1,115 matches
-
mesajului. Opțiunile pe care poetul le testează sunt și de această dată extremiste și antagonice. Pe de o parte apare excesul limbajului tradus prin fenomene ca hipertrofia și supremația automatismelor frazelor gata făcute, a clișeelor și convențiilor literare, conform principiului contraria contrariis curantur. La polul opus se situează o meditație paradoxală asupra limbajului, după care logica interioară a acestuia nu o mai constituie expresia, ci involuția, autoabsorbția, conștiința lucidă și sceptică în același timp a imposibilității sale, urmată de recunoașterea vidului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
fostul prim-ministru nu va ezita să facă. Ieșind la balconul principal al clădirii care constituia sediul legislativului, Nagy, după ce va fi într-un târziu recunoscut și lăsat să vorbească, își va începe discursul într-o inerție terminologică ce va contraria și nemulțumi enorma adunare. "Tovarăși!" va apela el, având neplăcuta surpriză de a fi huiduit cu intensitate. "Mulțimea agitată, sensibilizată de evenimente, destul de obosită, oscilând încă între teamă și speranță, se aștepta, fără îndoială, ca el să i se adreseze
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dramatice finalizate în răbufniri violente, despre deliberata confuzie de planuri: realitate și vis, realitate și dorință; fluxul intuițiile etc. Mult mai important mi se pare să insistăm asupra calităților de investigare și comunicare ale filmului, capacității lui ca (fără a contraria exigențele de realism al ambianței și gesturilor cotidiene) să le învestească cu semnificații de alt ordin. Conferind unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înțepător, dar el, darul, există. Vreau să spun că, dincolo de plăcere sau neplăcere, dincolo de priza sau lipsa de priză, propunerea lui Alexa Visarion este demnă de luat în seamă cu toată seriozitatea. Filmul său poate să nu placă. Poate să contrarieze. Poate să enerveze. Nici nu-i rău. Rostul artei nu este să pună cataplasme cu mușețel, ci să strice somnul de după-amiază al spiritelor moțăitoare. Filmul poate să irite chiar spiritele subțiri, ascuțite, treze. El poate să stârnească insatisfacții probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și văd scris: Eveniment. În loc deci de obișnuita: Invitație, iată mult prea riscata autosupraevaluare. Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe june pe culoar. Îl întreb: Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes. Moment meditativ. Oricît ar indispune orgoliul creatorului, oricît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
el, de fiecare dată, de la același microfon, dar într-o surdină mai de țambal, nu uită să ne sperie că, vai, vai, vai, de mîine s-ar putea să sară în barca cealaltă, a puterii. Ca și cum ne-ar mai putea contraria bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci sigur e una de virilitate. A spus-o mai pe șleau fudulul Gauguin avînd în vedere chiar fuduliile. Superba Nicole Kidman (pe care, fascinat, am văzut-o săptămîna trecută în lejerul musical "Moulin Rouge"), despărțită de Tom Cruise, își contraria amicii cu schimbarea (nu neapărat intimă) a partenerilor. Cum era văzută la brațul unui bărbat, cum se vorbea de o nouă legătură: "Nicole, o avertizau prietenii, știi ceva, n-am chef să mă bag în chestia asta!" Scenă. Bărbatul cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și hiperpolitețea tînărului istoric față de prețioșii săi... martori palpez de fapt miezul indispoziției ce mi-a marcat prezența la pomenita lansare de carte. Duioasa psalmodie a lui Adrian Cioroianu închinată stilului (model literar!!) al Manifestului celor doi "clasici" m-a contrariat... iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Din rațiunile pomenite. Am și părăsit nobila încăpere, imputîndu-mi reținerea de a nu fi exprimat, cu franchețe, în prezența autorului, mica/ marea mea stupefacție. Regretînd, în același timp, că, în absența unui mult mai direct Liviu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care s-au mișcat domniile lor atîta vreme) ar fi unul mai aseptic decît cel olandez. Sau norvegian, de ce nu. Iar marota la modă a momentului le și dă celor două cinstite fețe schima nevinovată a profesionistului de carieră, contrariat de lipsa de nuanțe a noii remanieri. Care ține să opereze, vezi doamne, otova, fără să aibă în vedere și titulescienele eminențe cenușii ale celor trimiși în țări civilizate. Să facă, de fapt, servicii iliescianismului prea mult întîrziat.Privindu-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de natură să genereze reacții de respingere. Atitudine utopică. Adesea, sistemele sociale acuză sociologul că furnizează soluții nepractice, utopice. Uneori, așa cum am văzut mai înainte, această acuzație își are originea în faptul că sociologul este orientat spre explorarea alternativelor structurale, contrariind tendințele conservatoare ale sistemelor practice. Alteori însă, acuzația este îndreptățită. Se întâmplă adesea ca sociologul să judece sistemele reale de pe poziția unor „modele ideale” care nu sunt realizabile fie dincauza lipsei unor condiții obiective, independente de respectivul sistem, fie a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întreabă ce doresc și mă servește. Mi se pare un comportament firesc, familiar. Un vecin mă salută și mă întreabă cum mă simt. De asemenea, mi se pare firesc. Desigur că în jurul meu sunt și acte care mă surprind, mă contrariază într-o oarecare măsură. Oricum, în linii generale, mediul meu de viață mi se pare familiar. Istoria mă pune în contact cu fapte mult mai depărtate de mine, nu numai în timp și spațiu, ci și din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
distrus În urma unui incendiu, În 1936, cu fondurile oferite de stat. Cu toată experiența căpătată În studiul empiric al satului, localitatea este reconstruită fără a avea În vedere toate aspectele ce țin de munca și viața localității. Faptul l-a contrariat și pe Rădulescu-Motru, care constată refacerea satului fără a se construi mai Întâi o fabrică de cărămidă și a se aduce apa În sat. Noile case au fost prevăzute cu băi și lumină electrică, dar fără să existe canalizare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de neînțelegere, paralizând inițiativele. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta ca o plăcere pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control prin violarea intimității altuia, de a contraria și imobiliza, de a Îngrădi, de a petrifica dacă nu poate edifica. Într-o grilă de lectură freudiană, perversiunea ne apare ca o deviație, o regresiune sau o fixație asupra unui obiect care evocă un stadiu de dezvoltare infantil, o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
identifice filiațiile și plasamentul În sociologia românească postbelică, unul dintre personajele invocate aici și-a mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Toleranța, lăudată în zilele noastre pînă la uzură demagogică, nu este nici ea decît o variantă de autorestrîngere, de moderație voluntară. în privința stilurilor de viață, ca și a opiniilor, accepți să lași loc unei alterități care te stînjenește, care te contrariază. Pentru noi, toleranța constituie exercițiul cel mai curent, cel mai larg împărtășit, al autorestrîngerii consimțite. Analizînd cîmpul tematic și contradicțiile tîrziu moderne ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul filozofic și spiritual al toleranței. Ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
regim pozitiv, explicit, strict descendent, dacă așteptăm ca el să învestească cu prestigiu ceresc întreprinderile, comportamentul, convingerile noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul vieții imediate să dea contingenței siguranță, durabilitate, îndreptățire, atunci într-adevăr modernitatea tîrzie ne contrariază și ne revoltă ca fiind o epocă ieșită din religie. Ea ne descurajează să punem lumina absolutului pe lucrurile veacului. Dar ne și împiedică astfel să folosim categoriile religiei pentru a ne instala într-o lume bine instalată în ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
raliere nu reprezintă nimic mai mult decît o promisiune pentru viitor. Desigur, Napoleon III încă se mai străduiește să satisfacă neo-naționalismul catolic, atît cît se poate. De altfel, nici nu e prea greu atîta vreme cît este vorba de a contraria aristocrația rusă. Aceasta și face atunci cînd, în anii 1850-1860, susține rezistența Muntenegrului, pentru a-i demonstra țarului că Bal-canii nu mai sînt domeniul său rezervat; de asemenea, la Tra-tatul de la Paris, care pune capăt războiului din Crimeea, în 1856
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fiindcă nu pun în cauză menținerea ansamblului imperial, fie și pentru faptul că acesta ar trebui să se remanieze în virtutea unui principiu de adeziune voluntară a componentelor sale naționale, uneori, cu prețul unor reîmpărțiri interne. Din nefericire, patru factori vor contraria această moderare: eșecul tentativelor de restructurare operate de Charles IV, lipsa de timp, fierberea care va cuprinde populațiile ce nu sînt ungare sau austriece, și acțiunea liderilor naționaliști exilați la Paris, Londra sau în Statele Unite. Obstrucționarea clasei conducătoare ungare, prea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
germanofilie și valonii "potrivnici", în Spania prin represiunea exercitată de dictatura franchistă asu-pra bascilor și catalonilor, și mai ales în Irlanda de Nord unde incendiul e gata să izbucnească din nou. Acest efermer răgaz ascunde două realități. Mai întîi, faptul că micro-naționalismele contrariate de expansiunea marilor națiuni, departe de a constitui apanajul dureros al est-europenilor, caracterizează în modul cel mai clar o serie de țări ale Europei de Vest. În al doilea rînd, cazul irlandezilor reprezintă cea mai originală dintre manifestările naționaliste, persistentă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Sonderbund-ul ea a opus cantoane protestante de orientare liberală și laică ce erau în aceeași măsură germanofone și francofone altor cantoane, catolice și clericale, nu mai puțin amestecate în plan lingvistic. E adevărat, afiliațiile confesionale pierzîndu-și din pregnanță, asemenea clivaje contrariază mult mai puțin în prezent. Antagonismul grupurilor lingvistice este acum ațîțat, făcînd destul de vulnerabilă o identitate care, în fața propriei singurătăți, simte mai puțin orgoliul civic, și mai multă neliniște. Dar, chiar și atunci cînd un monument și-a pierdut semnificația
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exemple de itemi folosiți de scala de manifestare a furiei (Spielberger, Johnson, Russell și Crane, 1983) și de scala iritabilității și susceptibilității emoționale (Caprara, renzi, Alcini, D'Imperio și Travaglia, 1983). Starea de furie Eu sunt furios(oasă). Eu sunt contrariat(ă). Resimt nevoia de a bate cu pumnul în masă. Trăsătura de furie Îmi fierbe sângele în vine. Nu suport să fiu dojenit. Mă înfurii foarte repede. Iritabilitatea Mi se întâmplă foarte des să am o dispoziție proastă. Atunci când sunt
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
A ascultat câteva minute, apoi a bombănit, acoperindu-mi cu ușurință vocea cu glasul lui aspru de bas: - Prin urmare, așa, ești mulțumit? Toți tâmpiții ăștia atâta așteaptă. Uite cum îți sorb scornelile! Nimeni nu ar fi îndrăznit să-l contrarieze singur pe Pașka într-o înfruntare. Dar mulțimea are un curaj foarte specific. I-a răspuns un mârâit indignat. Pentru a liniști spiritele, am precizat pe un ton conciliant: - Ba nu, nu sunt scorneli, Pașka! E un roman autobiografic. Tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
principială, nu-l stingheresc prea mult pe criticul de la Viața românească. Dimpotrivă. El laudă chiar laturile negative, formaliste ale romanului, cu satisfacția omului care a găsit ceva ce-i merge la inimă (...). Tendințele formaliste duc pe scriitor la «imagini» care contrariază violent bunul simț al cititorului: «... luna e mare - un dovleac de aur... Toma simte cum o lună tot atât de plină ca cea de pe cer se aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]