1,769 matches
-
devină independentă de doctori și de Aiden, încercând de mai multe ori să ducă o viață normală. În fiecare încercare intervine Aiden, astfel că acestea se soldează cu eșec. La un moment dat, Nathan îi cere ajutorul lui Jodie la condensator, care s-a spart. Jodie reușește să-l închidă, însă mai multe entități ostile reușesc să scape din Infraworld, ea cerându-i lui Nathan să nu construiască un alt condensator. Acest incident atrage atenția CIAului, care îl trimite pe agentul
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
un moment dat, Nathan îi cere ajutorul lui Jodie la condensator, care s-a spart. Jodie reușește să-l închidă, însă mai multe entități ostile reușesc să scape din Infraworld, ea cerându-i lui Nathan să nu construiască un alt condensator. Acest incident atrage atenția CIAului, care îl trimite pe agentul Ryan Clayton (Eric Winter), pentru a o recruta forțat pe Jodie pentru capacitatea ei de anticipare. Ea îl urăște inițialdar, depinzând de acțiunile jucătorului, poate dezvolta o relație romantică cu
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
să-și contacteze mama biologică în stare catatonică, care a fost ținută ostatică și drogată cu forța într-un spital militar. Jodie este trimisă de CIA înapoi la Nathan, acum director executiv al DPA-ului, care supraveghează construirea unui nou condensator al DPA-ului, care poartă numele de cod „Black Sun” (). El îi dezvălui faptul că CIA este dispusă să o lase pe Jodie liberă dacă e de acord să îndeplinească o ultimă misiune. Jodie și o echipă a CIA condusă
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
El îi dezvălui faptul că CIA este dispusă să o lase pe Jodie liberă dacă e de acord să îndeplinească o ultimă misiune. Jodie și o echipă a CIA condusă de Ryan distrug o clădire în care se afla un condensator construit de chinezi, înainte ca acesta să fie folosit pentru a ataca Statele Unite. Atunci Jodie află că Nathan a construit un condensator în miniatură pentru a relua contactul cu familia sa, însă fără succes. După ce îi transmite lui Nathan că
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
misiune. Jodie și o echipă a CIA condusă de Ryan distrug o clădire în care se afla un condensator construit de chinezi, înainte ca acesta să fie folosit pentru a ataca Statele Unite. Atunci Jodie află că Nathan a construit un condensator în miniatură pentru a relua contactul cu familia sa, însă fără succes. După ce îi transmite lui Nathan că refuzul său de a-i lăsa în pace îi va face să sufere și mai mult, Jodie încearcă să plece, însă este
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
a deci să închidă protecția de pe Black Sun, unind astfel cele două lumi și făcând moartea fără sens. Prea slăbit pentru a o elibera pe Jodie, Aiden îi contactează pe Ryan și Cole, îndrumându-i spre ea. După ce Nathan izolează condensatorul, cei trei îl urmează în inima Black Sunului cu intenția de a-l distruge. În acest timp Cole este rănit de entități și Ryan se sacrifică pentru a o ține pe Jodie în viață. În cele din urmă, Jodie se
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
este rănit de entități și Ryan se sacrifică pentru a o ține pe Jodie în viață. În cele din urmă, Jodie se luptă cu Nathan în apropiere de Black Sun. El se sinucide pentru a-și reîntâlni familia. Jodie închide condensatorul și are o viziune, în care Aiden nu s-a născut încă, fiind fratele ei geamăn. Jodie trebuie să ia o decizie: se poate întoarce în lumea celor vii, sau poate merge în Infraworld pentru a se reîntâlni cu toți
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
Permitivitatea dielectrică relativă (εr) este o mărime care caracterizează starea de polarizație a materialului și se definește ca fiind raportul dintre capacitatea C a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul): De asemenea, poate fi definită și ca raportul dintre permitivitatea absolută în funcție de frecvență și permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
Permitivitatea dielectrică relativă (εr) este o mărime care caracterizează starea de polarizație a materialului și se definește ca fiind raportul dintre capacitatea C a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul): De asemenea, poate fi definită și ca raportul dintre permitivitatea absolută în funcție de frecvență și permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
relativă scade sub 3,5. Utilizarea unor materiale poroase ca și izolator scade și mai mult permitivitatea dielectrică, aceasta având valori cuprinse între 1 și 3, în funcție de materialul utilizat. Materialele cu permitivitate dielectrică ridicată se folosesc ca și dielectrici pentru condensatoare, precum și în componentele electronice semiconductoare ca înlocuitor pentru dioxidul de siliciu (SiO2) folosit ca și izolator la poarta tranzistoarelor MOS, în special în aplicațiile cu consum redus. Dacă pelicula de oxid de sub poarta tranzistorului este sub 2 nm, curentul de
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
prin metode și dispozitive speciale care favorizează procesele de deionizare în coloana de arc. La întrerupătorul cu pârghie, pentru a se evita topirea sau distrugerea parțială prin arc electric a pieselor de contact, între acestea se montează în paralel un condensator. Condensatorul se încarcă și preia energia eliberată de câmpul magnetic prin curentul de autoinducție, fără a se mai produce un arc electric. Când un material conductor este plasat într-un câmp magnetic alternativ, curenții induși determină încălzirea materialului. La frecvențe
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
metode și dispozitive speciale care favorizează procesele de deionizare în coloana de arc. La întrerupătorul cu pârghie, pentru a se evita topirea sau distrugerea parțială prin arc electric a pieselor de contact, între acestea se montează în paralel un condensator. Condensatorul se încarcă și preia energia eliberată de câmpul magnetic prin curentul de autoinducție, fără a se mai produce un arc electric. Când un material conductor este plasat într-un câmp magnetic alternativ, curenții induși determină încălzirea materialului. La frecvențe mari
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
Rc" nu contează (ea poate fi foarte mare), în timp ce rezistorul de la catod "Rk" parcurs de curentul prin triodă va determina la catod un potențial mai pozitiv decât al masei. Diferența de potențial dorită între catod-grilă se obține dimensionând rezistorul "Rk". Condensatorii "C" separă componenta continuă dintre etaje, permițând trecerea componentei alternative, iar condensatorul "Ck" (cu capacitate mare) „șuntează” rezistorul de la catod pentru componenta alternativă, pe care în lipsa lui rezistorul ar diminua-o. În electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
Rk" parcurs de curentul prin triodă va determina la catod un potențial mai pozitiv decât al masei. Diferența de potențial dorită între catod-grilă se obține dimensionând rezistorul "Rk". Condensatorii "C" separă componenta continuă dintre etaje, permițând trecerea componentei alternative, iar condensatorul "Ck" (cu capacitate mare) „șuntează” rezistorul de la catod pentru componenta alternativă, pe care în lipsa lui rezistorul ar diminua-o. În electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
catod pentru componenta alternativă, pe care în lipsa lui rezistorul ar diminua-o. În electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip . Circuitul oscilant este format de bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip . Circuitul oscilant este format de bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip . Circuitul oscilant este format de bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
trebuie să poată fi polarizate puternic negativ față de catozi. Pentru a evita o sursă separată de alimentare a grilelor, tensiunea la catozi este ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce. Condensatorul C asigură menținerea tensiunii la catozi în regimurile tranzitorii care apar la bascularea bistabilului. Dacă în starea inițială trioda T este în conducție iar trioda T este blocată, tensiunea la "ieșirea normală" formula 1 va fi „jos”. Ca urmare prin divizorul
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
rășinoasă" (în acest caz materialul fiind chihlimbarul sau cauciucul). În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru a vedea dacă o sticlă umplută cu apă poate reține sarcina electrică. Astfel realizează butelia de Leyda, primul condensator electric, care ulterior va sta la baza construcției condensatoarelor. Aceasta a fost inventată, în același an, dar în mod independent, și de Ewald Georg von Kleist. William Watson (1715 - 1787) a perfecționat butelia de Leyda utilizând pentru cele două armături
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
În 1745, fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek (1692 - 1761) efectuează niște experiențe pentru a vedea dacă o sticlă umplută cu apă poate reține sarcina electrică. Astfel realizează butelia de Leyda, primul condensator electric, care ulterior va sta la baza construcției condensatoarelor. Aceasta a fost inventată, în același an, dar în mod independent, și de Ewald Georg von Kleist. William Watson (1715 - 1787) a perfecționat butelia de Leyda utilizând pentru cele două armături foițe metalice subțiri, mărind astfel capacitatea acesteia de a
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
sale era capabilitatea de ramificație; ENIAC putea declanșa operații diferite în funcție de semnul unui răspuns calculat. Pe lângă viteză, cel mai remarcabil fapt la ENIAC era dimensiunea și complexitatea sa. ENIAC avea de tuburi electronice, diode cu cristal, relee, de rezistoare, de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual. Cântărea , și avea aproximativ pe pe ), ocupa 63 m², și consuma 150 kW. Intrările de date se făceau printr-un cititor de cartele perforate IBM și un perforator de cartele IBM reprezenta
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
caseta de abur, cu deschiderea controlată de supapele duzelor, și trecând prin "venturis", intra în prima roată cu debit suficient pentru a roti turbina la 3000 rpm. În următoarele roți, presiune de abur scădea treptat până se potrivea presiunii din condensator, totuși, viteza de schimb se menținea constantă. Toate aceste făceau ca să se rotească roțile turbinei și aceasta, printr-un angrenaj făcea să se rotească alternatorul, care producea energie electrică pentru a fi distribuită consumatorilor și pentru a fi utilizată pentru
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
plecau două cabluri, unul la Marvila continuând până la Vila Franca de Xira și, altul, direct până în orașul Santarém, pentru a alimenta consumatorii industriali localizați pe Vale Tejului. Aburul, după îndeplinirea funcției sale de mișcare a roților turbinei, era trimis până la condensatoare, unde se transforma din nou în stare lichidă, putând ca această apă să fie din nou utilizată în cazane. Aburul intra în condensator și prin contact cu sistemul tubular din interiorul său, care era plin de apă rece, se transforma
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
localizați pe Vale Tejului. Aburul, după îndeplinirea funcției sale de mișcare a roților turbinei, era trimis până la condensatoare, unde se transforma din nou în stare lichidă, putând ca această apă să fie din nou utilizată în cazane. Aburul intra în condensator și prin contact cu sistemul tubular din interiorul său, care era plin de apă rece, se transforma din nou în stare lichidă. Această apă de răcire era captată din fluviul Tajo prin intermediul a trei conducte de intrare și una de
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]