, ci este analizată influența muncii asupra artei (rolul muncii în geneza artei, influența diferitelor îndeletniciri - vînătoare, păstorit, agricultură - sau a
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]