1,136 matches
-
a behaviorismului”. Patru variante ale cognitivismului Examinând domeniul psihologiei teoretice, se pare că putem distinge patru mari variante ale cognitivismului. La nivelul formalizării modelelor, acestea se pot amesteca uneori, sau se pot diferenția cu claritate. Prima variantă a cognitivismului permite conceptualizarea mecanismelor sau proceselor intermediare dintre stimul și răspuns. Această preocupare nu este nouă, deoarece o întâlnim deja la primii behavioriști cum ar fi Hull și teoria sa cu privire la nevoi. Pentru acești cognitiviști, se pune problema elaborării unor modele complexe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sensibilizarea subiectului care dezvoltă mai ușor o stare depresivă și explică periodicitatea și recăderile a numeroase depresii. Aceste scheme idiosincratice nu exercită, în mod normal, decât un efect minim și ocazional asupra gândurilor unui individ: ele devin hiperactive și înlocuiesc conceptualizările mai realiste atunci când organizarea cognitivă este dizlocată, situație care poate fi observată, de exemplu, în depresie și stările paranoide. O schemă definită este activată în mod normal printr-un ansamblu specific de stimuli. Dimpotrivă, odată reactivată, o astfel de schemă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cvasi autonom în sine. Deși acest sistem este, într-o mare măsură, în interacțiune frecventă cu mediul, el poate, în alte momente, să fie relativ independent de acest mediu. Definiția depresiei La început, Beck definește cogniția depresivă ca fiind o conceptualizare inadecvată a conținutului depresiv. El descrie o „triadă cognitivă responsabilă pentru simptomele depresiei” alcătuită dintr-o imagine negativă despre sine, despre lume și în ceea ce privește viitorul. Aceste cogniții pot fi clasate în funcție de erorile sistematice subiacente logicii. Li se recunosc, însă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea tratamentului și a ipotezelor 2. Analiza funcțională: concepte și metodologie In terapiile cognitiv-comportamentale, demersul diagnostic devine funcțional în diferite moduri și este denumit cu ajutorul a mai multor termeni: analiză comportamentală, analiză funcțională, analiză holistică, conceptualizarea cazului. Noi am preferat întotdeauna pe cel de analiză funcțională. Mai puțin vag sau reducționist decât ceilalți termeni, acest termen exprimă cel mai bine specificitatea demersului diagnostic care trebuie să analizeze și să explice funcționarea unui subiect singular în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de particularitățile individuale. Unele variabile ignorate sau considerate ca fiind secundare în plan teoretic pot avea un rol preponderent la un subiect anume. Această discordanță alimentează dezbaterea clasică asupra relațiilor dintre teorie și practică. Unii cercetători afirmă faptul că o conceptualizare teoretică riguroasă a cazului constituie o fază prealabilă indispensabilă tratamentului, alții susțin că aceasta este secundară, o socotesc a fi un accesoriu. Dincolo de aceste dezbateri, terapeutul formulează întotdeauna explicații asupra modului în care se manifestă problema și asupra cauzelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generalizată și să identifice direcțiile de intervenție psihologică potrivite pentru a asigura o diminuare eficientă și stabilă a simptomelor. Pentru unii terapeuți, tulburarea rămâne sinonimul unei manifestări accentuate a anxietății, cu toată importanța care se acordă stărilor de neliniște în conceptualizarea actuală. Intervențiile clinice asupra acestor tulburări se orientează spre gestiunea simptomelor somatice ale anxietății, ignorând stările de neliniște și mecanismele de menținere ale acestora. O serie de lucrări științifice care se referă la tulburarea de anxietate generalizată publicate în ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în considerație direcția de urmat în ceea ce privește antidepresivele și terapia. 11 Stresul post-traumatic Jean Cottraux∗ Introducere 1. Contribuții teoretice Criteriile stresului post-traumatic Evaluare Complicațiile Tratamentele stresului post-traumatic Rezultatele terapiilor comportamentale și cognitive 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Analiza funcțională și conceptualizarea cazului și a terapiei Desfășurarea terapiei 3. Discuții Bibliografie Introducere ∗Stresul post-traumatic a fost identificat încă din Antichitate: pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să citim, la sfârșitul lucrării Republica a lui Platon, mitul lui Er Pamphilianul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu soțul său, imediat ce aceștia sunt absenți. Are coșmaruri în care își vede copiii accidentați. Dacă în adolescență nu se temea de nimic și se simțea invulnerabilă, ea este în prezent obsedată de gânduri legate de moarte. Analiză funcțională și conceptualizarea cazului și a terapiei Sincronie Schema care urmează cuprinde analiza funcțională și pune în valoare aspectul circular al anxietății condiționate, aflate la baza proceselor de evitare. Această schemă demonstrează faptul că pacienta a dezvoltat o schemă cognitivă de insecuritate. Terapia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ipoteza în funcție de care terapeutul declanșează, de asemenea, schemele sale strategice de coping. Pornind de la aceste constatări, ei lucrează împreună asupra atitudinilor sale obișnuite în ceea ce privește relațiile interpersonale. Sinteză colaborativă Iată cum arată, în acest stadiu, sinteza colaborativă a analizei funcționale conform conceptualizării lui Young. Tabel 10. Conceptualizarea cazului (după Young) Informații generale 35 de ani. Funcționar superior. Celibatar fără copii. A întrerupt recent o a treia relație cu o femeie și prezintă un episod depresiv cu abuz de alcool. Schemele pacientului - Carență
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de asemenea, schemele sale strategice de coping. Pornind de la aceste constatări, ei lucrează împreună asupra atitudinilor sale obișnuite în ceea ce privește relațiile interpersonale. Sinteză colaborativă Iată cum arată, în acest stadiu, sinteza colaborativă a analizei funcționale conform conceptualizării lui Young. Tabel 10. Conceptualizarea cazului (după Young) Informații generale 35 de ani. Funcționar superior. Celibatar fără copii. A întrerupt recent o a treia relație cu o femeie și prezintă un episod depresiv cu abuz de alcool. Schemele pacientului - Carență afectivă - Abandon/instabilitate - Exigențe crescute
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evaluarea regulată a efectului intervențiilor sale. Insă nu este cazul ca terapeutul clinician debutant să se descurajeze: nenumărate situații simple reacționează rapid la principiile de bază ale terapiei cognitiv-comportamentale propuse de Fairburn, cu condiția ca acesta să rămână riguros în conceptualizarea cazului și să se sprijine pe cunoștințele științifice ale psihoterapiei, ale psihologiei și ale psihofiziologiei comportamentului alimentar pentru a-și adapta intervențiile. Tratament ambulatoriu și individual Cazul prezentat mai sus este acela al unui tratament ambulatoriu, deoarece majoritatea bulimiilor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sale de „fragilitate”, un context de viață dificil și produsul-alcool. Dependența unui pacient este unică și nu poate fi comparată cu aceea a unui alt pacient. Prezentare generală Cazul Sonia demonstrează complexitatea unei probleme de dependență alcoolică atât la nivelul conceptualizării cât și al conduitei de urmat. Anamneză Anamneza se centrează pe informațiile importante legate de problema alcoolului. Sonia dorește să-și trateze problema sa de dependență de alcool. Părinții Soniei sunt algerieni. Când era mică, Sonia era înconjurată de patru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înainte de toate de trilogia: emoții, senzualitate și, in fine, sexualitate. CAPITOLUL 16 LIPSESTE 17 Tulburarea de personalitate de limită Dominique Page, Richard Toth, Aziz Salamat∗ 1. Contribuții teoretice Definiția tulburării de personalitate de limită (trouble de personnalitș Ștat limite) (TPEL) Conceptualizarea TPEL Terapia comportamentală dialectică (TCD) Evaluări științifice ale TCD 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Faza de angajare în terapie Grupurile psiho-educaționale Terapia individuală Consultația telefonică Supervizarea echipei Tratamentele auxiliare Concluzii Bibliografie 1. Contribuții teoretice Definiția tulburării de personalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai frecvent la femei decât la bărbați. TPEL este asociată cu, în medie, alte trei diagnostice. Procentul de mortalitate prin sinucidere la persoanele suferind de TPEL este de 10%, adică de cincizeci de ori mai ridicat decât la populația generală. Conceptualizarea tulburării de personalitate de limită Abordată dintr-o perspectivă biopsihosocială, TPEL ar constitui rezultatul unei interacțiuni problematice dintre un copil al cărui sistem emoțional prezintă fragilități de origine biologică și un mediu invalidant, care prezintă dificultăți în a răspunde adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt avantajele a ceea ce simt, care sunt înconvenientele, care sunt riscurile? Empatia terapeutului este suficientă? Se simte acesta în voie în cadrul relației terapeutice? Este el suficient de cordial? Suficient de profesionist? Vezi p. 91. Vezi capitolul 2. Tehnici de dialog, conceptualizare comună a problemelor, definirea obiectivelor. Pentru a relua cazurile din tabelele anterioare, dacă terapeutul este iritabil, el are gândurile generate de iritabilitatea sa: "Acest individ mă enervează...", "N-are rușine...", etc. De exemplu, terapeutul poate să înțeleagă motivele pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tuturor limitelor inerente începutului, a fost rodnică atât pentru sociologie, cât și pentru celelalte discipline, întrucât le-a sporit capacitatea de a rezolva probleme spinoase, de a orienta investigația spre fapte relevante pentru natura problemei cercetate și totodată semnificative pentru conceptualizare. Îmbogățirea reciprocă a perspectivelor disciplinare Perspectiva sociologică a potențat și îmbogățit propria optică a medicilor, economiștilor, esteticienilor, folcloriștilor, juriștilor etc. Astfel, o atentă examinare a monografiilor publicate va depista în rapoartele detaliate de cercetare, alcătuite de diferiți specialiști, preocupări inedite
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
teritoriului. Nu mai puțin incitante au fost experiențele interdisciplinare pentru economiști ca N. Cornățeanu, V. Madgearu, R. Moldovan și alții, care au lărgit orientarea disciplinelor economice spre contextul social-politic și cultural al societății românești din acea vreme (Caraioan, 1971, 123). Conceptualizarea sociologică a beneficiat, la rândul său, de pe urma cooperării cu specialiștii din diferite discipline în mai multe direcții: formularea de scheme de clasificare, construcția de tipologii, ipoteze, idei generale, perspective inedite de investigație. Câteva exemple sunt concludente: - analiza structurală și tipologia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
studiul transnaționalismului doar la studiul „comunităților transnaționale”. În acest sens, în cazul cercetării mele, datorită faptului că migrația românească este de dată recentă, e încă greu de anticipat dacă vor apărea sau nu „comunități transnaționale”. Cu toate astea, este utilă conceptualizarea unei părți a migrațiilor dintre România și Europa de Vest în cadrul teoretic al dezbaterilor despre transnaționalism 7. Astfel, în cazul studiat, mă voi referi la practici și dinamici transnaționale în cazul migranților români care păstrează legături constante cu România, trimit sume de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fenomene și a constructelor teoretice prin care le dăm sens și facem previziuni asupra unora încă necunoscute. Această variație tehnică și intelectuală face ca observațiile asupra acelorași obiecte și fenomene să difere în epoci și spații și, o dată cu ele, și conceptualizarea obiectelor cercetate, teoriile despre relațiile dintre ele și modelele prin care sunt descrise și redate. Obiectele și relațiile lumii naturale nu se schimbă, se schimbă însă modul în care ea este concepută, se schimbă colecția de norme și reguli ale
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
acces la informație și mijloacele prin care o înregistrează, observatorul este pradă unui alt tip de selecție a informației, conștient sau adesea fără să fie conștient de acest lucru. E vorba despre selecția operată de propriile scheme de percepție și conceptualizare, ele dându-i o înțelegere și interpretare a celor pe care le observă și care îi ghidează activitatea de înregistrare a informației. Orice observație și investigație empirică se bazează pe presupuneri conceptuale, pe presupuneri asupra sensului, semnificației, înțelesului celor observate
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
timp monocronic și policronic, context puternic și slab. Hall a aplicat concepte antropologice abstracte unei lumi practice, cea a serviciilor externe, și a lărgit punctul de vedere antropologic asupra culturii, incluzând și comunicarea. Edward Hall este considerat întemeietorul Comunicării interculturale. Conceptualizarea procesului de comunicare interculturală și contribuția sa adusă domeniului au pus bazele cercetărilor ulterioare. Dodd consideră că nașterea Comunicării interculturale a avut loc în 1950 odată cu apariția cărții lui Edward Hall, The Silent Language. Assante și Gudykunst apreciază rolul lui
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
comunicare interculturală și contribuția sa adusă domeniului au pus bazele cercetărilor ulterioare. Dodd consideră că nașterea Comunicării interculturale a avut loc în 1950 odată cu apariția cărții lui Edward Hall, The Silent Language. Assante și Gudykunst apreciază rolul lui Hall în conceptualizarea domeniului și plasează nașterea Comunicării interculturale în anii `70. 1.5.2. Acceptarea paradigmei Anii `60 ai secolului trecut se remarcă printr-o punere în aplicare a teoriilor studiului Comunicării interculturale. Institutul pentru Servicii Externe (Foreign Service Institute) și-a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
teoretică Sfârșitul anilor `70 s-a caracterizat printr-o criză de identitate provocată de încercarea de a oferi o definiție cât mai clară a Comunicării interculturale. Toate definițiile includeau noțiunile de comunicare și cultură, fapt ce nu a ajutat la conceptualizarea unei definiții precise, căci "natura și rolul comunicării interculturale poate fi interpretat în diverse moduri, depinzând de alegerea definiției de cultură și comunicare"22. Proster (1978) încearcă o definire a domeniului prin identificarea problemelor și conceptelor ce apar în studiul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și școala "semiotică" care ne permit un studiu mai bun asupra comunicării. Dincolo de orientările saussuriene sau pierciene, studiul comunicării în contextul actual al globalizării, determinarea valențelor interculturale și depășirea barierelor de comunicare, întâmpină anumite dificultăți printre care se pot enumera: conceptualizarea, construirea paradigmei și abordările metodologice. Legându-ne de conceptualizare, descoperim că termenul de comunicare interculturală a fost folosit prima dată de Edward Hall (1959) în lucrarea "Silent Language", unde abordează aspecte legate de importanța comportamentului nonverbal în comunicare, definind comunicarea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
bun asupra comunicării. Dincolo de orientările saussuriene sau pierciene, studiul comunicării în contextul actual al globalizării, determinarea valențelor interculturale și depășirea barierelor de comunicare, întâmpină anumite dificultăți printre care se pot enumera: conceptualizarea, construirea paradigmei și abordările metodologice. Legându-ne de conceptualizare, descoperim că termenul de comunicare interculturală a fost folosit prima dată de Edward Hall (1959) în lucrarea "Silent Language", unde abordează aspecte legate de importanța comportamentului nonverbal în comunicare, definind comunicarea nonverbală ca pe un schimb care nu implică cuvinte
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]