6,940 matches
-
bazinul. Poziția ta În următoarele ore ale acelei nopți, posibilitatea ta de a capta propozițiile bătrânului și de a-l incita la vorbe și povești, depindea În mare măsură de reușita primului cazan. Bătrânul se instalase la foc și părea concentrat și absent. Până la urmă, când cei care se aflau În Încăpere s-au plictisit să-l mai zgândăre pe șofer, cineva a avut ideea să-l scoată afară, sub șopronul din fața intrării și să-l lase să doarmă acolo. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
siglă a cuvântului Eu; dacă ar putea fi văzut de sub apa oceanului, dar cine să-l vadă de acolo?, probabil că ar oferi sensuri noi, complexe, largi, chiar dacă ale aceluiași cuvânt. Continuă să se servească de prima imagine, cea mai concentrată și, deci, În mod fatal mincinoasă. Se numește Radu A. Grințu. S-a născut În anul 1949 și nu știe unde. A crescut În satul Burlești unde a fost Îngrijit de o femeie uscățivă și tăcută căreia el Îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și o semnătură energetică care trebuie să direcționeze și să absoarbă energia de o emitem. Pentru a ne atinge scopurile propuse însă noi întâlnim câteva piedici: fluctuația atenției ce generează alterări ale nivelului de concentrare; imposibilitatea de a ne menține concentrați mai mult timp pe ținta vizată; Una din soluții ar fi practicarea cu perseverență a exercițiilor de concentrare ce vor fi prezentate în volumul II al cărții noastre, iar cealaltă, apelarea la aparatura radionică. Rolul aparaturii radionice este acela de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
mele goale Înainte de a dispărea sub bibliotecă. Tremuram, dar m-am forțat să pun În aplicare respirația chakra pe care o Învățasem În timpul săptămânii petrecute cu părinții mei Într-un ashram. Ritmul meu cardiac a scăzut puțin după câteva respirații concentrate, cu inspirație la „rela“ și expirație la „xează“ și În câteva minute eram suficient de funcțională ca să iau câteva măsuri de precauție necesare. Mai Întâi am salvat-o pe Millington (care se chircise și ea de groază) din ascunzătoarea de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În altă parte. Dar cineva trebuie să-i fi atras atenția lui Avery că, deși era acceptabil să-ți lași iubita acasă șase nopți pe săptămână, să-ți lași logodnica cu buzele umflate era cu totul altceva... Făcuse un efort concentrat să se abțină. Știam că n-are cum să dureze. Am făcut cale Întoarsă spre clădirea noastră și ne-am strecurat În birou, scăpând doar cu o privire prefăcută din partea băiatului care lustruia pantofii la UBS, care respecta regulile (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să nu greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum a fost? Unde sunteți trimiși? - i-a întrebat sergentul, apropiindu-se de ei. ― Păi ne-a trimis pe amândoi acolo unde am făcut eu armata de recrut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Apoi i-a întins-o lui Dumitru. ― Vă mulțumesc, dar luați-o cu voi, că o să vă trebuiască... Să mai uitați de necazuri. Drum bun, oameni buni. Când ajungeți în gară, vă prezentați la ofițerul care răspunde de transportul celor concentrați. ― Am înțeles, domnule sergent - a răspuns Dumitru. Au pornit spre gară, luptându-se din greu cu viscolul... La o bucată de drum, Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mecanic tocmai verifica niște legături ale unor furtunuri pentru frâne. Abia se vedea dintre aburii scăpați în aerul înghețat. S-au apropiat de el. Când omul și-a terminat treaba, l-au întrebat: ― Unde i garnitura de tren pentru cei concentrați? ― Apoi îi tocmai la turnul de apă. Îi trasă pe o linie de garare, fiindcă va pleca abia mâine. Și cu viscolul aista nu se știe... ― Mulțumim - a răspuns Dumitru - apoi, către Todiriță: Noroc că ne-am luat de mâncare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încerca să merg mai departe cu povestirea camaradului meu, care avea un har deosebit în a povesti... ― Să-l văd eu pe cel care se așează de-a curmezișul, că și-a găsit nașul cu mine! - a sărit unul dintre concentrați, care - se vedea bine - a avut plosca cu rachiu cam mare și nu s-a zgârcit la a o da de dușcă... ― Păi tocmai asta-i, că nu se împotrivește nimeni. Toți suntem numai urechi. Și dacă putem spune așa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
culc, că îi târziu” - a vorbit Petruță, văzând că nu mai are treabă. „Du-te. Dacă a fi nevoie, te-oi chema eu”. ― Ei! Acu-i acu. Îi spune lotrul adevărul hangiței? Au ba? - a intrat în vorbă unul din concentrați. ― Tu ce crezi? Eu zic căăă... nu-i spune - a presupus un altul. ― Cine știe ce-i în sufletul și în mintea omului? Mai ales când îi vorba de un lotru care trage cu pistolul sau cu flinta fără să clipească. Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau parte din alte specialități militare și plecau mai departe. După un timp, a apărut și locotenentul. S-a apropiat cu pas grăbit și portharta bătându-i șoldul. Când a ajuns la mijlocul coloanei, s-a oprit. ― Sergenți! Verificați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tresăltat inima de mândrie!... Când au ajuns la poarta cazărmii, locotenentul a ordonat: ― Formație, stai! Oprirea a fost mai degrabă o buluceală. Locotenentul s-a dus la ofițerul de serviciu. ― Domnule căpitan. Permiteți să raportez: am sosit cu formația de concentrați... ― Bine, bine. Sergentul îi va conduce la domnul maior de la Serviciul Evidență, pentru a fi echipați și încartiruiți. ― Am înțeles, domnule căpitan - a răspuns locotenentul. ― Pân-aici ne-o fost, fraților - s-a auzit un glas oftat din formația lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vine fata... Și zilele treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri străini alături, a înaintat spre mijlocul platoului. După ce a primit raportul de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă ocrotească! Era glasul și cuvântul unui om care se desparte de niște prieteni dragi... Toți cei din front ședeau cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-ar fi vrut să plece pur și simplu... Îi deveniseră dragi acești oameni, care străbătuseră deja o bună parte din drumul vieții... Nu știu cum se face, dar „majurul” - în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
desăvârșită ordine! Cei ce nu vor preda echipamentul până la ultima moletieră sau nasture vor fi buni de plată! Peste o oră aștept primul pluton! S-a înțeles?! - a strigat el întrebarea din străfundul rărunchilor. Deși în clipa următoare toată suflarea „concentrată” putea să arunce capelele în sus sau să dea cu ele de pământ, nu s-a produs nici una din aceste manifestări. ― Hai, măi fraților, să ne dezbrăcăm și să ducem efectele, ca să scăpăm de „majur”, fiindcă mulți din perii albi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-au îndreptat spre ei. Dumitru a ordonat: ― Plutooon, drepți! Apoi, cu pas apăsat, a pornit în întâmpinarea lor. S-a oprit la doi pași și a prezentat raportul: ― Domnule locotenent colonel, foștii concentrați din plutonul doi și-au predat efectele militare și sunt gata de plecare spre casele lor. Raportează sergentul Dumitru Dinsus! Comandantul, emoționat, s-a apropiat de formație și, privind la ei cu duioșie, a prins să vorbească: ― Să știți că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați... murmură Angelo, urmărind concentrat galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și copiii. Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-a rândul. În doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul, atunci Ștefan era mort. În clipa În care acest gând Îi răsări În minte, auzi un sunet cunoscut și Îndepărtat. Atât de Îndepărtat Încât nu putea fi decât o Închipuire. Închise ochii și ascultă concentrat. Nu, nu se mai auzea nimic. Nu putea fi adevărat. - Ai auzit ceva, căpitane? Sau veștile mele ți se par de necrezut? Da, nu e nici un secret. Întregul sistem de apărare a Moldovei a căzut. Iar Apărătorii, ultimii care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea disperată a căpitanului Oană i se păru fără sens. O picătură În ocean. Nimeni nu putea rezista Întregii forțe concentrate a Semilunei. Nu În acel secol. Trebuia o alianță a Întregii Europe. Sau intervenția unui nebun. Își aminti de al doilea mesaj, venit dinspre Apus. Armata Transilvaniei a intrat sub comanda lui Vlad Dracula. E În marș forțat peste crestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată de expresia lor. Verzi, limpezi, ... ..;J. spânii. Pcucă aiuriți, parcă dimpotrivă țintuiți în spațiu, dar nu direct
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și doamna Eliza. Cu fața spre unul din pereți, nu se ocupau de pictură. Hallipa tăcea cu un aer absent dar absorbit de o lucrare interioară, care-i concentra toate energiile și din care se evidenția un fel de violență concentrată a atitudinei. Doamna Eliza, alături, ciripea pe un ton minor, ascultând vocile interioare ale tovarășului ei mai mult decât răspunsurile lui rare și nervoase. Mini era contrariată. Nu-i plăcea să fie cea de a treia. Prețuia pe cel de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]