1,140 matches
-
Pentru familia Paulinei, comportamentul fetei este inadmisibil. I se spune că "neroziile" ei, oricât de neînsemnate, sfârșesc prin a ajunge la urechile tuturor. Circulau bârfe. Se clevetea. Pauline era considerată o pedantă, mai rău, o "amazoană intelectuală". Copleșiți, părinții nu contenesc a-i repeta că jucând jocul acesta periculos își distrugea reputația, "risca să-și compromită întreg viitorul". Tânăra e asaltată de admiratori, însă aceștia nu sunt decât plevușcă. În acest răstimp, Pauline lăsa să-i scape peștii cei mari, partidele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dacă ar fi sesizat semnificația profundă, ambiguă a ironiilor sale, dublura lor de catifea. Din păcate, tânărul este derutat de atitudinea Catherinei și sfârșește prin a se simți ofensat de aceasta. "Divina lui Catherine", strecoară el într-un bilețel, nu contenește a-l sfâșia cu "ghearele" sale. Curând, cei doi veri se ceartă, adoptă un ton rece, își aruncă priviri ironice. Relația lor devine glacială. Sfârșesc prin a se ignora. Amestecul de malițiozitate și afecțiune pe care Catherine, ca o alchimistă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prinsă în capcana flirtului și găsește jocul cât se poate de dezagreabil. Cum se întâmplă într-o seară de bal la Spa, în iulie 1874, când baronul Charles Gewicke d'Herwynen, de care Marie nu se simte deloc atrasă, nu contenește, în vârtejul valsului, să o tragă spre el: "Nu-i e gândul decât la cum să-mi atingă piciorul sau să-mi strângă mâna, să mi-o sărute chiar, să mă privească de aproape în ochi, ca și cum s-ar cuveni
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atras de Marie, Paul de Cassagnac sfârșește prin a se căsători cu altcineva. Rănită, tânăra Marie, mai îndrăgostită de el decât crezuse, aleargă atunci să se adăpostească în brațele tânărului deputat, care o amețește cu sărutări pe buze și mângâieri, necontenind în tot acest timp să-și declare dragostea frățească... Tânăra rusoaică nu este măritată, și aceasta este, într-o oarecare măsură, drama vieții sale. E adevărat că perspectiva căsătoriei îi repugnă. "Să mă mărit și să am copii! Orice spălătoreasă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afrontul suferit. Prilejul așteptat nu întârzie să apară. Într-o seară, la teatru, privirile Mariei se încrucișează cu cele ale unui tânăr chipeș și misterios: contele Pietro Antonelli. Mariei nu-i scapă faptul că, pe toată durata spectacolului, acesta nu contenește a o iscodi cu coada ochiului. Însă nu îndrăznește să intre în vorbă cu fata. Dar la ea nu țin treburile astea! La balul mascat organizat la Capitoliu cu ocazia carnavalului, la adăpostul costumului, Marie hotărăște să ia inițiativa. Mascată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și pierzând și de data aceasta. Nu doar o ocazie de a se căsători, ci și reputația. Se simte vinovată că și-a "întinat" buzele, "murdară ca după o călătorie de douăzeci și patru de ore cu trenul". "Buzele și mâinile, nu contenește a-și repeta, s-au lăsat sărutate de buze ușuratice și stupide, iar mijlocul mi-a fost cuprins de brațe desfrânate și mincinoase". "Nicicând nu-mi voi putea ierta purtarea nesocotită, își spune ea sporindu-și suferința, nicicând nu voi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nostru la libertate și la alegere". El este de părere că ar fi "echitabil și judicios a le permite și tinerelor femei să ducă, înainte de căsătorie, o viață la fel de liberă ca băieții". Toate ființele omenești sunt libere și egale, nu contenește a sublinia profesorul. Datorită lui, Monique ajunge să cunoască în sfârșit dragostea, seninătatea, izbăvirea. Tinerei fete care își reproșează că nu mai are a-i oferi decât un "trup vestejit", un "trup public", profesorul îi răspunde, plin de romantism, că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sine de care dăduse dovadă nu fusese decât un chin zadarnic. Nici n-apucasem bine să-i strâng mâna, că și-a și retras-o dintr-a mea", se lamentează cu năduf tânărul, pe 28 septembrie. De fapt, tânărul nu contenește să se mire de atitudinea schimbătoare a Louisei. Două zile mai târziu, o duce pe tânăra inconsecventă la o petrecere-surpriză la Antoine de Mortceuf, un prieten de-al său. Petrecerea are loc într-o pivniță, amenajată în timpul războiului pentru a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Dominique Desanti, nici una tragică, cum i se întâmpla Mariei Bashkirtseff în perioada Belle Époque. Nu, zbenguielile acestei blonde micuțe cu ochi albaștri au o dimensiune hotărât ludică. De la petrecerile-surpriză la balurile mascate, de la picnicuri la excursiile la țară, Bab nu contenește să râdă, să glumească, să se joace cu "gașca simpatică și veselă"148 de prieteni, fete și băieți. În adâncul sufletului ei, Bab este, firește, o romantică. De ani de zile este îndrăgostită de un prieten din copilărie, André. Pe când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
jurnalul nu este unicul confident al lui Bab. Ea poate să se destăinuie de asemenea, și nu se abține s-o facă, prietenelor ei de suflet, întâlnite la liceul Molière: Micheline, Zoé, Astrid, Jacqueline. Aceste practicante ale flirtului nu mai contenesc să-și povestească, prin viu grai, în scris sau la telefon, filmele sau romanele de care se îndrăgostiseră, ca și "întâmplările", "nevoia de băieți" și de săruturi, "speranțele cele mai fanteziste". În timpul anului școlar, în zilele de după petrecerile-surpriză, liceenele petrec
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
obiecte să fie etichetate drept "postmoderne" și altele nu. 44 De la început, au existat mulți indivizi, în cadrul fiecărei discipline, care au susținut că turnura postmodernă nu era decît o metodă ce poate fi ignorată cu ușurință, însă disputele nu mai conteneau, chiar fără participarea celor care ignorau fenomenul. Unii editori au susținut că interesul față de controversele postmoderne a început să scadă (vezi Rosenthal, 1992). Și totuși, jocul continuă... Capitolul 2 CULTURĂ MEDIA, POLITICĂ ȘI IDEOLOGIE. DE LA REAGAN LA RAMBO În studiile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de treabă cântând voioase, fără să se fi amestecat în vreun fel în grijile pe care și le făcea. Din fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin putea să-i înduplece pe calomniatorii care, cu siguranță, în acele clipe nu conteneau să-l ponegrească, să-i scoată tot felul de vorbe, fără să pregete a trage concluzia că dacă în mânăstire era impusă o disciplină excesivă, era vina lui Tommaso, cel ce stârnise în chip exagerat bănuielile superiorilor. Prin retragerea lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oaspete. Exgera, își dăduse seama, și corectase subit tirul schimbând povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele considerații amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să înțeleagă și, în primul rând, nu sunt în măsură să pătrundă adevărul filosofiei, fie ei apropiați spiritului lor, fie străini de sensibilitatea lor. Se scula de îndată ce se lumina de ziuă și se așeza la masa de scris, fără să contenească truda până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
carafa cu vin să le ofere acelor tineri, la fel de osteniți precum fiul său, care nu-și făcuseră decât datoria, după cum primiseră ordinul. Asigurați-l pe Episcop că peste două zile mă voi prezenta în fața Sfinției Sale. Tată și fiu nu mai conteneau să se soarbă parcă din priviri în tăcere; dinaintea vetrei aprinse, pe care fierbea oala cu fasole, aceeași pe care Tommaso o știa de copil, vorbiră de câte-n lună și-n stele, de noii veniți pe lume, de cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ne dau șoareci de mâncare, iar eu mănânc șoareci. I se striga în cor să tacă. Noaptea era făcută pentru odihnă, să-i scutească de predicile alea, și-așa n-o să-l mai scape nimeni de la moarte. Doar în zori contenea să se agite și să strige, să anatemizeze și să se distragă în predici ce păreau a fi delir. Ceva îi spunea că i se pregătea podiumul de foc pe care, pentru ultima oară, ar fi putut să se înalțe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Era nebun? Doar Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost aruncat într-o celulă, unde temnicerii îl lăsară pe o saltea de paie aproape neagră de ploșnițe, dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
eu sunt așa cum mă vedeți și cum mă vede Dumnezeu. Și tot așa în continuare, vechile întrebări erau puse din nou, mereu aceleași, și învinuirile, și tonul întrebărilor deveneau tot mai amenințător. Nu era lăsat singur nici măcar o clipă, nu conteneau să stea cu ochii pe el. Ca să nu adoarmă făceau exact cum se făcea cu boii, la Stilo, la vremea semănatului. Tommaso se gândi la unii consăteni ce își îmoldeau animalele apăsând cu piciorul pe plug; îi veniră în minte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
câte-o ploicică scurtă de toamnă, țăranii semănau cu strângere de inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele a organizat tribunale numai de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
când era în stare să vorbească, o făcea bucuros cu Tommaso, îi plăcea să-l asculte, dar și să-i povestească despre el, despre satul și copilăria lui. Într-o zi își amintea Tommaso fără să se înșele fiindcă nu contenise nici măcar o clipă să plouă și abia de ajungea o geană de lumină în celulă Carlo începuse să vorbească cum nicicând nu o mai făcuse. La început pomeni de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a prevenit că persecutorii respectivi erau niște vulturi fără scrupule. În octombrie, confirmându-i omului de știință admirația lui, Tommaso a continuat: "Carnea mea n-ar mai rezista la nicio siluire, devenind un înveliș fragil al trupului, totuși nu voi conteni, căci adevărul trebui apărat chiar și cu prețul vieții, dar cel mai important este că a fost cu putință să fie pus în circulație în lumea largă". XVIII Deși fusese reabilitat, Campanella nu se bucura pe lângă ordinele mânăstirești, și în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pe deasupra, așa cum se va vedea pe parcursul acestui eseu, pentru a vorbi În mod just despre o carte e de dorit câteodată să n-o fi citit În Întregime, ba chiar să n-o fi deschis deloc. Într-adevăr, nu voi conteni să insist asupra riscurilor, frecvent subestimate, pe care le presupune lectura pentru cel ce vrea să vorbească despre o carte sau, cu atât mai mult, să o recenzeze. * Acest sistem constrângător de obligații și interdicții dă naștere În consecință la
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
diligent”, cu atât mai demn de Încredere cu cât a fost el Însuși implicat În evenimentele pe care le povestește și pare prea puțin Înclinat spre lingușeala celor mari. Al doilea exemplu este Philippe de Commines, pe care nu mai contenește să-l elogieze, admirându-i simplitatea limbajului, puritatea narațiunii și absența vanității. A treia evocare are În vedere Memoriile lui du Bellay, autor la care apreciază faptul că a ocupat funcții de răspundere, dar pentru care se teme că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
înspre el.// O, pe pleoapele mele a dat colț iarba,/ Și a fost verde, și s-a uscat/ De când nu s-au mai ridicat din afară,/ Genele mi s-au înțelenit/ Încâlcite, înnodate-ntre ele,/ De când ochii mei/ Nu mai contenesc să mă văd// Sub raza cea verde în care mă scaldă/ Privirea din frunză/ Ca din adâncul unui somn etern răbdător,/ Fără să spună nimic,/ Pregătindu-mă doar/ Pentru mai aspre și mai lungi învieri". Deconstrucția canonului universal se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voia lui... Finalul - precum odinioară în apartamentele din țările comuniste unde se trăia „la comun” - nu poate fi decât promiscuu. Arhaism și noi tehnologiitc "Arhaism și noi tehnologii" Tehnicile de supraveghere au cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, iar performanțele lor nu contenesc să stârnească admirația polițiilor din lumea întreagă sau să-i încurajeze pe agenții dispersați pretutindeni. Perfecționarea acestor mijloace a atins cote atât de înalte încât, într-o declarație publică, un jandarm ne asigura că, dacă un pușcăriaș aflat în stare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]