1,615 matches
-
constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, în sensul (valabil, cum s-a observat, pentru întreaga avangardă românească) unei deschideri plurale a sensibilității spre acea „sinteză modernă”, de natură să fructifice - acum, într-o viziune predominant constructivistă - toate ideile novatoare difuzate în spațiul avangardist internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat în primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Gramatica lui Voronca: „Nu licență, ci liberă înșiruire a cuvintelor” (s.n.). Ea are însă la el mai mult înțelesul de eliberare din ordinea convențională a discursului conceptual-abstract, căci, altminteri, în același text programatic se schițează proiectul unei „poetici” corespondente doctrinei constructiviste, cu exigențele sale de „ordine”, rigoare și stringență a structurării textului, eliberat de ingerințele turbulente ale eului, vizând o anume „obiectivitate” asigurată de supravegherea unei conștiințe lucide: constructivismul e definit ca „armonie abstractă cu legi fixe, o creație pură, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
asupra poeziei, cu accent pe refuzul medierilor retorice și caracterul autoreferențial al poemului. Nu îndeajuns s-a reliefat însă rolul modelator pe care l-au jucat în conturarea acesteia datele oferite de demersurile teoretice și de practica creatoare a plasticienilor constructiviști din anii ’20. Ori de câte ori ia în discuție (în articolele sale din Punct și Integral) problemele limbajului poetic, Voronca are în vedere metamorfozele artistice constructiviste, procedând la paralele între cele două domenii: „Materialul poeziei moderne (ca și al picturii)...”; „Cuvântul în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
au jucat în conturarea acesteia datele oferite de demersurile teoretice și de practica creatoare a plasticienilor constructiviști din anii ’20. Ori de câte ori ia în discuție (în articolele sale din Punct și Integral) problemele limbajului poetic, Voronca are în vedere metamorfozele artistice constructiviste, procedând la paralele între cele două domenii: „Materialul poeziei moderne (ca și al picturii)...”; „Cuvântul în literatură, ca și culoarea sau linia în pictură...”; „Tabloul, poezia, unice...” - sunt începuturi de frază concludente. În eseul Cicatrizări (Poezia nouă), de exemplu, încercarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a găsi corespondențe între constructivismul plastic și structurarea textului poetic este mărturisită în chipul cel mai direct: „Răsfrântă această atitudine în poezie (s.n.) capătă o și mai adâncă semnificație”. Iar „această atitudine” numește aici suma trăsăturilor plasticii noi, ale „sistemului constructivist”, enunțate într-un pasaj imediat anterior: „considerarea obiectului ca obiect în spațiu, posedând toate elementele de echilibru ale volumului”, “îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care va vorbi, ceva mai târziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate în spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrângere” a „sistemului constructivist” în poezie fusese urmărită, cu puțin timp înainte de intervenția lui Voronca, de „neoplasticianul” olandez Theo Van Doesburg - nume de rezonanță în cercurile constructiviste, prezent cu articole și în Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, între altele, și la mișcarea patronată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrângere” a „sistemului constructivist” în poezie fusese urmărită, cu puțin timp înainte de intervenția lui Voronca, de „neoplasticianul” olandez Theo Van Doesburg - nume de rezonanță în cercurile constructiviste, prezent cu articole și în Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, între altele, și la mișcarea patronată de gruparea De Stijl: Van Doesburg publicase în 1923 în revista Mécano textul programatic Vers une poésie constructive, în care se remarcă, între
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
estetice ale lui Mallarmé - selectat ca reformator reprezentativ al sintaxei poetice -, ale lui Rimbaud (a cărui alchimie du verbe lasă urme și la teoreticianul Voronca - vezi „chimia cuvintelor”, „poetul alchimist al imaginii” etc.) și ale urmașilor lor avangardiști, cu programele constructiviste ale momentului, poetul român reușește astfel să-și coaguleze propria interpretare într-o sinteză elocventă, deschizătoare de drumuri pentru reflecția românească asupra limbajului poeziei. Chiar dacă nu e original în punctul de plecare, el reușește - pe fundalul manifestelor constructivist-integraliste - să surprindă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
plecare, el reușește - pe fundalul manifestelor constructivist-integraliste - să surprindă cu remarcabilă acuitate punctele de contact, paralelismele revelatoare dintre diversele orientări novatoare, identificând, printre cei dintâi la noi, elementele cele mai productive pentru evoluții ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice atingând momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, în esență, spiritul avangardist, în ciuda unor momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
va reflecta în imagismul programatic, ca tehnică menită să destructureze discursul conceptual-abstract. Cu mult înainte de a proclama ca butadă: „eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA” Voronca mizează pe imagine (și imaginație) ca factor dinamizator al textului liric. Oricâtă inteligență ordonatoare „constructivistă” ar fi pusă la contribuție în alcătuirea discursului poetic, ceea ce primează e freamătul interior al unei subiectivități agitate și efervescente: “înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, “întunericul din el șartistulț sau din afară” își fac tot mai mult loc în scrisul militantului. Starea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu însemnat, ca și numeroasele apeluri, în definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc. „Desenul naiv, dezorganizat, suprarealist, nu putea lupta cu desenul construit masiv și viril, constructivist” - scria autorul eseului Suprarealism și integralism, optând pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o va dori transmisă și creației sale poetice din anii Integralului). Tot el introducea însă în „ordinea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
eseului Suprarealism și integralism, optând pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o va dori transmisă și creației sale poetice din anii Integralului). Tot el introducea însă în „ordinea” și „echilibrul” constructiviste, în același moment, un flux energetic-vitalist amintind mai degrabă de explozia dionisiacă a futurismului: „Cuvântul dansator descătușat avea să sară dintre rânduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos”; sau: „Fiecare cuvânt va izbucni dinamită, fiecare linie va
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumii, - însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, înainte de orice altceva, în funcție de refuzul, într-un prim moment, al realului opresiv, al „legilor cunoscute” („creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute” - scria deja poetul „constructivist”) și al limbajului perpetuat prin tradiție („gramatical”, „logic” etc.). „Sângerarea imaginației fecunde” - despre care se vorbea în articolul Tudor Arghezi - fierar al cuvântului, - apărea drept rezultatul unei asemenea înfruntări a lumii încremenite în formule și convenții. Sub acest unghi, apelul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
constitutive sensibilității poetului, chiar dacă - cum se va vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul Sburătorului, se va dori depășită. Și atunci, însă, substratul neliniștit-elegiac al lirismului său se va conserva în infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca în foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintâi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul Sburătorului, se va dori depășită. Și atunci, însă, substratul neliniștit-elegiac al lirismului său se va conserva în infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca în foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintâi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu însuși, observând trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
latențe nebănuite, generează salturi surprinzătoare, accelerând procesul de coagulare a personalității. În octombrie 1924, când inițiază, alături de pictorul Victor Brauner, revista 75 H.P. (al cărei „redactor” e și Stephan Roll), Voronca pare a-și fi însușit principalele repere ale programului constructivist, în direcția propusă de Contimporanul, cu anumite reminiscențe, cum am remarcat deja, futuriste sau dadaiste, încât e în stare să propună el însuși, în câteva articole-manifest (Aviograma, 1924) scrise cu destul aplomb, soluții de înnoire a limbajului poetic. În ce privește practica
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu zgomot pur” sau „mitralieră de confetti”, cum îl vor defini, cu umor, chiar camarazii avangardiști ai lui Voronca. Acestui, ca să zicem așa, intermezzo ludic, îi urmează însă o etapă cu mult mai ambițioasă, în care echivalențele poetice ale plasticii constructiviste sunt urmărite sistematic: simbolicei tabula rasa se cuvenea să-i succeadă momentul pozitiv al construcției. Cum înțelegea Voronca acest moment s-a putut vedea din paginile consacrate noii sale „gramatici” a poeziei, așa cum se conturează ea în articolele publicate între
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipând fals”, „huruitul roților în beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ceea ce numim astăzi o „civilizație a imaginii”, contribuind la încetățenirea în poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și unul dintre sensurile „balului” la care suntem invitați: redimensionată în perspectivă constructivistă, lumea e văzută în înfățișările sale spectaculare, întâmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, în care se instalează dezinvolt, înregistrându-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea în cleștele poemului actual”), traducând o voință de instalare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de G. Călinescu, e justificat parțial în asemenea cazuri, căci expresia directă a unor stări nu de mare profunzime pare evitată cu orice preț, și chiar insolitul și surpriza programate duc, în cele din urmă, la o paradoxală monotonie. Experiența „constructivistă” din Invitație la bal nu e însă dintre cele peste care se poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă în demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert înnoitoare, ca și în evoluția
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
versurile „integraliste” ce aveau să constituie Invitația la bal și cu Colomba, noul poem sugerează un fel de sinteză, definitorie de acum înainte pentru toată creația poetului: viziunii caleidoscopice a universului citadin constrâns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (în ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
concretizând extenuarea discursului. „Artificiu tipografic”, cum spunea G. Călinescu, dar semnificativ (ca și altele) pentru atenția acordată de poet „formelor expresiei”. Observații similare s-ar putea face și despre, bunăoară, secvența a opta, imnică, dedicată oglinzilor, ce urmează același model constructivist. În ansamblul său, poemul e de altminteri structurat ca suită de instantanee ale cotidianului citadin, luate ca puncte de reper și de pornire ale procesului imaginativ, ca „temă” pe care se glosează în deplină libertate, cu o inventivitate ieșită din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dâre de argint ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de etapa „constructivistă” a poetului („cerul se schimbă ca plăcile de gramofon”, “încalcă-mi inima ca o frontieră”, „arc voltaic surâsul și în gest amnar”, „devastează-mă ca pe o casă / de economie”, „ce rar album de timbre marea mediterană”), majoritatea versurilor din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ajungă la exaltarea „noutății” și a „neprevăzutului” în ecuația imagistică, Voronca a traversat, cum am constatat, o întreagă experiență modernistă și avangardistă, învățând desigur mai ales de la futuriști („spune-mi repede totul, în două cuvinte” - cerea Marinetti într-un manifest), constructiviști („expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”) și suprarealiști (prin care reia definiția imaginii dată de Pierre Reverdy mai înainte, dar adaptând-o la „fundamentele constructiviste” al momentului). Versurile din Restriști arată însă că încă în acea fază neosimbolistă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]