8,613 matches
-
carton subțire, care s-au degradat complet: foile îngălbenite și friabile s-au desprins din cotor, cerneala a pălit, iar rîndurile înghesuite la maximum din economie le fac aproape ilizibile. Oricît s-a păstrat intactă iubirea pentru autorii înscriși pe copertă și emoția primei lecturi, aceste ediții în stare jalnică îți dau disconfortul cu care îi privești pe superbii actori de odinioară ajunși niște bătrîni decrepiți. De aceea, faptul că tot mai mulți editori scot "cărți de viață lungă", rezistente la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
manageriale, dar e un adevăr incontestabil faptul că, măcar în cele ce privesc condițiile grafice ale tipăririi de poezie, timișorenii nu și-au coborât niciodată standardele. Unde mai pui că în curând aici va apărea un volum de poezie cu coperte învelite, princiar, în catifea (semnat, la două mâini, de Andrei Codrescu & Ruxandra Cesereanu)? Cele două cărți asupra cărora mă voi opri săptămâna aceasta - aparținând Dianei Corcan (Stăpânul lupanarului) și lui Adrian Urmanov (Sushi) - au în comun ceva mai mult decât
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
tot timpul ăsta, un instinct al mai multora. Însă de la o vreme - care, pentru noi, bate spre anii '30, literatura s-a obrăznicit. De unde pînă atunci a dat, a început să și ceară, să strige pentru un nume, acela de pe copertă, și pentru un destin, ceea ce nu putea să nu supere firile comode, și nu putea să nu placă doritorilor de vînă, de adevărat. "Adevăratul" ăsta, care-a aparținut unei generații ce, cu toată ușurarea eliberării de greul istoric, și de
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
devine însemnat prin calitatea rostirii și a interpretării. La fiecare personaj, regizorul caută o cheie, un semn. Cine mai are timp de tragedii, de scriitori, de povești? Viața însăși e un fel de spectacol comercial, scurt, de consum. Acestea sînt coperțile în care Radu Afrim bagă spectacolul Omul pernă de la Brăila. Un show. De aici sau de oriunde. Despre suflete moarte.
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
și în prima zi am scris și am editat placheta Menire, care niciodată n-a văzut lumina tiparului sub acest titlu. Se spune că ar exista prin unele biblioteci particulare câteva exemplare ale unei plachete numite Menire în doi, cu coperta de culoarea lămâiei și cu titlul scris cu litere de culoare albă (nu uitați că am făcut studii de istoria și teoria artelor și ar trebui să fiu extrem de exigent și să regret că fostul redactor de carte nu l-
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
de culoare albă (nu uitați că am făcut studii de istoria și teoria artelor și ar trebui să fiu extrem de exigent și să regret că fostul redactor de carte nu l-a pus l-a punct pe fostul responsabil de copertă). Privindu-mă în "oglinda" restaurată mă surprind într-un dialog al luminii soarelui și clarului de lună în ideea de a-mi face un autoportret din două tușe. N-am oferit eu cititorilor propria selecție, ci unii dintre împătimiții mei
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
sec, permanent pregătit să se autodevoreze, perfect adecvat, este, așadar, cel dintâi - cu toate actele în regulă - al poetului de aproape 27 de ani. Că el era, în mod natural, preconizat genetic, suntem înștiințați la vreme de textul de pe ultima copertă. Că, în materie de simplitate a concepției versului, Bacovia pare a fi unul din modele, suntem, din nou avertizați din aceeași sursă. Că, însă, poziția pe care o ocupă vocabula aceasta astringentă e una care duce, în spațiile dintre versuri
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
liniile școlilor, curentelor, grupărilor. Despărțirile. Criteriu aproape unic de stratificare literară după război, în interbelic generațiile funcționează mai puțin. Deși născuți la un an distanță, Arghezi și Goga vor aparține, totdeauna, unor capitole diferite. Pentru Aderca, însă, cînd pune între coperți, în 1929, la Naționala-Ciornei, Mărturia unei generații (ediția a II-a), ei sînt doar "artiștii vremei". O parte vor prinde lumea de mîine. Ceilalți, din 28 de mai mult sau mai puțin congeneri cu care Aderca stă de vorbă, sînt
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
revanșă trebuie să se producă în cel mai scurt timp (ca un semn clar al însănătoșirii ori ca o metodă ideală de familiarizare a Occidentului cu ceea ce se publică aici), devine tot mai acută pe măsură ce - să nu ne ascundem după coperte - prozatorii se înscriu unul câte unul, docil, în competiție. Personal, sunt destul de sceptic față de oricare dintre necesitățile impuse ori previzibile. Literare sau comportamentale. Chiar și atunci când ele servesc cu onestitate niște concepte de primă importanță, așa cum se arată a fi
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
printre nenumărate balbisme, propria voce. Fiindcă aici e de căutat originalitatea acestuia, în rarele momente când se decide să intervină. Când sistează fluxul verbal pentru o remarcă hazoasă, când lungește un banc pe câteva capitole, când, în locul diacriticelor, adaugă pe copertă o maiestuoasă și sovietică stea în cinci colțuri. Ar fi, așadar, o naivitate să îi imputăm în vreun fel lui Dan Lungu erori de compoziție, repetiții, facilități tehnice sau neconcordanțe, de vreme ce el își permite luxul de a ceda nonșalant chiar
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
Ar fi, așadar, o naivitate să îi imputăm în vreun fel lui Dan Lungu erori de compoziție, repetiții, facilități tehnice sau neconcordanțe, de vreme ce el își permite luxul de a ceda nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe copertă se face simțită numai sporadic. Și admirabil. Avem, prin urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară. Dan Lungu o aduce în momentele calme ale copilăriei. Avem
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
intră prin fereastra întredeschisă. O rază firavă de soare i-a luminat o clipă pleoapele închise transformându-le în doi bănuți de aur. Maria Gavrilovna nu se mai poate bucura de venirea primăverii și nici nu mai poate strivi între coperțile jurnalului ei, ca un reflex al îndepărtatei copilării, toporașii, micșunelele și panseluțele (...) Îmbrăcată în rochie albastră de catifea, cu mâinile împreunate pe piept, Maria Gavrilovna are un aer mirat, subliniat de sprâncenele ușor ridicate. Prin fereastră răzbat glasuri de copii
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
care ni se trage de sub picioare" (seară continuă cu rîul în spate). Sau: "stăteam într-un picior înghesuială mare/ alunecînd de pe glob puțin cîte puțin// dormeam în cap/ mîncam în stomac/ amorul trecuse/ pagină după altă pagină/ cartea se închisese/ copertele ei grele/ ca niște uși de temniță/ peste creierul meu obosit" (vaccinat împotriva nemuririi). Efectul e degradarea ființei într-o cheie fiziologică, însoțită de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Cosmin Ciotloș De ce o serie de autor Alexandru Paleologu la Cartea Românească, putem ridica din sprânceană, de vreme ce, oricum, până și stricta actualitate editorială abia ne lasă răgazuri pentru câte o cafea tare? De ce, între atâtea titluri și coperte gata de a fi scanate cu ochi aproape ingineresc, ar mai fi nevoie și vreme pentru fișarea unor volume apărute & reapărute de îndeajuns de multe ori din 1970 încoace? Nu pot nega că, în ceea ce mă privește, o asemenea inițiativă
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
deformată, intuiția progresului. Unei astfel de doamne de tranziție, respectabilă într-un stil foarte românesc (același în care e onorabilă duduca Mamuca, sau Leanca Văduva), îi scrie Alecsandri ciclul Chirițelor. Ediția mea de anticariat e de la Minerva, din 1978, cu copertă de Tia Peltz, postfață și bibliografie de Mircea Braga. Textele sînt reproduse după ediția critică a comediilor lui Alecsandri, de G. Pienescu, tot Minerva, '73. Chirițele sînt patru, foarte cunoscute, toate: Chirița în Iași sau Două fete și-o neneacă
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
nu! Cele o sută de variante au apărut nemodificate, abia cosmetizate ortografic. Nu se puteau opera modificări, pentru că autorii "modelelor de rezolvare" de la Grupul Editorial Art ar fi fost puși la o muncă suplimentară. Așa, editura cu pricina a schimbat coperta, a scris pe ea "ediție revăzută - 19.02.2007", a făcut precizarea că "modelele de rezolvare" aparțin celor care au lucrat pe lângă Serviciul Național de Evaluare și Examinare. în orice caz, performanță incredibilă: două ediții în mai puțin de o
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
latin se folosea de câte un dublu peste timp. Cum l-am elucida, oare, pe Iulius Caesar fără Alexandru Macedon care să-i premeargă acestuia cu două secole? Una peste alta, avem înainte un volum de peste 600 de pagini, cu coperte cartonate, plăcut deopotrivă ochiului și mâinii, dedicat unuia dintre cei mai importanți și mai cunoscuți artiști plastici români: Constantin Brâncuși. Lipsit de ilustrații interioare, de fotocopii sau de facsimile, opul se salvează dintru-nceput de primejdiile răsfoirii. Pe secvențe sau
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
mai aflăm că autoarea a mai publicat (doar) un volum de versuri, Pădurea tăcută (Editura Rosmarin, 1998) și că este autoarea mai multor traduceri din limba engleză. De altfel, între 1985 și 1996 Stela Gheție a locuit în Statele Unite. Pe coperta prezentului volum atrag atenția, în mod surprinzător, date fiind firavele antecedente literare ale autoarei, recomandările mai mult decât flatante făcute la adresa ei de două dintre numele foarte grele ale literaturii contemporane: Lawrence Durell și Raymond Federman. Am făcut această succintă
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
vedea, ținînd în fața lor o oglindă îngăduitoare, cum se schimbă eticheta, ce-au de zis bunicii despre apucăturile nepoților, care-o să facă, la vremea lor, norma pe stil nou. O asemenea carte, în format de manual de-altădată, cu coperți cartonate și cotor de pînză gri, scria, în 1943, doctorul Constantin Colonaș. Cartea bunei cuviinți, cu subtitlul Cum poți să-ți atragi disprețul oamenilor și cum să-ți câștigi prețuirea lor, adică despre riscurile necuviinței și despre răsplățile bunei creșteri
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
eternă, o fetiță pe care vrea s-o crească "într-o cadă de șampanie" (!), un loc de muncă stabil (machetist la "Gândul") și internetul pe care își caută, zadarnic, un spațiu de libertate individuală. Poeziile lui recente - ne anunță pe coperta a IV-a a Ștrumfilor - sunt scrise direct pe net și influențate "zdravăn" de noile moduri de comunicare. Fracturismul a fost "epuizat"; e descoperit, în schimb, "lirismul elementar". Dacă în prima secțiune a cărții, 30, Marius Ianuș își contemplă propriul
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
pe spate vânzătoarea, dar se sprijină cu umerii de un raft. Până acum, nu. Fata îl privește cu subînțeles: Hoțule, te-ascunzi de mine? — Știu exact ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să încheie afacerea. Faceți toate socotelile în așa fel încât să rămână ceva și pentru burse. Nici o grijă, o să rămână. Ceva... Cei doi își strâng mâinile și Lionel iese din cabinet. Când ajunge în anticameră, Liliane observă caietul mare, cu coperți cartonate, pe care el îl ține în brațe ca pe-o comoară. Curioasă, îl întreabă: — Ce-i cu caietul ăla? — Mi-am vândut memoriile. — Ce surpriză! Când le-ai scris? — Diseară. Apropo, diseară ești invitata mea la cină. La Duc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
O înghite. — Plec, am de lucru. — La ora asta? Ce? — O să vezi. De fapt, o să citești. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Pleacă. Intră în garsonieră. Se așază la birou. Pune pe birou caietul cumpărat la librărie și caligrafiază pe copertă, cu litere mari: MEMORII. Deschide caietul și, după lungi momente de gândire, scrie pe prima pagină: Numele meu este Ionel Frunză. Ezită, după care, înaintea prenumelui, strecoară un L, din I mare face un i mic și șterge căciulița de pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lămâi în deviz. Îl dor toți mușchii, deși n-a făcut nici o flotare și nici o tracțiune. Se uită pe noptieră și vede o grămadă de hârtii de cinci sute de euro. Se uită spre birou și observă un caiet cu coperți groase. Începe să-și amintească pe ce lume trăiește. Și cât mai are de trăit. După o socoteală rapidă, constată că mai are două zile pline și ceva - nu se știe cât - dintr-o a treia, ziua de duminică. În
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
78); „dă drumul animalului ăstuia să se-ntoarcă În pădure, pentru că acolo aparține”(p.320); „nu mai pot Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului, cîteva idei limpezi și demne de reținut; dar propunem cîteva: ”influența lui Cehov [asupra operei sale] are preponderență asupra tuturor celorlalte”(p.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]