KorAP: Find »[drukola/base=concurență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...2260 >

56,498 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

al Băncii Mondiale efectuat asupra a 202 cazuri de astfel de contracte relevă o reușită convingătoare în proporție de peste 65%, mai ales acolo unde serviciile publice sunt omogene, investițiile în noi tehnologii se fac la intervale mari de timp, iar concurența este destul de puternică. În situații de monopol natural, contractul de management va conține reglementări referitoare la tarifele serviciilor publice și la rezultatele ce urmează a fi obținute. Avantajele rezidă într-o presiune mai mică asupra bugetului, ameliorarea raportului preț/calitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cel privat. 6) Globalizarea și regionalizarea economiei. De pildă, constituirea și extinderea Uniunii Europene presupune o serie de costuri suplimentare din partea țărilor membre sau aspirante, pentru susținerea politicilor comunitare. Pe de altă parte, internaționalizarea economiei are ca rezultat și intensificarea concurenței dintre state. Ca urmare, acestea pot recurge la măsuri de sprijinire a agenților proprii, mai cu seamă din ramurile strategice, prin măsuri cum ar fi: reducerea de impozite, acordarea de subvenții și alte facilități, afectînd astfel cheltuielile publice. 7) Capacitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o alocare optimală a resurselor, în sensul accepțiunii lui V. Pareto. Dar acest fapt nu este valabil decît în absența randamentelor crescătoare, a bunurilor publice (serviciilor colective) și a interdependențelor dintre satisfacțiile indivizilor (efecte externe). În aceste trei cazuri, libera concurență nu mai conduce la un optim de tip paretian și intervențiile Statului sunt necesare pentru a corecta aceste defecțiuni ale pieței. De îndată ce deciziile publice (guvernamentale) sunt necesare funcționării eficace a economiei, o teorie economică a alegerilor individuale pare insuficientă. De

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
garanta alegeri eficace, stabile și coerente. Teoria economică pură nu are, prin urmare, de oferit recomandări simple și sistematice pentru a ghida alegerile publice. 4.2.1. Deficiențele pieței Există deficiențe ale pieței (cum ar fi randamentele crescătoare și imperfecțiunile concurenței) care nu permit tarifarea sau practicarea de prețuri la nivelul costului marginal, deci al optimului lui Pareto. Dar, chiar dacă toate întreprinderile se comportă ca firme perfect concurențiale, piața rămîne ineficientă în fața a două probleme majore: efectele exter-ne și bunurile colective

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prețuri la nivelul costului marginal, deci al optimului lui Pareto. Dar, chiar dacă toate întreprinderile se comportă ca firme perfect concurențiale, piața rămîne ineficientă în fața a două probleme majore: efectele exter-ne și bunurile colective. 4.2.1.1. Randamente crescătoare și concurență imperfectă În activitățile în care randamentele rămîn crescătoare pentru o anumită scară de producție, conform mărimii pieței de satisfăcut, tinde să se instaleze un monopol natural. Acesta practică un preț superior costului marginal și se îndepărtează de optimul lui Pareto

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
încercarea de a reduce ineficiența asociată monopolului privat, Statul impune colectivității alte costuri, rezultatul net în ce privește eficacitatea alocării resurselor fiind, deci, ambiguu. Pe de altă parte, pe piețele unde condițiile tehnice de producție nu conduc în chip inevitabil la monopol, concurența determină întreprinderile să facă tot ce pot pentru a-l evita sau surmonta. Producătorii încearcă să obțină randamente crescătoare, cel puțin în anumite perioade, dispunînd momentan de monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă parte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă parte, importanța costurilor fixe și strategiile disuasive ale firmelor prezente pe piață pot limita conte stabilitatea acesteia. Iată deci că procesul concurențial poate antrena, el însuși, limite ale concurenței (!...). De asemenea, chiar în absența reglementărilor sau instituțiilor care să limiteze concurența, economia reală nu funcționează întotdeauna în condiții care să garanteze tarifarea la nivelul costului marginal. 4.2.1.2. Efectele externe (externalitățile) Deciziile agenților economici individuali au efecte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
parte, importanța costurilor fixe și strategiile disuasive ale firmelor prezente pe piață pot limita conte stabilitatea acesteia. Iată deci că procesul concurențial poate antrena, el însuși, limite ale concurenței (!...). De asemenea, chiar în absența reglementărilor sau instituțiilor care să limiteze concurența, economia reală nu funcționează întotdeauna în condiții care să garanteze tarifarea la nivelul costului marginal. 4.2.1.2. Efectele externe (externalitățile) Deciziile agenților economici individuali au efecte asupra altor agenți. Interdependența dintre aceștia se manifestă în cadrul schimburilor pe diferitele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a dat economiei publice un nou elan. Ceea ce s-a schimbat în mod radical în teoriile economice contemporane este luarea în considerație a faptului că informația nu e repartizată de o manieră omogenă între actori. În alți termeni, contrar ipotezelor concurenței pure și perfecte, actorii sunt cel mai adesea în situații de incertitudine în privința viitorului. Multiplele lor forme au fost grupate în două categorii: prima, calificată drept selecție contrară, sau selecție adversă, se manifestă de fiecare dată cînd există incertitudini privind

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
posibilități de evoluție în carieră, salariu ridicat etc. Bineînțeles că aceasta se va întîmpla numai în situații în care supravegherea salariatului lasă de dorit. Dacă loialitatea sa poate fi testată în orice moment, atunci ne aflăm într-o situație de concurență și salariul va fi cel care va impune concurența dintre ofertanții și solicitanții de locuri de muncă. Este important de subliniat faptul că aceste fenomene aleatorii din punct de vedere moral și de selecție contrară nu se manifestă decît pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
că aceasta se va întîmpla numai în situații în care supravegherea salariatului lasă de dorit. Dacă loialitatea sa poate fi testată în orice moment, atunci ne aflăm într-o situație de concurență și salariul va fi cel care va impune concurența dintre ofertanții și solicitanții de locuri de muncă. Este important de subliniat faptul că aceste fenomene aleatorii din punct de vedere moral și de selecție contrară nu se manifestă decît pe piețe. Le întîlnim în toate situațiile în care se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
contract, de cons-trîngere sau de încredere, fenomenele de incertitudine pun probleme redutabile, ce invită la a nu se cădea în plasa răspunsurilor simpliste. Plecînd de aici, nu mai este posibil să se respecte actele de credință privind efectele benefice ale concurenței, sau privind necesitatea unei binevenite tutele publice. În toate cazurile, problema va fi de a găsi mijlocul de a incita actorii să-și dezvăluie preferințele și capacitățile. Este ceea ce se străduiește să demonstreze de vreo 20 de ani teoria incitațiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
administrative. Se preferă tot mai mult variantele doi și trei, cu precizarea anumitor constrîngeri și fixarea anumitor obiective naționale. Descentralizarea este tot mai dorită și are avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile regionale dau frîu liber unei concurențe fără scrupule pentru atragerea de investiții, capitaluri, întreprinderi, deci surse de avuție și de creare de locuri de muncă, fără să le preocupe o necesară raționalitate de ansamblu a dezvoltării teritoriului național. 5.1.3. Politicile industriale 5.1.3

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
acordarea de subvenții și/sau reduceri de sarcini fiscale și sociale). Al doilea tip, de inspirație mai liberală, vizează ameliorarea condițiilor generale de exercitare a activității productive prin: reglementarea sau dereglementarea activităților economi-ce vizînd creșterea ocupării, protecția mediului, legislație privind concurența, piețele publice ș.a. o anumită politică în materie de impozitare a capitalului și a muncii, o alta în materie de amenajare a teritoriului cheltuieli de infrastructură, politici de cercetare, politici comerciale, vamale, politici de schimb etc. 5.1.3.2

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
naționalizare/etatizare par să se succeadă ciclic în economie, fără să rezulte întotdeauna un cîștig pentru o economie sau o societate în urma unor astfel de privatizări și naționalizări repetate. 5.2.3.3. Acțiuni asupra mediului întreprinderilor a) Dereglementare și concurență Dereglementarea este o politică ce are scopul de a suprima reglementările constrîngătoare și a lăsa piața și concurența să joace în mod liber rolul de reglator. Această politică a debutat în S.U.A., în cursul anilor 1970, în sectorul transporturilor, poștei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sau o societate în urma unor astfel de privatizări și naționalizări repetate. 5.2.3.3. Acțiuni asupra mediului întreprinderilor a) Dereglementare și concurență Dereglementarea este o politică ce are scopul de a suprima reglementările constrîngătoare și a lăsa piața și concurența să joace în mod liber rolul de reglator. Această politică a debutat în S.U.A., în cursul anilor 1970, în sectorul transporturilor, poștei și telecomunicațiilor, teledifuziunii sau în sectorul financiar. Aceste sectoare erau puternic reglementate, deoarece caracteristicile lor favorizează formarea de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și interzise toate acordurile între întreprinderi, toate deciziile de asociere a întreprinderilor și toate practicile concertate care sunt susceptibile să afecteze comerțul între Statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrîngerea sau falsificarea jocului liber al concurenței în interiorul pieței comune." Articolul 86 al aceluiași Tratat interzice exploatarea abuzivă a "unei poziții dominante pe piața comună, sau pe o parte substanțială a acesteia". După 1989, există chiar o posibilitate de a controla a priori concentrările de întreprinderi, prin intermediul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a controla a priori concentrările de întreprinderi, prin intermediul Comisiei europene. Referitor la intervențiile economice ale statelor membre, articolul 92 al Tratatului de la Roma stipulează că ajutoarele publice care afectează schimburile dintre statele membre sau care "falsifică sau amenință să falsifice concurența" sunt incompatibile pe Piața comună. Privind existența monopolurilor, Uniunea Europeană caută să le deschi-dă către concurență (liberalizarea serviciilor de telecomunicații, repunerea în cauză a drepturilor exclusive de import și export al gazelor și electricității), căutînd să nu prejudicieze cu nimic ceea ce

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
statelor membre, articolul 92 al Tratatului de la Roma stipulează că ajutoarele publice care afectează schimburile dintre statele membre sau care "falsifică sau amenință să falsifice concurența" sunt incompatibile pe Piața comună. Privind existența monopolurilor, Uniunea Europeană caută să le deschi-dă către concurență (liberalizarea serviciilor de telecomunicații, repunerea în cauză a drepturilor exclusive de import și export al gazelor și electricității), căutînd să nu prejudicieze cu nimic ceea ce se convine privind naționalizările sau privatizările întreprinderilor publice. Miza ridicată de Comisie se referă la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a decidenților și a interacțiunilor cu celelalte politici publice. Astfel s-au născut noi teorii și noi experiențe, pe care vom încerca să le prezentăm în continuare. 5.3.1. Abordări actuale ale politicii dezvoltării regionale Într-un cadru al concurenței perfecte, de tip walrasian, disparitățile de dezvoltare regională ar avea doar un caracter temporar și tranzitoriu. Dar acesta este un caz ideal, teoretic. În realitate, se mențin importante disparități între regiuni, în special în privința veniturilor și a ocupării, datorită a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
într-adevăr, firmele mici și mijlocii creează, pe ansamblu, mai multe locuri de muncă, favorizează și promovează inovația, sunt mai flexibile și mai ușor de condus, mai adaptabile la condițiile pieței. De asemenea, ele sunt mai dispuse să riște, favorizează concurența și formarea unei culturi antreprenoriale veritabile. Astfel, efectele pozitive au început să se vadă în numeroase zone sau regiuni de pe glob. 5.3.3. Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene Politica regională a Uniunii Europene este un exemplu special

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
detronat de școli neoliberale în esență (Public Choice, Monetarismul, Libert arianismul, Economia ofertei), care au produs o puternică undă de liberalizare a economiei, dezetatizare și dereglementare. Sectorul public a început să-și inspire gestiunea din cea a firmelor private, iar concurența și-a făcut loc și în producerea și furnizarea serviciilor publice. Astfel, s-au redefinit politicile publice, resursele financiare au că-pătat alte orientări, iar descentralizata structură fiscală trebuie să cu-prindă venituri ușor previzibile. Cu ea, și autonomia locală și-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cheltuieli, adică în prelevări asupra producției și a consumului privat. Pe de altă parte, aceasta riscă să conducă la inflație, ale cărei efecte perturbatoare trebuie și ele denunțate, chiar dacă sunt slabe. Istoria monetară ne arată totuși numeroase inconveniente în cazul concurenței dintre monede, ce conduc, în general, la o concentrare a puterilor și la utilizarea unei monede unice într-un spațiu dat. O monedă unică este într-adevăr un bun colectiv pur, producător de externalități pozitive pentru utilizatori: pe de o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o anumită măsură, un efect pervers pozitiv. Dar există și efecte negative. Odată cu chestiunea indivizibilităților și externalităților, am întîlnit deja situații în care producția anumitor bunuri, calificate drept colective, nu putea fi asigurată prin inițiativa privată și reglarea indirectă a concurenței. Odată cu noțiunea de efecte perverse, principiul însuși al raționalității actorilor întîmpină un obstacol major: contrar a ceea ce presupunea A. Smith referitor la manifestarea "mîinii invizibile", agregarea deciziilor individuale coerente nu conduc în mod obligatoriu, sau nu întotdeauna, la rezultate colective

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
să o neglijeze. Articulînd toate aceste elemente, Școala Reglării distinge cinci variabile cheie ale reglării capitaliste, cinci forme instituționale, care au cunoscut adaptări sensibile, ilustrînd trecerea de la vechiul la noul tip de reglare capitalistă. Cele cinci sunt: raportul salarial, formele concurenței, gestiunea monetară, inserția în diviziunea internațională a muncii și compromisul statal (funcțiile Statului). Trecerea de la reglarea tradițională, calificată drept concurențială, la forma sa modernă, zisă monopolistă, corespunde în fapt unei relaxări a regulilor funcționării comerciale. Aceasta presupune o atomicitate a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]