1,422 matches
-
Mie, scepticismul istoricist al tatei Îmi scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și după cum prezisese tata, stiloul rămase ani de-a rîndul În acea vitrină, pe care o vizitam cu religiozitate În fiecare sîmbătă dimineața. — E Încă aici, spuneam eu, uluit. — Te așteaptă, zicea tata. Știe că Într-o zi are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a păgubit de atâtea, suportând în decursul istoriei sale nenumărate nenorociri: cataclisme și războaie, vieți tinere năruite, averi nenumărate risipite, dispariția unor cărți și a unor opere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sentimente prietenești. Ceea ce nu s-a-ntâmplat și sunt foarte dezamăgit și îndurerat de asta. Mai apoi, am dat un telefon la ea ca să văd ce face, după trei ani, și mi-a spus că n-o să mă uite - slabă consolare, în paranteză fie spus -, cu toate astea n-am reușit s-o determin ca să-mi scrie de copil. În mod regulat, am scris la trei-patru luni o scrisoare, ce mai face... Dacă nu anul ăsta, anul viitor trebuie să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lui Gaston nu i-ar mai trece prin cap să fugă. — Câine-san! — Ce? — Dumneavostră. Gaston rânji. Sunteți ca Napoleon-san. Gaston nu îl uitase pe bătrânul câine, Napoleon, pentru care nutrea o afecțiune ieșită din comun, ca și când el ar fi fost consolarea pentru toate hărțuielile și bătăile primite. Acum, privind profilul lui Endō, simțea aceeași atracție pentru chipul asasinului. Endō-san, vă plac câinii, nu? Pe Endō l-a surprins întrebarea. — De ce? — Mie-mi plac câinii. Endō-san, vă plac copiii? — Tacă-ți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
urce în tren. Alții veneau, cu valize și rucsaci în mână, dinspre sala de așteptare sau de pe unde se aflaseră până atunci. Chiar trebuie să pleci, Gaston? Gaston zâmbi și-și lăsă mâna uriașă pe umărul ei, în gest de consolare. Îi simți, prin haine, căldura mâinii. — Te rog, nu pleca! Lasă, nu te îngrijora. Gaston zâmbea ca și când nu el era cauza îngrijorării ei. Zău că nu-nțeleg. Ce nu-nțelegi? Nu te înțeleg și pace. Se simțea oarecare ciudă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și am ajuns astfel la ce vroiam să amintesc tribunalului: dacă judecăm, n-avem voie s-o facem la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde începe și unde sfârșește vina lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu e vina ta. Alții au făcut la fel, de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu vă spun din proprie experiență că nu-i adevărat. Nu faci decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu vă spun din proprie experiență că nu-i adevărat. Nu faci decât să te depărtezi de tine însuți și să te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor și supărător de a se simți. Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
plâns fata o săptămână într-una, nu mai putea broda de loc. La necazul ei s-au adunat veverițele, iepurii în jurul ei să-i alunge gândurile rele. Se cocoța ciocârlia pe copacul cel mai apropiat să-i cânte triluri de consolare, broasca făcea acrobații s-o înveselească, chiar și melcul îi apăru în cale iar fata spunea poezia despre melc, melc, codobelc și uita de supărarea ei. Broderia, căzută în iarbă, a rămas neterminată. Un pom era cusut, dar pe celălalt
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a mai spus nicio vorbă de reproș. Se așternuse tăcerea, nimeni n-o mai certase, dar nimeni n-o absolvise de vină. Cu un simț amar ieșea zi de zi în grădină și se scufunda între buruienile din spate, pentru consolare. Ce găsea acolo? Spini, mărăcini, tufe și crengi, copaci și cântecul nesfârșit al păsărilor. Și mii de ace de brazi, prăbușite la pământ. Trebuie să fac ceva, suna glasul dinăuntrul său. O faptă bună, ca să fiu iertată, chiar și pentru
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prescurtarea simplificatoare bcar. Este adevărat Însă că ar fi trebuit să fie oarbă de tot ca să nu vadă cum, aproape de la un moment la altul, i se umpluseră lăcașurile de oameni chinuiți În căutarea unui cuvânt de speranță, a unei consolări, a unui balsam, a unui analgezic, a unui tranchilizant spiritual. Oameni care până atunci trăiseră conștienți că moartea e sigură și că nu există mijloc de a scăpa de ea, dar crezând În același timp că, fiind atâta lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe deplin să spunem că așa e viața și să dăm din umeri resemnați. Oricum, și asta să ne servească drept consolare, scrisoarea pe care moartea o are În geantă are numele altui destinatar și altă adresă, nouă Încă nu ne-a venit rândul să cădem de pe schelă. Contrar celor ce s-ar putea prevedea În mod rezonabil, moartea nu dădu șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil, cine știe ce consolare pentru un bărbat care, la vârsta pe care o avea Heinrich acum, fusese campion de juniori la ciclism. Și avea dreptate într-o privință: Heinrich era cu adevărat un porc mic. Nu am sunat-o pe Frau Lange ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și își puse bărbia ascuțită în palmă: Va trebui să vorbesc cu Himmler despre asta. Dar ar trebui să fie în regulă. Reichsführerul urăște corupția chiar mai mult decât îi desconsideră pe evrei. — Păi, asta e în mod sigur o consolare, domnule. Am mers mai departe spre Prinz Albrecht Palais. — Fără nici o legătură, zise el în timp ce ne apropiam de propriul său sediu, tocmai am primit o știre importantă care ne afectează pe toți. Britanicii și francezii au semnat un acord la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ea, era evident: Și tocmai asta n-a mers. Emmy oftă și se uită la ceas. — Știu, știu. Mulțumesc pentru sfat, Izzie, chiar îți mulțumesc, dar trebuie să plec. Leigh și Adriana mă scot în oraș la o cină de consolare și trebuie să mă pregătesc. Vorbim mâine? Te sun pe mobil mai târziu de la spital, cam după miezul nopții când se mai liniștesc lucrurile. Să bei câteva pahare în seara asta, bine? Du-te prin cluburi. Sărută-te cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mediteze. Fostul ei prieten plănuise această călătorie pentru a sărbători aniversarea a cinci ani de când erau împreună, însă după ce acest fost prieten a părăsit-o pentru instructoarea majoretă virgină, i-a oferit ei biletele ca un fel de premiu de consolare. Emmy vrusese să fie demnă și să-i spună să se ducă învârtindu-se odată pentru totdeauna, dar totul era plătit integral, iar ea fusese destul de stresată cu noua slujbă în ultimul timp și, până la urmă, merita să accepte fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
catastrofă. Era insuportabil că părinții ei își făcuseră apariția ieri, anunțând-o și pe ea abia când plecau de la aeroport spre casă, și că aveau de gând să stea până de Ziua Recunoștinței pe care nici măcar nu o sărbătoreau! Singura consolare era că nici Toby nu venise ieri așa cum plănuise (groaza de a-i vedea pe toți în vestibul fusese de nedescris), așa că a avut timp să-și găsească o cameră la hotel. — La hotel? Serios? se mirase el când Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te întorci la mine. Se îndreptă spre ea, îi înconjură umerii cu brațele și o sărută foarte ușor pe buze. Emmy se lăsă sărutată, îl lăsă să-și apese gura pe a ei și savură acest moment de familiaritate și consolare. Duncan se îndepărtă puțin dându-i părul de pe față, o privi în ochi și întrebă: — Ei? Ce zici? Indiferent că recunoștea sau nu, ea așteptase clipa asta timp de zece luni și uite că sosise și era absolut incredibil, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
termini înainte să creadă toată lumea c-ai de gând să mergi până la capăt. Trebuie să fi făcut o mutră până peste poate de supărată, pentru că Betthina mă luă dintr-odată pe după umeri. Mă mângâie de parcă aș fi avut nevoie de consolare. —Dumnezeule, îmi pare rău! Am talentul de a spune cele mai nepotrivite lucruri. Dar... chiar ai de gând să te măriți cu un... fotograf? Vreau să spun, lumea se logodește tot timpul fără să intenționeze să se căsătorească, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcea să mă simt și mai rău. Ca atunci când mi-a zis: „Oricum, nu era de nasul lui o fată atât de minunată și frumoasă ca tine“. Asta m-a deprimat până peste poate. Este exact genul de frază de consolare pe care o spun eu fetelor deloc minunate sau frumoase, atunci când prietenii lor le dau papucii. Nu am ieșit din camera de oaspeți a lui Julie trei zile încheiate. Zach nici gând să mă sune. M-am îmbolnăvit grav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuns eu însumi la culmea scepticismului hamletian al bietului meu prieten Pérez, care a sfârșit prin a se îndoi până și de propria-i existență, sunt cel puțin ferm convins că-mi lipsește ceea ce psihologii numesc voință liberă, deși, spre consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se bucură de ea. Unora dintre cititorii noștri li se va părea pesemne ciudat ca tocmai eu, un ins total necunoscut în republica literelor spaniole, să fiu prefațatorul unei cărți a lui don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor buluciți în furtună, țipetele unui vultur rănit în zbor pe când se scălda în lumina soarelui. Poezie! Divină poezie! Consolare ce-mi este întreaga viață! Da; poezia reprezintă toate acestea. Și este și politica. Celălalt mare proscris, cel mai mare fără îndoială dintre toți cetățenii proscriși, ghibelinul Dante, a fost și este și continuă să fie un foarte înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după minime certitudini. Dacă nu-și pot face nici un calcul rațional de viață, nu-i de mirare că sunt bingomani. Din această categorie face parte și unul ca bărbatul Vetei. IMGB-ul e o amintire. Doar țuica a mai rămas consolare eternă. Și, în plus, nevestei nu-i mai poate arde una peste bot, ca să-și descarce frustrările. Nu de alta, da’ face menajul la tot soiul de feministe și i s-a urcat la cap că-i face bocceaua dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]