10,875 matches
-
mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate frigul, poate picatul ei ca din cer Îl blo caseră. — Nu, nu... am dat să reiau eu conversația. M-a strîns de mînă: — SÎnt Richi Baum, ne jucam cînd eram mici, la Rătești, m-ai pus o dată să Închid ochii... Abia după aceste vorbe ne-am Îmbrățișat. Mi-o amin team, cum aș fi putut s-o uit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eu În viață cu meseriile pe care le-am deprins În virtutea unor chemări adevărate, a unor pasiuni, le datorez mamei Floare. Ba mi-a mai transmis și darul acelor Îndeletniciri: ușurința de a Învăța și a vorbi limbi străine, plăcerea conversației și a povestitului și, inevitabil, dragostea față de literatură și de călă torii. Regăsesc mai puțin Înrîurirea ei În impulsul de a scrie poezie. Și totuși, un anume lirism licărea ca produs secundar al fabulațiilor sale. În raza acestor Îndeletniciri, ceea ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
epitafului tocmai atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu puneri, nu știu. Cert e că nu aveam nevoie de text pentru vreun scop practic, spre a-l cita În vreun articol și nici măcar În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie În starea aceea de spirit incertă, Între nemulțumirea că vacanța s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numai ei Domnul i se arată în acest interval-unicat cuprins între învierea Sa și urcarea la Tatăl. Discipolilor li se arată după ce urcă la Tatăl. Nerăbdarea de a-și întâlni Părintele ceresc este reprimată preț de câteva momente pentru o conversație en tête à tête cu ucenica Sa preacredincioasă. Scena ioaneică, unde rolul ucenicei este covârșitor, explică interesul arătat de creștinii generațiilor următoare pentru construirea unei biografii cât mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un original aflat la Rhodos. Prin urmare, motivul celor „treizeci de arginți” este un construct scripturistic care accentuează kenoza Mântuitorului: Dumnezeu vândut cu prețul unui rob! La fel stau lucrurile și în privința Cinei de Taină. Matei sporește numărul de informații, conversația dintre Isus și discipoli transformându-se într-o veritabilă dramă cu suspans. Iată fragmentul (Mt. 26,21-25): și pe când mâncau ei, a zis: Amin vă spun că unul dintre voi Mă va preda. și supărându-se foarte tare, au început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin care Fiul Omului este predat. Era mai bine dacă omul acela nu s-ar fi născut. Răspunzând, Iuda, cel care L-a predat (ho paradidous), a zis: oare nu sunt eu, Rabbi? Îi zice: Tu ai spus! La Matei, conversația dintre Isus și ucenici e mai dezvoltată. Matei îl cunoaște pe împricinat, dar se face că nu-l cunoaște, cum bine remarcă Hans-Josef Klauk în monografia sa. Se joacă aici cu Iuda ca pisica șmecheră cu șoarecele. Matei elimină formula
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întunericul iadului. Pentru prima dată locuitorii lumii de jos s-au putut vedea unii pe alții. Apoi, în mijlocul lor s-a arătat Ioan Botezătorul, care, credincios funcției sale de înaintemergător, le face un scurt instructaj catehetic despre Isus. Urmează o conversație spumoasă între Satana și Iad, întreruptă de un „glas ca un tunet”: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul însă e zadarnic. „Porțile de aramă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Discuția, purtată cu reținere și prudență, se sfârși în coadă de pește, în momentul când chelnerița cea brunetă și înfloritoare reveni, ca să aducă o tavă încărcată de tarte cu frișcă. Dându-și seama că era cazul să schimbe subiectul de conversație, Gheorghiu-Dej se uită cu tâlc spre Ceaușescu și-l întrebă ca din întâmplare: Ei, ce facem, Ceaușescule... Cum stăm cu învățătura?... Merge, merge?... Să ne spui dacă ai probleme, greutăți... E cazul să știm și noi!... Surprins de întrebare, Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de-a o flata. Sincer!... Fata însă nu zise nimic, pășind acum fără grabă pe trotuar și privind în jos, atentă parcă să nu calce din greșeală pe unde nu trebuia. Victor socoti de datoria lui să întrețină mai departe conversația. Eu am un unchi, Nando, care e acum în Italia..., un om foarte drept și curajos, îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai încet. De la el am învățat să mă port ca un om adevărat, nu ca un neisprăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stofă englezească croit după moda anilor 30, cu nas acvilin și frunte înaltă, de cărturar distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce aveau să-și spună și totul ar fi fost în perfectă regulă între ei doi. Ajungând la Șosea și apropiindu-se de parcul Herăstrău, pe unde primăvara umpluse orașul de flori și de verdeață proaspătă, Victor renunță brusc la conversația de complezență de până atunci, se opri în mijlocul trotuarului larg și aproape pustiu și o cuprinse pe fată în brațe, cerându-i să-l ierte. Pentru ce să te iert?! se arătă ea mirată și, desprinzându-se din brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Părul lung, de un blond prea blond, iese într-o singură șuviță de sub bandajul larg care îi strânge fruntea și este de aproape aceeași culoare cu cea a chipului care trădează multă suferință. Înțelege bine că tânăra este dornică de conversație și, deși nu are chef de nimic, Dora întreabă : Ați stat mult aici ? Ați suferit o intervenție ? Da, am stat mult, mult prea mult ! Peste trei săptămâni. Spital public ! O mizerie ! Personal neatent ! Mâncarea... Dar ce, se poate numi mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vă mențineți decizia de a vă supune intervenției DVMC ? 3 Sunt hotărâtă să mă supun intervenției, dacă nimeni nu mă poate asigura că nu va interveni o degradare ireversibilă a stării mele de acum. Nu este timp să reluăm o conversație pe care am avut-o deja. Nimeni nu vă poate garanta nimic. În plus, trebuie să fiți conștientă că orice intervenție chirurgicală și mai ales cele la cutia craniană implică riscuri. Pot interveni neprevăzute legate mai ales de reactivitatea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Aici e poveste lungă și încâlcită. O să vă spun tot ce știu, dar nu cred că știu tot. Cei doi prieteni au stat îndelung de vorbă seara pe prispă. Mama s-a dus la culcare după care ei au continuat conversația cu glas scăzut. Nu am auzit tot, dar revenea mereu numele "Teo"; am crezut că este vorba de mama dumneavoastră pentru că era vorba și de o fetiță. O fetiță ? S-a pronunțat vreun nume ? Parcă "Dora" dar nu sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la Botoșani? Că doar nu o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avuseseră ca apărător chiar pe Zorel, soțul ei drag, dar cu nu știu ce farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul meu cu asprime, ca și cum ar fi vrut să-l smulgă în clipa imediat următoare. E drept că, alteori, pătimașele de ele, priveau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de gală de către un croitor de lux numit Freud [Am visat că șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele plastice). Convenție conjuncturală stabilită de mafia oficială a unui domeniu. Eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata?... Timpul însemna bani. Nu puteam lungi la nesfârșit conversația: "Momentan, nu..." Din ziua aceea am înțeles că există pe lume cuvinte care aduc bani. Când a auzit magicul momentan, Lili m-a luat de umăr, a făcut, ca doamnă distinsă ce era, câțiva pași cu mine, a cotrobăit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă conduse înapoi la acel grup. Apăruseră și domnii Charles Haumbert și Eduard Rabelais împreună cu soțiile lor, doamnele Hélène și Françoise care nu-l cunoșteau pe Angi. La terminarea prezentărilor de rigoare, mai puțin pretențios de această dată, începu o conversație lejeră: Pe Angi îl cunosc de mulți ani. Am fost prieteni buni în timpul facultății, de nedespărțit. Ce-i drept, cele mai multe foloase le trăgeam eu de pe urma lui, Angi ajutându-mă cu profesorii atunci când făceam tot felul de prostii. Atâtea veri petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mama soției mele. Soacra mea a călătorit foarte mult în viața ei și s-a stabilit, în sfârșit, în Grecia. Acolo zice că vrea să-și petreacă ultimii ani din viață . În Grecia e atât de frumos, interveni Amèlie în conversație. Între ea și Angi mă pusei eu, și îi luai posesiv acestuia mâna, pe care o simțeam fină și caldă. Și deși Amèlie făcu eforturi să-l privească mai mult pe Angi, nu-i reușea din poziția ei pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Françoise. Plănuiam ca pe Amèlie să nu o invit, însă aveam o presimțire că ar fi venit oricum. În celălalt colț al mesei domnii se angajaseră și ei în propria lor discuție despre afaceri și despre politică. Nu era o conversație prea profundă, ci era mai mult o modalitate de relaxare. Vezi, dragă, suntem invitați la balul dat de Irin. Cu mare plăcere, ce surpriză! Angi, ai o bijuterie de fată. Și că veni vorba de bal, spuse Eduard, să dansăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Angi, simții că nu vreau încă să știu nimic și mă scuzai, mergând la toaletă să-mi pudrez nasul. La întoarcere intrai în vorbă cu mama unei colege. Aceasta mă prezentă persoanelor cu care vorbea, iar eu rămasei acolo, întreținând conversație. Trasei o privire cu coada ochiului și îl văzui pe Angi râzând în hohote împreună cu tot grupul, iar pe Amèlie atingându-l pe mână așa cum o făcui eu câteva momente în urmă. Privi și ea fugitiv înspre mine, și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a-l atinge pe celălalt. Ne făceam curte în cel mai firesc mod. Trecu o zi, trecură două, ne luam cu casa, una, alta. Și a treia zi o petrecurăm afară, la un picnic în curte, sub cerul liber. Ascultând conversațiile frivole între cele două familii, eram mai tăcută în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu să faci, spuse Françoise înțepat. Adu-ți aminte de cum a ieșit proiectul tău cu lanțul de restaurante. Câtă proastă inspirație ai putut avea atunci, îl umili aceasta. Așa că nu te da artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]