1,159 matches
-
ca marea fiică a religiei, devine mediatoarea cultului divin. În interiorul Ecclesiei, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural; întreaga structură a Bisericii este un sistem estetic. Aparent contradictorie, poziția teologică a lui Nichifor Crainic este una conciliară în măsura în care doctrina religioasă poate furniza suficiente elemente de ordin estetic, apte pentru a determina liniile unui sistem sau numeroase analogii spirituale în vederea unei bune înțelegeri a psihologiei subtile a creatorului de artă. În fond, textul fundamental al lui Crainic, Sensul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii nu se putea concilia cu esența creștinismului, apărut în numele eliberării de rău (cf. In 8, 32-34), identificat cu Roma, mama și leagănul păgânismului și al demonului. Tertulian (cât timp a fost creștin) și alți gânditori creștini, analizând efectele benefice în favoarea creștinismului, prin formarea Imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
confruntare mai Îndelungată de idei selectează și impune, pe nesimțite, aptitudinile interlocutorilor (de exemplu, unii vor excela prin formularea a tot felul de opinii și de idei; alții, prin evaluarea critică a argumentelor altora; iar alții prin abilitatea de a concilia diferite puncte de vedere sau de a concluziona). Μ Se spune că un om moral este moral În toate. Putem, Într-adevăr, să fim morali numai În familie, numai la locul de muncă sau numai În raport cu noi Înșine? Μ Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Jung, este asigurat prin prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Ludovic de Gaigneron ajungea la o concluzie apropiată: "... reiese că esențialul Subiectului, ca și cel al Obiectului, trebuie să subziste într-o sferă sintetică în care se conciliază afirmația și negația unui spectacol din care știința nu dizolvă decît aspectul negativ. Meditația sa exhaustivă asupra divizibilului ajunge, într-adevăr, la o brumă de obiectivitate... Dar de ce natura acestei "brume de spațiu" ar fi incompatibilă cu "bruma de spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea este, într-un sens, o teorie multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar ea este și o teorie anti-reducționistă, datorită prezenței terțului ascuns, care restaurează interconexiunea continuă a Realității. Opoziția reducționism/anti-reducționism este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a Premiilor Molières: "Domnule Ionesco, Maestre, dragul meu Eugène, ne-ați promis că veniți în această seară și ați venit. Cu siguranță, ne veți uimi mereu. Discipol al lui Lupasco, al cărui nume rimează în mod curios cu al dvs., conciliați logica și contradicția fără vreo dificultate aparentă. Astfel, fugiți de mondenități, dar nu ratați niciuna; disprețuiți onorurile, dar le acceptați pe toate. Aveți o redingotă verde foarte ochioasă, un bicorn, o sabie, dar mergeți la întrunirile Academiei fără cravată. Insultați
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a enunțului respectiv). Ca și ironia gluma propune o dublă lectură (literală și derivată cu focalizarea asupra sensului literal), instituind o nouă relație între structura lingvistică și uzajul limbii. Mecanismul glumei implică o activitate de tip problem solving care să concilieze incongruența dintre sensul literal și cel derivat, altfel spus între sensul expus și cel impus.Conform teoriei scripturilor, gluma activează două reprezentări ale lumii, două scripturi. Începutul glumei determină interlocutorul să construiască un anumit script. În final, elementele nu mai
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
toată floarea vă cunoaște / Și toată frunza ei vă știe (O. Goga). Oximoronul este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ci și ceea ce trebuie neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă pe care o propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată ca fiind ierarhizantă, discriminatorie, elitistă; adevărul și cunoașterea științifică reprezintă doar o modalitate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
constant și cum nu poate fugi din cauza angajamentelor, apelează la ajutoare artificiale: alcool, droguri etc. Dar școala se află la polul opus, substimulează, poate și pentru că fundalul social obișnuiește copilul cu un volum și o diversitate a stimulilor greu de conciliat în cadrul unui mediu de învățare. Situația este redată foarte bine de Nicholas Carr care se referă la efectul perturbator al unei pagini web: "[...] internetul nu a fost construit de educatori pentru optimizarea învățării. El nu prezintă informații într-un mod
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
așezarea lor în împrejurări care le permit și le încurajează munca. Dar un asemenea program are angajamente ontologice; el schimbă așezarea omului în lume, asigurând evoluția energiei universale. Și filosoful francez afirmă posibilitatea omului și a societății de a se concilia doar într-o "revoluție ontologică", după cum apreciază J. M. Domenach. El afirmă, de asemenea, utilitatea educației oamenilor pentru a fi posibilă, în urmarea acestei educații, reunirea Adevărului, Binelui, Frumosului într-o "știință militantă care pornește de la viață pentru a ajunge
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omenească" a creștinismului, care dictează imperativul moral de a-i iubi pe toți oamenii, indiferent de apartenența națională, ca pe frații tăi și fiii unui aceluiași Dumnezeu, nu este tocmai oportună, pentru că dizolvă sentimentele patriotice și solidaritatea națională. Încercând să concilieze inconciliabilul, Aaron recurge la un compromis, ajungând la un patriotism civic fundamentat pe legea morală a creștinismului: Gradul de civilizație, la care a ajuns partea cea mai cultivată a neamului omenesc, cere un alt patriotism cu totul deosebit de al celor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorie articulată în perioada interbelică și-a declarat intențiile în programul redactat în primul număr din Revista Istorică Română (1931, I, p. 4): Între patriotism și obiectivitate nu există antinomie" (cf. Boia, 1997, p. 60). Imperativele de ordin profesional trebuiau conciliate cu comandamentele naționaliste. Istoriografia interbelică românească a încercat acest dificil compromis, după cum indică și N.A. Constantinescu (1928): "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice - nu e
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o perspectivă nouă gândirii filozofice și că ele ar trebui să fie împărtășite acelora care caută în mod sincer adevărul. Încă în 1933, Wittgenstein era bucuros că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tractatus-ului, punctul de vedere că obiectele nu ar fi lucruri „ce pot fi specificate în mod independent, că numele despre care se spune că stau pentru obiecte ar fi nume fictive“. O asemenea interpretare, crede el, nu ar putea fi conciliată cu acea subliniere a relației dintre nume și obiect cuprinsă în caracterizarea propozițiilor elementare drept „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, în 4.0311: „Un nume stă pentru un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de viață socială și/sau personală; • o luptă psihologică a unor participanți cu scopuri, interese sau trebuințe incompatibile: • o bătălie, o confruntare de durată, adâncă, distrugătoare; • o tulburare emoțională generată de ciocnirea unor impulsuri opuse sau de incapacitatea de a concilia porniri contradictorii într-o manieră realistă, cumpătată, controlată. Așadar, raporturile conflictuale presupun potrivit lui I. Oglev și Vl. Russev "acțiuni reciproc îndreptate ale fiecăreia dintre părțile aflate în conflict, una împotriva celeilalte, pentru realizarea propriilor scopuri, însoțite de puternice trăiri emoționale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o perspectivă nouă gândirii filozofice și că ele ar trebui să fie împărtășite acelora care caută în mod sincer adevărul. Încă în 1933, Wittgenstein era bucuros că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu ar fi lucruri „ce pot fi specificate în mod independent, că numele despre care se spune că stau pentru obiecte TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 145 ar fi nume fictive“. O asemenea interpretare, crede el, nu ar putea fi conciliată cu acea subliniere a relației dintre nume și obiect cuprinsă în caracterizarea propozițiilor elementare drept „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, în 4.0311: „Un nume stă pentru un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
altă figură a literaturii noastre contemporane, cu Lucian Blaga. Cîntăreți deopotrivă ai vieții în spirit, cîte deosebiri totuși între ei!". Laudă somnului este cartea pe care se centrează Ion Barbu, și consideră somnul cu grafica lui variabilă, cu deplasări răsturnătoare conciliate în unitatea păduroasă și contradictorie a creației, e o formă de existență mult mai complectă ca existența diurnă. E locul unde rege este Sufletul, căruia, la Edgar Poe, îi corespunde cîmpul strict al poeziei. Își dorește ca stilul poeziei blagiene
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
interne), în prezent această funcție a fost limitată și/sau preluată, după caz, la nivel supranațional de organizații precum: Organizația Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunea Europeană etc. Cei mai multi teoreticieni definesc diplomația drept știință raporturilor sau artă de a concilia interesele statelor; alături de celelalte domenii ale vieții publice, diplomația a fost supusă transformărilor inerente fiecărei societăți, fiind considerată oglindă către exterior a realităților interne, eficacitatea diplomației unui stat rezultând din conectarea la realitățile și cerințele interne. Dacă la început sarcinile
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
un scenariu pe care nu-l mai controlează defel, autorul jurnalului intim se vede prizonierul ambiției nemăsurate de a face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga sa gamă de ambiții și cu o insațiabilă nevoie de a se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim pornește de la strategia sa fundamentală: de la Încercarea disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care este totodată și subiectul exercițiului confesiv. În același timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul este superlativul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
noțiunii de dezvoltare durabilă și intitulat Notre Avenir à Tous), reformulată și publicată apoi în Jurnalul oficial (Journal Officiel de la République Française) din 12 aprilie 2009, dezvoltarea durabilă reprezintă „o politică de dezvoltare prin care se caută strategiile de a concilia protecția mediului înconjurător, eficiența economică și justiția socială pentru a putea răspunde nevoilor generațiilor prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de satisfacere a nevoilor lor”. În această definiție apar două concepte esențiale, și anume conceptul de nevoi (în particular
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]