5,839 matches
-
până la urmă, mă costau scump. Timpul pe care mi-l petreceam cu ele nu-l mai puteam da bărbaților, care adeseori nu mi-o iertau. Vedeți vreo ieșire dintr-o atare situație? Fericirea și succesele nu se iartă decât atunci când consimți să le împarți din plin cu alții. Dar ca să fii fericit trebuie să nu te ocupi prea mult de ceilalți. Altfel, toate ieșirile sunt închise. Nu ai de ales decât între a fi fericit, dar judecat, sau iertat, dar nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și cu o fetișcană din cea mai bună societate. Cu cea dintâi făceam pe cavalerul îndrăgostit, iar pe a doua mă străduiam să o învăț anumite realități. Din nefericire, prostituata avea o fire foarte burgheză: nu după multă vreme a consimțit să-și scrie memoriile pentru un ziar religios foarte deschis Ia ideile moderne. Fetișcana, la rându-i, s-a măritat, spre a-și satisface instinctele dezlănțuite și spre a nu lăsa fără întrebuințare niște talente cu totul remarcabile. Sunt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
orfanilor; oprirea nedreaptă a plății datorate altora.” Ca un ecou al întrebării de dinainte, a venit încă una: „Care sunt păcatele străine?” Și răspunsul a curs la fel de limpede: „A sfătui pe altul la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a consimți la păcatele altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatele altuia.” În timp ce dialogam cu gândurile mele, în ușa chiliei a apărut, ca o umbră, bătrânul călugăr. Nu i-am auzit pașii. Ce mai face zbuciumatul meu fiu? m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
desigur, nu-și bătuse capul cu ea, dar o găsea și acum bună de jumulit. - O serenată! O serenată! rânjea Rim batjocoritor, în lăcașuri adăpostite din el. O serenată, pe care însă și el, Rim, o persoană așa de importantă, consimțise să o cânte, fie cât de strident, luând pe Lina în căsătorie. Pe cucoana Lina! - îi spuneau glasuri mai intime încă - care, lipsită de tact, găsise de cuviință înainte de logodnă să bîl-bîie o mărturisire necerută de nimeni... La facultate... cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a! "casei", zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase, în sfârșit, proiectul cumpărării. In fond ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă, nu cuteza să riște tot ce avea, dai- consimțise pentru a da lui Rim satisfacție. Doctorul colecționa anunțuri de la mica publicitate și avusese chiar corespondență cu un arhitect, inițiative foarte mari pentru felui lui de a fi De îndată ce Lina consimțise, grăbise tratativele, lăsîndu-le totuși pe seama Linei, cu privilegiul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fricoasă, nu cuteza să riște tot ce avea, dai- consimțise pentru a da lui Rim satisfacție. Doctorul colecționa anunțuri de la mica publicitate și avusese chiar corespondență cu un arhitect, inițiative foarte mari pentru felui lui de a fi De îndată ce Lina consimțise, grăbise tratativele, lăsîndu-le totuși pe seama Linei, cu privilegiul lui de bolnav. Avea să se risipească astfel ceva bani, dar nu-i părea oneros, erau banii femeiei și-1 cruțau pe el de corvezi, mai ales ca nu știa încă cum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
admira ca un cunoscător talentul cuconiței. - Lina, care știa că avem nevoie pentru grajdurile noi de o persoană de încredere, ne-a recomandat pe domnul Petrescu. Domnul Petrescu e mare cunoscător de cai și fost ofițer de cavalerie . Domnul Petrescu consimte să ia direcția, dar își rezervă alegerea orelor de antrenament... De altfel, deocamdată, e vorba numai de, instalat și de organizat. . . Lina a fost foarte drăguță că n-a uitat, înainte de a pleca la Paris ... și domnul Petrescu a fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întrevedea putința de a lua el însuși contact cu acel adăpost de seamă al muzicei. Marcian era deci sufletește pregătit. Cu toate că Ada așezase admirabil pionii jocului ei, rămânea de dat o lovitură anevoioasă și decisivă. In ziua când Marcian va consimți formal, cum avea Ada să-1 introducă în casa Drăgăneștilor și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fată! Srescută prin străini! Lică făcuse tot ce putuse, dar el avea acum alte obligații.. . Noroc că Rim era de zahăr, și Sia se putea fără grijă ocroti la ei! ... Cine știe cum vine timpul! Poate găsește s-o mărite, și Rim consimte să-i dea acolo o mică zestre. Seara, în birou, pe când Rim tălmăcea încet deoparte cine știe ce vorbe cu fata, Lina făcea astfel de visuri, blânde ca lâna de pe ghem. Rim studia acum regulat vioara și părea din nou satisfăcut de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a lui Lică! ... și îi explică cum Lică ținuse fata pe la gazde și școli și acum i-o adusese, plocon, așa mare cum se vedea. Vorbea de Sia ca de cineva în afară de interesul ci. Se bucura însă că Rim a consimțit s-o primească și că Lică e așa de mulțumit. Recomandă lui Nory secretul: - Nimeni nu știe, nici nu bănuiește, și mai ales Rim! XI în birou] de pe dependințele casei unde Drăgănescu primea oamenii lui de afaceri, Mika-Le. se ocupa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
citadela din strada Minervei. Elena crezuse că exagerează și-i spusese vorbe împăciuitoare, care nu aveau nici un ecou. Poate că Lina aștepta vreo intervenire a Elenei pe lângă frații ei, dar pentru nimerii și nimic în lume Elena n-ar fi consimțit să aibă 260 de-a face cu gemenii. Totuși ceea ce aflase de la Lina făcea pe Elena curioasă din cauza casei, pe care o locuise în copilărie. Ce putea fi acea despărțire bizară? Trecând prin apropiere, Elena cotise, într-o zi, automobilul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Doctorul Rim a fost ieri la repetiție și va veni, cred, și mîine! zise la un moment cu un ton între întrebare și afirmare. Nu-i răspunse nimeni. Automobilul Drăgăneștilor era un Lincoln minunat. Mini simți voluptatea lunecării ușoare și consimți să recunoască rinele privilegii ale averii. în dreptul străzii Regale ceru să se coboare. Elena se întoarse spre Marcian, ca și cum ar fi putut avea ceva de obiectat din faptul că rămâneau singuri, apoi, prin micul telefon a cărui pîinie nichelată atârna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
revin la ce vreau. Să-mi pun ordine în amintiri? Poate că o s-o fac într-o zi, dacă mă voi bucura de răgazul necesar și voi avea liniștea care-mi lipsește acum. Deocamdată, m-ar interesa altceva. Aș putea consimți că m-am iubit pe mine mai mult decât am iubit adevărul și că, de aceea, sunt în măsură să confirm că regretele sunt uneori o formă, indirectă, de vanitate. De la contradicția că regretele îți permit să te crezi mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sigur că, peste un ceas, două, mă voi întoarce acasă. Nici auzind că făcusem infarct, n-am fost impresionat. Prima mea reacție a fost de o stupiditate enormă: Nu voi petrece Paștele într-o cameră de spital". Abia ulterior am consimțit că nu mai sunt deloc "o stîncă". Iar acum mi se pare aproape ridicol că odinioară i-am studiat pe stoici cu pretenția de a învăța ceva de la ei. N-am învățat nimic! Stoicul își domină temerile. Și, în cele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moarte și mă văd silit să constat cât de puțin valorez. Încerc să mă împotrivesc, să nu las răul din mine să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
convins, i-a reprodus o inscripție pe care o observase pe un templu din Tibet: Cine știe totul nu știe nimic. Cine nu știe nimic știe totul". Din nefericire, e greu să găsești pe cineva în orașul ăsta care să consimtă că viața nu înseamnă atât ceea ce ni se întîmplă, cât ceea ce ne persecută, conchise doctorul Luca, rămas pe gânduri. 27. În măsura în care copilăria e partea noastră de paradis, "Asybaris" e un nume posibil al reversului ei, al părții noastre de infern
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se duce viața. Important e să nu irosești "posibilul" înainte ca misterul hidos al morții să te înghită și pe tine. Ce rost are să-ți amintești în fața unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînțeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând și bolnăvicios, pe pământul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casă. Tata mi-a dat cei 44 de lei și-mi duce cufărul, punîndu-l în portbagaj. Știu, oare, că în destinul meu intervine o ruptură? Nu. Habar n-am. Nici măcar nu presimt. Hai, grăbiți-vă", zice nervos șoferul. "Unchiul George" consimțise, dacă nu cumva chiar aranjase, ca unul din tații bogați ce aveau copii la "Spiru Haret" să-i trimită o mașină care să-l aducă în Capitală. Mărinimos, mi-a dat ocazia să fac prima călătorie din viața mea cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sfârșit, o minune care să le redea liniștea. ― Dumneavoastră, i-a adus aminte tânărul custode doctorului Luca, ați râs mereu de echipele care au plecat în sud. N-ați crezut nici o clipă că vor găsi vreodată ceva. ― Așa e, a consimțit bătrânul, renunțând să protesteze. ― Prin urmare, ar trebui să fiți mulțumit. Vara aceasta v-a dat dreptate. Doctorul Luca nu se arătă deloc încîntat de compliment. ― E adevărat, băiete. Îmi puteam îngădui să mă îndoiesc cât timp exista posibilitatea să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
picioare și se uită cu coada ochiului la el, îi dădu de înțeles că îl recunoscuse și chemă doi soldați de pe hol. Apoi spuse: - Lord Clane Linn, sunteți arestat. Ordonă unuia dintre soldați: - Aduceți frânghii. Legați-l! Cu umilință, Clane consimți să fie legat. În momentul anunțării veștilor, Czinczar se îndrepta spre Linn. Meewan l-a întâlnit pe acoperișul palatului central. Bărbatul cel masiv avea întipărit un zâmbet pe fața lui dolofană de om cumsecade. - Teoria ta a fost corectă - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut că tu domiciliezi aici” “Iată-mă și pe post de erou al orașului” “Râzi tu, râzi, dar, ăsta-i adevărul. Nu mi-ai spus de când ești aici” “De
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
decât să-mi dai voie să-ți pun numele sub ele. În rest, ți-am spus, vei fi complet liber... P: Dimpotrivă. Atunci voi putea spune că mi-am pierdut și ultima fărâmă de libertate. Dar, să admitem că aș consimți la toate acestea, să admitem că aș veni acolo unde zici... Z: Ar fi splendid! S-ar găsi ceva de făcut și pentru doamna, am găsi noi. Iar pentru ăștia micii, ar fi un real câștig: școli foarte bune, centru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rosti tînărul, asta nu face decît să-ți dovedească... — Asigurări! exclamă evreul În acest moment, rîzÎnd tare și disprețuitor. Agenții de asigurări, pentru numele lui Dumnezeu! De ce dracu’ să ne risipim banii pe asigurări?! Întrebă el. — Așa-i, așa-i! consimți italianul fonfăit, cu un zîmbet șiret și disprețuitor, prostii și nimic altceva! — Nu-s decît prostii! rosti tînărul. Exact cum Îl spuneam unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își impuse voința asupra tînărului prin șoapte blînde și insistente: de data aceasta cerea să se stingă lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai făcut, spuse domnișoara Turner. Tare-mi pare rău că nu merg cu tine... totdeauna mi-am dorit să văd Italia... aș prefera să merg acolo decît pe traseul nostru, dar nu poți avea totul deodată, nu-i așa? — Nu, consimți domnișoara Blake, categoric că nu. — Și totuși e extraordinar cît de multe reușești să vezi! continuă domnișoara Turner destul de entuziasmată. Dacă stai să te gîndești că toată excursia ține șase săptămîni din ziua cînd pleci de-acasă, e extraordinar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]