6,839 matches
-
total surprins de un atac fără precedent, venit din zona Dreptei românești, la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a ortodoxismului". El transmite că nu știe care este miza atacului, dar știe că acesta reprezintă "o jignire fără precedent adusă celor de confesiune ortodoxă și un atac odios la adresa BOR". "Pur și simplu nu credeam că un politician care se considera cu pretenții poate gândi așa ceva și cu atât mai puțin să o spună public. Practic, pare că în opinia unora, majoritatea românilor
Șova: Atac fără precedent la adresa BOR și a ortodoxismului, din Dreapta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79010_a_80335]
-
discursul pe care l-a ținut la Craiova, premierul a ținut să atingă trei elemente importante care l-ar putea scoate pe Klaus Iohannis din cursa pentru prezidențiale - etnia, religia și trecutul. Klaus Iohannis nu este creștin ortodox, el aparținând confesiunii luterane. De asemenea, este de etnie germană, iar despre trecutul său se știu prea puține lucruri. Acestea sunt trei lucruri pe care Victor Ponta le va exploata ca avantaje în lupta pentru ocuparea funcției de la Cotroceni. Prezidențiabilul PSD a precizat
TREI elementele folosite de Ponta pentru a-l distruge pe Iohannis by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79181_a_80506]
-
Roxana Covrig Liderul liberal Crin Antonescu a transmis un mesaj de Paște tuturor creținilor. Iată mesajul lui Crin Antonescu: În acest an avem șansa de a sărbători Paștele împreună cu catolicii și cu celelalte confesiuni. Pentru ortodocși, mai cu seamă, Învierea este momentul central al anului. Învierea este speranța creștinilor! Iar pentru creștini există "Învierea" din fiecare zi. Aș vrea să găsim toți puterea de a spera, adică de a "învia" puțin în fiecare zi
Paște 2014: Crin Antonescu- "Aș vrea să găsim puterea de a învia în fiecare zi" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/79259_a_80584]
-
meritul Valeriei Si-taru este că a știut să-și aducă interlocutorul într-o stare de spirit care să fie prielnică mărturisirii. A știut să-l contamineze cu un impuls confesiv. Tocmai de aceea interviurile de aici nu sînt dialoguri, ci confesiuni. Numai că de obicei spovedaniile se fac sub pulpana preotului sau la despărțitura confesionalului, dar nu în fața camerei de luat vederi. Și totuși Valeria Sitaru declanșează mărturisirile într-un studiou de tele-vi-ziune. Căci risipește reținerile și încurajează dezinvolturile. Și astfel
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
descarcerare psihică, în cursul căreia interlocutorul e scos din carapacea meseriei și dus spre intimitatea lui. O mișcare concentrică, dinspre afară spre interior, dinspre preocupările convenționale spre convingerile ascunse, pe parcursul căreia, balansul dintre teorie și biografie împru-mu-tă discuției aerul unei confesiuni docte. Ioan Es Pop: "Eu sunt un om retractil pentru că nu-mi place să mă simt un neputincios în fața camerelor de filmat. Îmi amintesc că, prin clasa a II-a sau a III-a, am uitat poezia pe care trebuia
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
convingerea sau speranța! Am gîndul că, oricît de mult am greși noi, există undeva un centru în care se poate face orice corectură. Se face corectura la un nivel al Universului, și ea se propagă..." (p. 193) O antologie de confesiuni intelectuale, iată marca specifică a cărții de interviuri semnate de Valeria Sitaru.
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
adevărului pentru adevăr". Pot aspira ele la o înscriere în sfera artei cuvîntului? Cu toate că nu-și propun "să renoveze literatura" (oricum, n-ar fi exagerat să le pretindem așa-ceva?), datorită unei "simplități confesive și febrei cu care e făcută confesiunea, precum și tensiunii memoriei", în cele mai expresive cazuri ele pot căpăta un buletin de identitate literară. Deși "toată această literatură e un cadou al istoriei și asupra ei legea estetică presează doar în subsidiar", literatura ca atare ce-ar fi
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
intervenția divină. Iar aceste fapte devin, în breviarul părintelui Boilă, asemenea unor parabole extrase din viața reală, adevărate manifestări ale lucrării cristice printre oameni". Clasa dramei rămasă pe treapta laică, de "anatomie a suferinței și a bestialității", apare ilustrată prin confesiunile lui Radu Ciuceanu, de-o neagră energie epică, din care ne îngăduim a desprinde un "decalog al ocnașului", pe care un mai vechi deținut îl împărtășește autorului abia intrat în bolgiile gulagului băștinaș: "În pușcărie să nu faci azi ce
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
se transforma într-un "tovarăș de drum", într-un "scriitor-poputcik", celebrator al idealului comunist, așa cum ar fi dorit oficialitatea, n-ar putea fi decît dureroasă. În nenumărate momente, Bulgakov relatează suferința personală, care devine un laitmotiv, un factor obsedant al confesiunii sale. Fețele acestei suferințe se însumează compunînd fața desfigurată a scriitorului supus unor tribulații zilnice: "Astăzi n-am putut face rost de bani de nicăieri, drept care m-am întors acasă acru și mohorît". Ori: "În general, banii îmi ajung pentru
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
creadă că lucrurile s-au schimbat. Că procedurile electronice iau locul caietului de 100 de file. Că agenda electronică înlocuiește lipsa de agendă. Că oameni care lucrează sintetic și eficient îngroapă lălăiala și aflarea în treabă”, își începe președintele FRF confesiunea de pe propriul site. „<Vai, suntem la etajul doi?> se miră o doamnă, ușor emoționată, care se ocupă de fotbalul școlar. Păi unde ar fi trebuit să ne vedem, pe hol?>, întreb nedumerit. <Nu, dar este o noutate să ne primească
Burleanu prezintă câteva impresii după prima săptămână ca șef al FRF by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74337_a_75662]
-
ei și lumea toată, întrebată la un moment dat ce ar trebui să facă o femeie, un copil... a răspuns, mereu la fel: să iubească. Tot asta spune, la sfîrșit, Radu Beligan. Asta țîșnește din această conferință erudită, din această confesiune profundă. Și sinceră. Radu Beligan și-a căutat amintirile care se iubesc, tot așa cum Mozart căuta notele ce se iubesc. Mărturisirea lui mi s-a părut dincolo de istoria teatrului. Mi s-a părut o mică bijuterie depusă la temelia unui
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
nu mai interesează pe nimeni. Suntem tot mai singuri, pe măsură ce devenim tot mai sociali. Ne punem inima în palma primului venit nu din superficialitate, ci pentru că lumea noastră e din ce în ce mai populată cu "primi veniți". Mi s-a întâmplat să ascult confesiuni zguduitoare din partea unor oameni pe care-i cunoșteam de câteva zile sau de câteva ore. Ei îmi mărturiseau, totodată, că nu îndrăznesc să se elibereze de povara ce-i apăsa în fața colegilor de serviciu sau a vecinilor de teama de-
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzuallism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
raportul dintre textul pe care l-a ales și el însuși într-un anumit moment existențial. Sînt variațiuni pe tema eu-lui filtrat și prin ficțiunile unui "celălalt". În general, orice punere în scenă are o determinare interioară. Este dorința unei confesiuni artistice și nu numai. E drept, însă, că, în ultima vreme, lucrurile sînt tot mai întîmplătoare. Tot mai puțini regizori își urmăresc povestea, frămîntările, nu-și mai caută neapărat actorii pe care să dorească să-i pună în valoare altfel
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
în care el devine mai important decît creația, un scop în sine, ceva este putred în Danemarca teatrului. Or, în ultimii ani, se întîmplă să avem multă vîlvă și marketing impecabil și tot mai puțină creație. Un spectacol pornit din confesiune, din nevoia acută de a spune ceva atunci și nu altădată, nu are nici el cum să garanteze succesul - nu aceasta este miza - dar are un ce, o tensiune, o energie. Și, în orice caz, o căutare lăuntrică consistentă. Adevărată
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
Dragoș Galgoțiu a făcut la Teatrul Maghiar din Cluj, în stagiunea trecută, un spectacol tușant. Un spectacol care numai acolo se putea face așa, în zona performanței. Societatea de vînătoare după Thomas Bernhard este, cred, una dintre cele mai tulburătoare confesiuni teatrale. Este o transă poetică, vizuală și emoțională în care toate limbajele folosite își trec protagoniștii-actori prin emoție, neliniște și armonie. I-am privit, a cîta oară?, pe actorii aceștia care nu au uitat smerenia, și teama, și îndoiala din
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
lista apropiaților nu se îmbogățește, dar se conservă, cu sacrificii, până la ultima frază a volumului. Concurența tematică - atâta câtă e - se rezumă la o ușoară deplasare de interes asupra purelor (și simplelor) volute ale literaturii: "Selma Lagerlöf avea dreptate în confesiunile ei: Ťcontaminatăť de prietena ei, eleganta scriitoare Sophie Elkan, începuse și ea să-și procure toalete elegante și atunci nu mai simțea nevoia de a scrie. Era un fel de boală de a flata corpul. Chiar dacă scrisul e poate și
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
al scriitorului avea să fie confirmat, și la noi în țară, de povestirea Sotir, apărută în Adevărul Literar și Artistic, din 5 octombrie 1924. Cu această povestire, argumentează Constandina Brezu-Stoian, s-a petrecut "o cotitură în sfera creației; trecerea de la confesiune la povestire, - oricâte nesemnificative deosebiri ar exista între ele - specie conformă cu natura talentului înnăscut al scriitorului. O trecere care l-a pus pe autor într-o relație mai flexibilă cu sursa narațiunilor sale. Pentru că, oamenii pe care i-a
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
scriere ar impune, socotește pe bună dreptate d-sa, ca unul dintre cei angajați în dialog să-și asume o postură secundă, fie că e reală, fie "că-și joacă rolul" pentru reușita întreprinderii. Fixarea ambilor pe aceeași treaptă tulbură confesiunea celui ce se cade a fi "vioara întîi". Modelul absolut îl constituie convorbirile lui Goethe cu Eckermann, fiind menționate pilduitor, mult mai aproape de noi, și dialogurile dintre Liiceanu și Cioran, dintre Aurelian Titu Dumitrescu și Nichita Stănescu, dintre Florin Mugur
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
necunoștință de cauză privind deținuții". Totodată Petru Dumitriu s-ar găsi, ca personaj, "sub nivelul dramei care l-a împins în pragul sinuciderii" (oare?), o personalitate "cam cețoasă" ca și opera sa. Suspecte ar fi "inclusiv (Dumnezeu să mă ierte!) confesiunile sale religioase". Cît îl privește pe Eugen Simion, acesta ar rămîne "un moralist superior", deși "incapabil (...) să-l înțeleagă pe Cioran altfel decît ca "estet al disperării", în ideea că esteticul salvează "erorile gîndirii". Care erori - aș putea să întreb
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
că este destul de puțin, dar că acel fapt evocă nu cunoașterea sistematică, ci rațiunea unei deveniri, a formării în spiritul deschiderii sensibile către ceea ce te înconjoară. La finalul orei, una dintre eleve se apropie de profesor și-i face o confesiune tulburătoare, neașteptată. "Eu n-am învățat nimic!", " Eu nu înțeleg ce învăț în franceză. În niciun fel." Și apoi: "Nu vreau să merg la profesională." Eșecul acesta îl dublează pe cel legat de recalcitrantul Souleyman, exmatriculat și silit probabil să
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
Anca Murgoci Fostul ministru Decebal Traian Remeș și-a strâns confesiunile în cartea ”Izbituri și izbutiri” apărută în 2014. Printre cele mai emoționante capitole ale cărții se numără ”Săsoaica”, o mărturisire despre o femeie care a rămas veșnic în mintea scriitorului. Personajele povestirilor sunt: directori de bancă, directori de firmă de
Cutremurător. Tragedia care i-a marcat viața lui Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78170_a_79495]
-
-l recomandă pentru rolul de adversar al lui Nixon și să nu ne înșelăm, prestația sa este modestă pe parcusul întregului show, mai puțin un singur moment, momentul final, când cu același zâmbet inextricabil reușește să scoată de la Nixon o confesiune. În opinia mea, nici acel moment nu este extraordinar, un moment de geniu al jurnalistului, doar că David Frost apasă pe pedala care trebuie și are la dispoziția sa o informație de primă mână. Ceva se petrece cu Nixon, și
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
Jack Brennan (Kevin Bacon) este extrem de plastică și de potrivită în context, nu există compasiune, nu există decât un învingător, iar pentru învins nu există decât pustiul unei vieți fără strălucire, în uitare, departe de luminile rampei. Nixon face o confesiune, vorbește liber și realizezi mai târziu că întregul dialog este doar un monolog. Măștile cad, nici măcar David Frost nu mai reușete să-și tragă salopeta zâmbetului de serviciu pe figură. Un Nixon copleșit de frustrări, complexat, agonic, vorbește nopții din
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
Irina Petraș, spunînd, din contră, că a scris ce și cum a dorit. Cu sinceritate, cu libertate. Un caz fericit. Nicolae Prelipceanu, întrebîndu-se "ar fi trebuit să mă abțin?". Fără să răspundă. Fără să răspundem. Sigur că, tema predispunînd la confesiuni și la priviri încărcate unde de nostalgii, unde de frustrări, alunecările sînt inevitabile. De pildă, Virgil Diaconu răspunde mai puțin la anchetă, și mai mult propriilor nemulțumiri, pe care prinde prilejul să și le scrie. Tonul, în lipsa argumentelor, nu este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]