1,289 matches
-
ca altădată, fântânile sunt părăsite, neîngrijite. Nimeni nu-și mai iubește satul, omul de lângă el, fetele care se plimbau și băieții care le îmbiau la așa ceva, nu mai sunt, totul a rămas la trecut. Nu știu dacă mai sunt jocurile copilărești, dansurile... nu știu nici cum mi-am pierdut brățara de argint pe care o purtam la mână, lată, frumoasă, cu model, pe care o trec tot la trecut, dar nu o uit. Când veneam noi de pe deal răsunau văile de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
capul meu curmându-i bucuria de a mă revedea În felul ăla prostesc, dacă am vrut să-l Încerc sau pur și simplu nu mai aveam chef de el. Ba tocmai că Începusem parcă să mă molipsesc de Încrederea lui copilărească În promisiunile unui viitor pe care nu mă-nduram să-l văd al lui. L-aș fi vrut mai Înrăit cumva, iar ce-mi spunea Îl arăta cu totul altfel. — Pot să te-mprumut, Relule, dacă zici că ai rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sever că trebuie să trăim în pace. Devotament absolut Doi căței se joacă pe iarbă, în fața mea: cred că nu există un spectacol mai atrăgător. Nu reușesc să-mi dezlipesc ochii de la mișcările lor, de la gesturile lor care par aproape copilărești. Se prefac că se mușcă, se rostogolesc jucăuși și simulează scene de luptă; alergarea lor e fericită și nebună și, când îmi caută mângâierile, frecându-se de picioarele mele, îmi arată un devotament absolut. Mi-amintesc că Aia mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dăruirea de sine cu ajutorul unei bogate fenomenologii a dezgolirii, dar și a celui primit, ca în cazul iubirii Aiei: „Într-o noapte friguroasă, încercând să-mi oprească tremurăturile, Aia m-a imbrățișat; m-am bucurat de ea cu o sfială copilărească pe care nu bănuiam c-o mai am. A fost un dar neașteptat.”). Să-mi fie permisă o scurtă paranteză ca să spun că orice dar, ca să fie dar, trebuie să fie neașteptat, așa cum se întâmplă în Revelație, dimensiune deloc străină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spun colegilor: Nu puteam să dispar așa de stupid, tocmai la tropice!!! Terasele cu bere și sucuri reci naturale sunt cele mai asaltate În timpul zilei. Disneylandul vizitat de cei la vârsta poveștilor, dar și de adulți, ne oferă prilejul hârjoanei copilărești, cu ingenioasele jocuri de apă și tobogane etc. Și ca mine erau Încă foarte mulți alții... Pentru cei care fac sejurul la Surfers Paradise există și alte distracții În imediata apropiere a stațiunii: spectacole cu delfini la Sea World; parc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în parte, însă când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte va dispărea. Când eram un copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur m-am lăsat de cele copilărești. Căci acum vedem ca în oglindă, neclar 502, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Iar acum rămân acestea trei: credința, speranța și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
diferite observații. Profesorii, în frunte cu directorul Emil Palade, au îmbrățișat acest stil de lucru. Numai V. Maciu s-a simțit jignit; cu autoritate singulară și desăvârșită prezenta, explica și interpreta „Istoria”. Deși la vârsta noastră se mai nasc invidii copilărești, mulți buzoieni ne-au devenit prieteni. În anul următor am făcut apropieri mai intense de prietenie, pentru a-i câștiga la idealul Mișcării. Nu străluceam la învățătură, dar căldura și dragostea pentru toți m-au făcut iubit. Îndrăznesc, ca Apostolul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca sub epitrahil. Dictonul Sfântului Apostol Iacov: „Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul ca să vă curățiți” fiind act viu de ascultare, fiecare străduindu-se, ajutat de ceilalți, la depășirea slăbiciunilor și greșelilor. Aparent măruntele greșeli copilărești, putând naște mai târziu balauri otrăvitori - copiatul la teze, fumatul, râsul necontrolat, glumele proaste, trivialitățile, înjurăturile și expresiile gratuite, desconsiderările reciproce, bănuielile, pizmele, certurile, abaterile și manifestările necontrolate, chiar ale mersului, ale ținutei în general, - intrau sub incidența educației creștin-legionare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără adresă. Vucea fugise peste graniță. Sus, la guvern, țărăniștii și liberalii lui Maniu și Dinu Brătianu sperau ca, făcând „bloc” cu partide „democratice”, să preia conducerea. Și Brătianu și Maniu s-au lăsat înșelați de apuseni cu o naivitate copilărească. Totdeauna s-au trezit prea târziu, după ce totul era pierdut. Pe cei treziți la timp îi loveau și-i discreditau. Așa era rânduit, probabil, în Planul Divin, ca să înțelegem că în această luptă nu trebuie să ne pregătim de suferință
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în foc84. În perioada aceea, Iorga scrie în "Adevărul ilustrat": "... critica literară nu are nici o valoare dacă nu constituie o simbioză între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era puțin angajat după părerea lui: Caragiale nu se identifica cu nici un curent politic sau partid. Critica lui estetică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
putea să-i ierte nici pe cei care colaboraseră cu germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza unui idealism și a unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale. Șeicaru își amintește că în timpul unei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
copleșitoare, iar cei care-și asumaseră puterea și promiseseră să-și îndeplinească mandatul erau incapabili de acest lucru. Pînă la urmă, cei care au suferit au fost majoritatea celor nevinovați, a căror vină era credulitatea. Iorga a condamnat și "caracterul copilăresc al sufragiului universal într-o perioadă cînd este nevoie de oameni adevărați pentru rezolvarea problemelor"213. Maniu și Iorga au avut o soartă comună. Amîndoi erau de o integritate ireproșabilă, amîndoi erau lipsiți de abilitate politică și erau inflexibili în privința
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Mondial de Istorie. Iorga a fost ales vice-președinte al Comitetului Internațional al Istoricilor (mai ales datorită sprijinului prietenului său, istoricul norvegian H. Koht, care era și ministrul de externe al Norvegiei). Iorga a acceptat această onoare cu o bucurie aproape copilărească, nu pentru el însuși, cît ca o compensație revendicativă pentru România. "La Zürich, scria Iorga, Dománovszky a fost jignit de alegerea mea. Cred că nu poate fi un eșec mai total"215. Iorga era un intelectual mai valoros și mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ajungerea la putere a Legiunii. Iar "Căpitanul" nu putea să rămînă nerăzbunat. Psihologia și naivitatea infantilă a lui Iorga îl dominau. Exact ca un copil, nu-și dădea seama de existența pericolului. Această ignorare a primejdiei nu era mai puțin copilărească decît inocența și capacitatea lui de a se înfuria. Uneori, după cum își amintea doamna Liliana, atunci cînd afla de nelegiuirile și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și 6 noiembrie 1938 76 "Neamul românesc", 13 octombrie și 6 noiembrie 1938 77 Lupta științifică împotriva dreptului românesc, passim 78 "Neamul românesc", 21 septembrie 1938 79 Ibidem 80 Ideile lui Iorga în domeniul politicii externe păreau de multe ori copilărești. Atunci cînd Mussolini a cerut Franței Corsica, Djiboute și Tunisul, Iorga i-a sprijinit pretențiile în (cum îi spunea el) "această animozitate latină". "Neamul românesc" 20, decembrie 1938 81 "Neamul românesc", 4 decembrie 1938 82 "Angriff", 8 decembrie 1938 și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
e lungă și frumos crestată la mijloc. Există în vreo limbă o denumire pentru acel tandru canal ce unește gura cu nasul?) S-ar spune despre fața lui Lizzie că e inteligentă, dacă n-ar radia un aer de timiditate copilărească. Bănuiesc că tocmai această expresie de neîncredere rugătoare constituie farmecul lui Lizzie. Ochii ei sunt de un căprui deschis, înrourat; cum mai scânteiau ochii ăștia palizi când o sărutam! (Așa cum spunea odată Peregrine, foarte puține dintre femeile drăguțe reușesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mama bănuia la ei existența unor asemenea considerații, probabil că suferea și le purta ranchiună; și e posibil ca asemenea resentimente să fi determinat o și mai mare strictețe față de noi. E, de asemenea, cu putință ca, ghicind fanteziile mele copilărești despre „America“, pe care o simboliza mătușa Estelle, să fi simțit un ghimpe de gelozie. Mult mai târziu, m-am întrebat dacă nu cumva își închipuia că tata se lăsa atras de vioaia sa cumnată. De fapt, sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era alături, așa încât le vedeam întruna. Și cum în zilele acelea erau o sumedenie de Mary, ei i se spunea Hartley, și așa i-a rămas numele. Ne-am apropiat foarte curând unul de celălalt, dar într-un chip vioi, copilăresc, fără să încercăm, în acele zile de început, emoții adânci, după câte îmi amintesc. Emoțiile au început cam pe la doisprezece ani. Întâi ne-au nedumerit, ne-au uluit. Ne-au zgâlțâit așa cum terierii zgâlțâie șobolanii. Dacă aș spune că eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inocente și sfioase de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure, și în conversația bâiguită pe care o avusesem acum, nota aceasta de puritate se făcuse din nou simțită. Poate că voi reuși, într-adevăr, prin ea și prin iubirea noastră copilărească, acum iremediabil castă, să devin ceea ce am sperat să devin când m-am refugiat la mare: un om cu inima pură. Întrebarea: „O fi văduvă?“ părea să aparțină unui trecut îndepărtat, unui fel de a gândi cu totul dispărut, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noi ,,ceilalți”, cei cărora Dumnezeu ne-a dat acest dar. Dar vremurile au evoluat și mintea omului a născocit metode și aparate care să deschidă și acestora poarta spre lumea ciripitului de păsărele, vorbelor mamei, melodiei și dansului tineresc, râsului copilăresc. Există mai mult de 500 de milioane de oameni pe glob care au o deficiență auditivă. Se estimează că în anul 2015 acest număr va ajunge la 700 milioane. Motivul principal pentru această creștere este expunerea la un nivel tot
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
de episteme și subiecte „cu adevărat importante”. Ieșirea „nimicurilor femeiești” din anonimat și trecerea lor în vizibilitatea filosofică, teologică, politică, estetică, sociologică, juridică, a fost o mare descoperire și a însemnat momentul în care am avut revelația - acum îmi pare copilărească - a faptului că am trăit cultural umanitatea în stare de orfelinat matern. Mă simțeam strivită de copleșitoarea creație bărbătească, împărtășind, asemenea multor femei, o râvnă secretă de a fi acceptată prin imitație în clubul „sexului cugetător”. Nu aveam cultura să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
găsit imediat un adept în persoana unui senator republican D-l Lindsey Graham, din statul Carolina de Sud. Pe de altă parte, Roubini are impresia că, în soluționarea gravei crize financiare, are de-a face cu participarea la un joc copilăresc de Monopoli (în care poți cumpăra orice dacă ai bani, chiar și o bancă); se introduc "repede" niște reguli (care convin, la un moment dat, unui anumit grup de oameni, cu anumite interese și cu privilegii stabilite prin anumite poziții
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
va urma viața lor. Nu credeau că, așa micuți fiind, nimeni din cei din jur nu le va mai întinde o mână, nimeni nu-i va mai alinta, nimeni nu-i va mai mângâia sau chema la masă. Zâmbetul lor copilăresc, fără doar și poate, nu era decât o chemare adresată celor mari, pentru a le călăuzi pașii. Din zâmbet a rămas doar o grimasă... O stare pe care mulți nu o cunosc și bine ar fi ca aceasta să stea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Dacă, încă de la început, Cadrele sociale erau axate pe problema uitării sociale, Memoria colectivă focalizează asupra preocupărilor pe care Halbwachs le notase în carnete încă din 1925, privitoare la iluziile memoriei. Răspunsul la obiecția lui Blondel, bazată pe memoria experienței copilărești solitare, constituie o primă rezolvare: iluzia de unicitate a impresiei din copilărie rezultă din întîlnirea dintre lumea copilăriei și lumea adultă, dintre clar și obscur; iluzia de a fi unic seamănă așadar cu iluziile de percepție produse atunci cînd nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
șpihnițe, iar pe cap tulpane. Eram mândri că ne păstram limba, portul și datinile. Unele din aceste amintiri sufletești sunt mai șterse, altele mai vii, dar toate se trezesc și le retrăiesc puternic, emoționândumă prin farmecul, duioșia și chiar aspectul copilăresc și sentimental. Nu voi uita niciodată obiceiurile de iarnă, când mergeam cu prietenii mei la joacă, să colindăm de Crăciun prin sat, iar de Anul Nou cu plugușorul, unde de obicei aveam rolul de urător, de veneam dimineață răgușit, dar
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]