2,825 matches
-
răbdare. Într-un ceas sîntem acolo. ― Așa departe? Automobilul ne transportă în goană la biserica din... Colibași, un sat destul de cuprins, situat cam la 30 de kilometri de București, unde fostul meu coleg de facultate, Bogdan, care avea acolo un conac spațios moștenit de la părinți, ne oferea o largă ospitalitate. Invitații bucureșteni, veniți ceva mai înainte cu un autobuz, ne așteptau. În fruntea lor se afla Coleșiu, ca un comandant de companie. O mulțime de săteni și sătence se adunaseră în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să-și pună pirostriile? Asta-i lege, s-a isprăvit! ― Casă cu noroc, unchiule, i-am răspuns surâzând. În curtea conacului ne aștepta masa întinsă și un taraf de lăutari băștinași. Am jucat hora miresei laolaltă cu flăcăii și fetele satului, într-o însuflețire de zile mari. Iliuță, la rândul lui, se apucă să cânte din frunza-i fermecată. Țăranii se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despre mine: ― Are spirit juridic, băiatul! Nu știu dacă aveam sau nu, dar mă pricepeam să aștern pe hârtie, cu abilitate, un aviz într-o formă care nu lăsa nimic de dorit. În același birou lucra și prietenul Bogdan, la conacul căruia făcusem nunta. (De fapt el îmi indicase vacanța postului.) Era gras, mătăhălos, cu un cap enorm, dar foarte simpatic și bun ca pâinea caldă. Cu timpul, se împrieteniră și soțiile noastre. Ne făceam vizite reciproce, ca să omorâm după-amiezile plictisitoare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anti-identitar de toată groaza. Voi reveni la acest subiect, mai ales că el se leagă de tema nr. 44 din martie-mai 2010 a revistei Regard: Psihologia românilor. Cât despre războiul oribilelor clădiri înalte ale postmo dernității cu suavele siluete de conac aromitor ale Bucureștilor lui Melik, Ghica, I.L. și Mateiu Caragiale, el e de întâlnit, cu opinii pro și contra, în nr. 3. Nu pot pentru ca să-l las nepritocit. 4 noiembrie 2010 „Împreună“. Ce utopic sună asta în românește! Nr. 3
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
credeam doar că am dobândit, în fine, încă una dintre minimele cerințe de igienă mentală ale intelec tualului care se respectă. Și pe care generația lui Maiorescu, de pildă, o slujea nesmintit, mergând vara și iarna la Biarritz și la conac, la Roma,Viena sau Paris, și apoi la moșie. La început, n-a fost decât simpla dorință de-a bifa chestiile. Ajungeam și noi pe unde ne tot povestiseră prietenii. Cu timpul, agenda turistică a lăsat locul jurnalului de idei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
organismului social. Cât despre literatură, „eu îmi apăr sărăcia și nevoile“ a devenit de mult numitor comun. Oriunde te ai uita, de la sămănătorism la realismul socialist, numai țărani cumsecade și boieri vicioși, banul ca ochiul dracului, chiverniseala identificată cu avariția, conacul ars de răsculați (recoltele „strânse-n sudoare și sânge luând drumul cazinourilor pariziene“, bașca arendășimea vampirizantă), desculții cu botnițe la culesul strugurilor, obrajii puhavi ai „băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
automată a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem și câteva insule turghenieviene de medelenism, personaje precum Sașa Comăneșteanu, câte un boier „ghepardian“, literatura tihnei la conac, mustoasa memorialistică a vieților bine rostuite, unele „figuri pozitive ale clasei avute“ ș.a.m.d. Dar toate acestea nu sunt decât excepțiile care confirmă regula. Cam așa am început discuția. Joia viitoare vă spun cum a continuat. 15 martie 2012
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vântului. Aruncă o privire de jurîmprejur, văzu sărăcia și suferința acestor copii flămânzi și înghețați de frig și pe mama lor care trăgea să moară și le spuse că s-a rătăcit din pricina viscolului și nu mai poate ajunge la conacul său din satul vecin, fiind nevoit să rămână la ei peste noapte. Afară era sania lui boierească, la care erau înhămați doi cai murgi. Copiii îi spuseră că în spatele casei este un grajd. Acolo își duse călătorul caii, apoi ajutat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
apoi ajutat de cei doi băieți, începu să golească sania care era încărcată cu tot felul de bunătăți. Spre marea lor bucurie, aduse în casă și bradul pe care-l avea în sanie și care trebuia să fie împodobit la conac. Dar, deoarece Pruncul Iisus i-a îndrumat pașii la această familie nevoiașă, aduse toate podoabele pe care le cumpărase de la târg și împreună cu bieții copii, care strigau de fericire, îl gătiră. La lumina zecilor de lumânări și a focului pe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
adusă din sanie și pe care a ajutat-o să mănânce, începu să se învioreze și nu mai găsea cuvinte de mulțumire către Bunul Dumnezeu și milostivul călător. Iar a doua zi, plecând în drumul lui, călătorul le trimise de la conac două sănii cu lemne și alimente, care să le ajungă până în primăvară. Mai trimise și un medic iscusit, care o consultă pe măicuța lor și-i dădu medicamente cu care în scurt timp se însănătoși. Și iată, cum Pruncul Sfânt
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de Ion Neculce în „Letopisețul Țării Moldovei” privitoare la Duca vodă. „Ce spune cronicarul? Fii bun și povestește-mi și mie”. Apoi mai curând ți-aș citi, părinte ce scrie Ion Neculce: „Și intrând leșii și căzacii și moldovenii, (în conacul din Domnești n.n) au luat pre Duca-vodă și pe alți boieri, pre toți dezbrăcându-i, i-au lăsat cu pieile goale...ș-au dus pe Duca vodă în Țara Leșască, și acolo au murit. Și cându-l duce pe drum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dase Linei o strîm-bătură sentimentală comică. Ai fi zis că vrea să plângă. Totuși Lică nu pleca încă. Rămăsese printre cei din urmă. Așa orânduise șefii și el le sprijinea bucuros dispozițiile. Pe la Prundeni venea din ce in ce mai des, dar JIU la conacul boieresc, unde femeile vorbeau prea mult de război, ci la cel logofețesc. Pe Hallipa însă îl vedea și-i era mereu binevoitor. Hallipa era foarte îngrijorat de plecarea succesivă a tuturor oamenilor de serviciu. Firește, se duceau la datoria lor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la Prundeni. Lică se arătase desperat după regimentul lui și pentru că Hallipa îl întrebase cum de a rămas, cu oarecare severitate, Lică, iritat cie bănuială, își făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul lui Ștefan, primul vechil. Hallipa făcuse cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o întreagă zestre de pe urma acelei mătuși, care totuși, în viață, nu putuse suferi pe fata din flori. Față de acea pricopseală, domnișoara Norica, cu sufletul ei de mică cerșetoare, își amânase fără termen ura împotriva Elenei. Locuința Gramatulei nu era la conacul frumos din Prundeni, unde copilărise Elena, ci era așezată între coșuri de fabrici, în miez de uzine. Cu sânge grecesc curat, mătușa iubea mai mult negoțul decât pământul, și zgomotul o încînta. Trebuise câteva săp-tămîni pentru ca totul să fie terminat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Fusese nevoit să ia multe hotărîri cu privire la lucruri neglijate În absența lui. Din fericire, totul mergea bine. Au fost de ajuns cîteva indicații, cîteva scrisori, cîteva Întruniri. Totul mergea din nou ca pe roate. Lucrările pe care le Începuse la conacul de la Huacho erau acum foarte avansate. În curînd Își vor invita prietenii să petreacă weekendul la ei. În fond era mulțumit de felul cum merseseră lucrurile În lipsa lui. Îl deranjau numai vreo două-trei greve care se anunțau. Dar, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta, dar arhitectul spunea: țiglele sînt bune În țările ploioase, dar la Lima n-aveau nevoie de așa ceva, era absurd. CÎt despre Susan, Își aranja seducătoarea buclă de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu dale, ca să poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin absurdă arhitectului, ba chiar apăru Într-o bună zi, spre seară, cu un proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate fiindcă aveau părul blond ca Susan, poate fiindcă tocmai se Întorseseră de la golf și purtau cămăși de mătase ca Juan Lucas. Își petreceau ceasuri Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea construite de Metro Goldwin Mayer pentru un film, dramă-de-dragoste-lux-furnici-carnivore-și-Grace-Kelly care se petrecea În pădurea virgină a Braziliei, sau baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă la una din moșiile lui și, În mare grabă, Își deschidea geamantanele pe pat și Începea să azvîrle de-a valma cămăși de mătase pentru ocazii și pelerina de crescător de cai cu care e Îmbrăcat În fotografia de la conacul din Chiclayo și parcă și la Huacho avea una la fel. Nu-și uita niciodată vestonul de piele de căprioară care-l făcea să semene cu un vînător de bizoni, bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate pentru că băuse o cafea prea tare după-masă, gîndindu-se că dacă se Îmbolnăvea sau Îmbătrînea prea tare, ar trebui să fugă Îmbarcîndu-se pe un vapor, să dispară Îndreptîndu-se poate spre Orient, pentru ca În viața ta, darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mic trebuie să Învețe să se resemneze. El ne dăduse cel mai bun exemplu de resemnare, cine dacă nu El fusese atît de resemnat Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă ăsta nu era conac, ci un palat vechi al Limei coloniale. Susan Îi explicase. Îi povestise că, fără Îndoială, hardughia asta fusese locuită de o familie de viță veche ai cărei descendenți locuiau azi În San Isidro sau În Miraflores, ba poate chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că numai noi ne-am făcut deștepți? Doctorul dezvoltă ideea. — Creierul e un proiect năucitor, care se reînnoiește. Dar nu poate scăpa de propriul său trecut. Nu poate decât să adauge la ceea ce există deja acolo. Ea se gândi la conacele acelea schilodite din Kearney, case victoriene triumfale, din lemn, mărite în anii 1930 cu cărămidă și apoi din nou, în anii 1970, cu carton și aluminiu. —Ce face... creierul lui de reptilă? Ce fel de activitate bunicică? Doctorul Hayes începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuprindă între ele o zi de vară, altminteri fiind două elemente complet diferite. Se mai spune că bărcile au fost duse într-un loc sigur, cel puțin cele mai bune dintre ele, că sînt prinse în curele de grinzile podurilor conacelor sau sînt așezate pe căpriori, între spălătorie și cutiile cu haine vechi și hîrtii. Nu m-ar deranja dacă ar trebui să rămînă acolo pentru totdeauna. Etajul de sus al clădirii care găzduia clubul și camera de consiliu și terasele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]