2,187 matches
-
completabilă cu medicabilis = vindecabil, și medicamentum = medicament, tuturor asociindu-li-se verbul meditor = a reflecta, a cugeta, a pregăti, a exercita, cu substantivul corespunzător, meditatio = reflecție, imagine deci a înțelepciunii implicată medicinei - filosofie, știință și artă. Această incursiune lingvistică relevă consecvența ideatorie, misionară și pragmatică a medicinei de-a lungul timpurilor, unind diacronia și sincronia, sensul originar cu cel din folosirea curentă. Medicina este știință pentru că are domeniul la care trimite chiar sensul conținut în termen: sănătatea oamenilor; are legi specifice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a contranotelor", într-o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile Zodiacului, în Nu încearcă să desființeze poemele argheziene, pentru ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu un cuvânt, o ființă nici pre-prea, nici foarte-foarte"24. Fizionomiile anoste, nedetașabile, reflectă un tragic pustiu lăuntric, o lipsă a conștiinței care să impună o anumită consecvență a gândurilor și a actelor, un vid sufletesc ce explică angrenarea în fapte lipsite de finalitate, în discuții interminabile, cu atât mai însuflețite cu cât sunt mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
individualitate, i se subordonează și numirea personajelor caragialiene prin apelative precum Mitică "și-atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în primul rând prin consecvență și continuitate, personajele comediilor lui Caragiale sunt caracterizate prin discontinuitate, dezorientare, amețeală, nebunie. Prin Leonida, care trece involuntar de la statutul de "republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
finit către editori, care de multe ori nu aveau ideile sau tehnica necesară pentru a-și produce propriile benzi desenate. Cel mai cunoscut a fost Universal Phoenix Syndicate, deținut de către Will Eisner și S. M. Iger, care impune un model al consecvenței în realizarea benzilor desenate, valabil și în ziua de azi (divizând producția pe sectoare de activitate, precum în cazul liniilor de asamblare a automobilelor: creație, desen, tuș, literă). Trebuie menționat însă că majoritatea autorilor rămân necunoscuți sau ascunși sub pseudonim
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
stătu câteva clipe În bucătărie, strânse una câte una de pe masă firimiturile rămase de la micul dejun, ca să păstreze curățenia pe care izbutise s-o facă noaptea trecută, și admiră strălucirea ceainicului celui nou. Puțină voință, Își zise, puțină pasiune, puțină consecvență, nu e chiar atât de greu să Începi un capitol nou. Ajungând la concluzia asta, o sună pe Yael. Se ruga să-i răspundă ea și nu Ted. Și conta pe inspirația de moment, să-i pună În gură cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline, de-a lungul străzilor până în miezul satului, la grădinile doldora de plante, aparent imposibil de schimbat, la fel de când lumea, necunoscând decât schimbarea anotimpurilor; sigur, aceste reguli cereau și o conduită de viață decentă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Era o liniște caustică până când o flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pentru că de și-ar fi ascultat propriul gînd, titlul cu aldine corp 90/60/90, impulsul, dorința de frumos, de adevăr, nu și-ar mai fi ascuns nimic privirilor haiducilor și-ar fi rămas echipată numai cu tiara, Într-o consecvență hieratică pe spate. Sau este vorba de un enunț voit ambiguu, care doar prin hermeneutică se poate descifra ca text exhaustiv ce descrie subtilitățile lingvistice tradiționale ale aristocrației române moderne În nuntă. „Un turc a plecat cu pompa de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de apărare și claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică îl cenzurează și îl secătuiesc de tot ceea ce înseamnă sentiment viu, trăire proaspătă, nefiltrată mental, zvâcnet afectiv. Impunându-și, cu atâta consecvență, să nu calce pe lângă codul moral, Andrei Vlădescu ajunge să greșească în mod fundamental - la nivelul mai profund al omenescului. Legătura lui cu Ioana Sandi Îo tânără fermecătoare și inteligentă, cu întreaga prospețime a vârstei) se rupe tocmai din cauza acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și copiii observară ciudățenia cei dintâi și scoaseră țipete de uluire și de spaimă: planul năsăliei, până atunci arătându-se curb, sub greutate, devenise convex, ca și cum forța de gravitație se exercita pe invers. Deși materialitatea Pepenoaicei părea să rămână la consecvența dintotdeauna, ponderea ei specifică părea în sesizabilă diminuare. Gâturile tuturor se alungiseră și cei mai din spate așteptau favorabile comentarii, din partea protagoniștilor sacrificiului de bâlci. Ceva în genul: "o carnație gingașă și îmbălsămată, împănată și țintată cu șiruri de negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suveranității și menținerea integrității teritoriale a Republicii Moldova ca stat unitar, a sprijinit constant eforturile acesteia pentru rezolvarea conflictului din Transnistria, cheia soluționării reprezentând-o retragerea imediată, necondiționată și totală a prezenței militare ruse din Transnistria. România și-a respectat cu consecvență angajamentul său de a sprijini transformările democratice din Republica Moldova, de a menține raporturi cu toate forțele politice, pentru consolidarea independenței și afirmării Republicii Moldova pe plan internațional. I.2.6. Prioritatea relațiilor cu țările vecine și adâncirea cooperării bilaterale cu alte
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și bosniacilor musulmani, pentru a crea Serbia Mare. Această agresiune a fost sprijinită de Rusia, care duce o politică panslavistă și de expansiune în Balcani. Această variantă n-ar merita prea mare atenție, dacă n-ar fi vehiculată cu destulă consecvență de analiștii politici sau, mai bine zis, de cei care încearcă, în diverse părți ale lumii, să mimeze că ar face analiză politică. Generalii sârbi din fosta armată iugoslavă au încercat să se opună destrămării țării (pentru asta, printre altele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Consiliului (și Comisiei). Diversele proceduri și competențe ale instituțiilor pentru probleme ce țin de competențele C.E. sau C.P.E. complică și împiedică eforturile C.E. de gestionare a conflictelor. Actul European Unic stipulează ca Președinția și Comisia sunt responsabile pentru a asigura consecvența politicilor C.E. și C.P.E. Însă formularea unui răspuns comun față de o criză este uneori umbrită de lupta internă pentru putere desfășurată între Președinție, Comisie și statele membre și care privește problema organismului abilitat să acționeze (cât și problema dacă membrii
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
lipsesc anecdote și întâmplări amuzante care dau culoare și farmec acestei literaturi romantice, majoritatea petrecute în cercuri înalte ale societății românești și germane (unde fusese recomandată în tinerețe de regina Elisabeta și apoi, de regina Maria), cultivate cu o rară consecvență de Aurelia Cionca. Valoarea documentară a acestor „Amintiri” este indiscutabilă, fiindcă acoperă aproape o jumătate de secol din viața muzicală românească. Copil-minune, adorat de Casa Regală a României, Aurelia Cionca dezvăluie momente inedite care au stat „ascunse” multă vreme din
Muzicieni rom?ni in texte si documente(XXV). Fondul Aurelia Cionca(III) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83684_a_85009]
-
sonurile jazzistice fac deliciul unui public mai larg pe care pianistul Mihai Ungureanu știe a-l antrena cu bun-gust, cu stimulatoare adresare. Referindu-mă de această dată la recentul concert al Orchestrei de Cameră, nu poți să nu observi râvna, consecvența cu care Andreescu acționează în promovarea creației autohtone. O face cu credință, cu entuziasm, cu un imbatabil profesionalism. într-al sau "Codex Brassoviensis", compozitorul Dan Dediu reevaluează resursele unei poziții neoclasice ce se dorește a fi în continuare productivă. O
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
vitalitatea creației "acestui om de gust, de o rară suplețe în gîndire și în scriitură". Tăcerea dar și utilizarea univocă a unor formule ale clasării , fie și monoton elogioase, l-ar fi dezavantajat deopotrivă. Nu doar programatic ci și prin consecvența actului literar de-o anume substanță, Mihail Sebastian a pus accentul pe conceptul de viață, implicînd prezența, concretul, imediatul trăirii, suflul necurmatei deveniri, inconceptibile în lipsa diversității și a contradicțiilor . Cîteva sintagme semnificative: "spectacolul vieții", "experiența vieții", "fluxul vieții", "în mijlocul vieții
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
condiția sa profesională efectivă, scriitorul român pare lipsit de instinct de conservare și dispus la nesfârșite paleative. Spiritul mioritic ca boală națională de origine metafizică funcționează mai ales aici, în domeniul rosturilor existențiale, sociale și juridice ale scrisului cu o consecvență demnă de scopuri mai bune. Mioritismul înseamnă fatalitate, dar și defetism, fandare prudentă din fața realului și rezumare la ce e dat, chiar dacă inacceptabil, lamentație, iluzie, sacrificiu inutil, mistificarea realității obiective. Scriitorul român de când se știe el e un erou, dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
părea îndurător”, înlăturată de noile realități istorice, când "timpul nu mai are răbdare”. Tragismul personajului constă în rezistența lui îndârjită, dar fără sorți de izbândă, împotriva noilor relații care se impuneau cu necesitate. Eroul tragic se caracterizează prin unitate și consecvență. În evoluția sa nu intervin surprize, iar deznodământul este previzibil, datorită caracterului personajului, încă de la începutul tragediei. Tragedia are o structură închisă. Eroul tragic este în luptă cu forțe de neînvins, ceea ce conduce la un deznodământ dinainte stabilit. Caracterizând tragedia
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
demențială a domnitorului, altfel viteaz în luptă, încercarea lui de a pătrunde numai cu o mână de oameni spre cortul sultanului spre a-l ucide, și puțin a lipsit să-i reușească, arată pe lângă un curaj sublim și o admirabilă consecvență de gândire antiotomană, despre care avem și alte dovezi. Fiindcă cerșetoria, ca și lenea, dealtfel, nu e un viciu în sine, care poate fi stârpit prin exterminarea celor care îl practică. Aici Marx are dreptate, condiția materială determină conștiința..." Se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt și, scăpând din ghearele tiranului de la catedră, zbura pe geam spre cine știe ce Dardanele din Bărăgan sau Oltenia. Și totuși, studenții își păstrau farmecul, încărcătura de naivitate și consecvență de care mă atașam an de an. Fără ei, orele se dezumflau, deveneau niște spectacole moarte, golite de public. Miza lipsea, confruntarea nu mai avea nici un sens. Când număram doar 4-5 studenți la seminar, mă simțeam jignit, iritat. I-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]