1,826 matches
-
doldora de rujuri și gumă de mestecat. Asta aduceau totdeauna cei sosiți de prin alte țări, când veneau în vizită la rude. La Veneția nu existau străzi și trotuare adevărate. La noi acasă, țigăncile ședeau pe marginea străzii și dădeau copilașilor să sugă. Praful li se lipea de tălpi, fiindcă țiganii umblă desculți. „Strada e sufrageria lor. De aceea fac atâta gălăgie, pentru că de fapt sunt la ei acasă”, mi-a explicat într-o zi tata. Când nu umblau de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mango și avocado, picioarele mi se afundau în stratul moale de frunze, deasupra sunt uscate, dar dedesubt sunt putrede, covorul de frunze te conduce spre ea, și deodată cineva strigă, depărtați-vă de fântână, odată a căzut înăuntru un copilaș, iar apa i-a înghițit strigătele, era singur la părinți, fiul unor bătrâni, eu mă cutremur și mă întorc, nu am nevoie de apa ei, este blestemată, dar freamătul găleții nu se oprește, urcă și coboară înăuntrul ființei mele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tine, sperma este esența vieții, iar eu ți-am dat să îmi bei viața cu toate buzele trupului tău. Mă așez uluită pe pat, cu mâinile apăsându-mi buzele, în același fel fuseseră acuzați și evreii care băuseră sângele acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină de furie cum fața lui se relaxează, și noua certitudine i se împământenește pe chip, o certitudine hâdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Udi, trebuie să bei ceva, îți va face bine, dar el murmură, îmi este interzis să mă întorc la hotel cu tine, așa cum îmi este interzis să beau sau să mănânc, iar eu spun, sigur, sigur, așa cum îi răspunzi unui copilaș, dar imediat îmi revin, ce ai spus? Cine îți interzice? El continuă pe același ton supus, complet diferit de tonul autoritar de dimineață, în timp ce te așteptam, mi-am amintit o poveste din Cartea Regilor despre un om al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când eu îi aduc la pat budinca gelatinoasă și fierbinte, iar Noga i se alătură, uneori chiar și eu, ne așezăm pe marginea patului și înghițim cu toții în tăcere, iar el ne trimite zâmbetul unei victorii triste, așa cum face un copilaș bolnav, dezvelindu-și dinții îngălbeniți. Uneori uit să îl întreb ce mai face, pentru că asta nu mai schimbă cu nimic lucrurile, dacă astăzi mâinile sunt cele care nu se mai mișcă sau dacă ochii văd cu dificultate, sau sunt degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la casele pe care le lăsam în urmă. Aveam impresia că tramvaiul atinge streșinile caselor. Pe pardoseala unei uscătorii am văzut zece ghiveciuri cu roșii, iar lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei bătrâne trăncăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
locului cu pricina, a făcut fotografii și a plecat. Bine-ar fi fost să nu ne fi prins și pe noi în fotografii, gândii eu. Un polițist țipa la cei care căscau gura, ordonându-le să se dea îndărăt. Un copilaș se pierduse de mama lui și urla cât îl țineau plămânii. Undeva se spărseseră niște geamuri. Vântul își schimb\ brusc direcția și scânteile au început să-și croiască drum spre noi. Cu toate acestea, Midori își vedea mai departe, nestingherită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am privit la ce se întâmpla în jurul meu. Chiar lângă mine, două studente stăteau de vorbă, în picioare. Una dintre ele ținea la piept o rachetă de tenis cu aceeași grijă cu care o mămică și-ar fi ținut copilașul, cealaltă avea brațul plin de cărți și un LP cu Leonard Bernstein. Amândouă erau drăguțe și îmi era clar că le place să trăncănească vrute și nevrute. Dinspre clădirea clubului studențesc se auzea o voce de bas, care f\cea game. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se numește precedent, pentru viitoarele cazuri asemănĂtoare. . Harry Kendall Thaw l-a Împușcat pe Stanford White, arhitect al Madison Square Garden, pe motiv că i-ar fi „distrus soția“, pe Florence Evelyn Nesbit, fostă actriță și model. . Soldat, În swahili. . Copilaș, În swahili. . Se referă la colții elefantului. . Literal, tobă folosită În Africa. Aici s-ar traduce prin ritm. . Ring Lardner, 1885-1933, reporter sportiv și scriitor american, cunoscut mai ales pentru satirele la adresa căsniciei, a lumii sportive și teatrale . E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de osul claviculei. Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stele și detonase explozibilii montați pe centura pe care o purta pe sub rochie. Bilanțul: 18 morți și 36 de răniți, majoritatea turiști occidentali. Capul zâmbitor al teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa. Al doilea anunț preciza că Keith Richrds, chitaristul de Rolling Stones, glumise când declarase că prizase cenușa tatălui său răposat. O glumă proastă, atât! Chitaristul nu mai trăgea de mult pe nas și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coboară năvalnic, către plex. Până la fund... "Sfinții Luca și Matei, au deschis o crâșmă-n tei!" Trădătorul de Vierme tot nu se vedea, și pace. Vă spun, ajunsesem de-mi smulgeam părul din cap, ca o nebună, gândindu-mă la copilaș! Când, din senin, aud pe geamul deschis, două glasuri care se certau, ah, ce se mai certau! prin ușa bucătăriei de vară..., ce bucătărie, domnule? Șandramaua aia, de care e Criminalul de Ghiță așa de fudul. Două voci... Și, ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
băi, boierule, că n-aveai treabă! O-hooo... și-ncă cum dormeai, ca o copită, ca o loază, puiule! Portretul fotbalistului vândut, la tinerețe! Boier Bibescu! Boier Bucă! Anesteziat, cloroformizat, lobotomizat, cu bășini, ce era la brăcinaru' tău! Fagure! completează Dănuț. Copilaș drăgălaș, având curu' plin de caș! À propos, ți-ai uscat cioarecii? Nu schimbați vorba, dă înapoi Sile, prins în off side. Păi, dacă e odrasla lu' Coco, măcar că io nu-mi aduc aminte să fi alăptat sau să fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț, frumos ca un amoraș sau ca un Cupidon, care tocmai se ridicase, îndreptându-și genunchii micuți, din poziția culcat, până către buza cristelniței! Mecanic, Poetul, Boss și cu Avocatul își duc câte trei degete împreunate la frunte, la plex
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunt pe prag de moarte ori când merg la război, își răspunde tot el. Simțindu-se mai viu ca niciodată. Să plecăm! le strigă Îngerul, ascunzând la loc Cupa! Să plecăm! Să plecăm! Să plecăm! Ținându-l de mânuță pe copilașul blond, Arhanghelul părăsește cel dintâi incinta sacră, urmat îndeaproape de Avocat și de către Poet. Bursucul și cu Iepurele ies din dispozitiv și se precipită și ei, prin curticică, înspre poartă. În vreme ce Sile, mai greoi și brusc istovit, se îndreaptă mecanic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
colț...! Rămâneți cu bine și mergeți în pace, mai departe, prieteni! Aveți grijă! Dumnezeu închide o ușă, dar vă deschide o fereastră. Drum bun, argonauților! Mă voi întoarce printre voi, la timpul și la locul potrivit, rostește Îngerul. Cu mânuța copilașului înduioșător de golaș și de blond, în palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fost mai înainte uns și el, de către Înger, cioc-poc, la botu' calului! Îmi dau și lacrimile de emoție, zău! ricanează agentul. Numai că pasarea răspunderii pe umerii mortului, e manoperă veche, de când hăul! Cu alte cuvinte, Sile a mierlit copilașul, nu? Dar, atunci, lui însuși, cine i-a făcut de petrecanie? Cine l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic și ghebos, care încercase să-l și ispitească la rele și altu', înalt și puternic, care i-a înfipt o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până pe la mijlocul lacului. Barca asta, care avea fundu'plin de găuri, a luat apă cât a luat și apoi a-nceput să se scufunde. Forzoso a-ncercat, disperat, să înoate, însă era prea mare și prea greu. Văzându-l, niște copilași de români s-au aruncat după el, în baltă și s-au căznit vreun sfert de ceas, săracii, ca să-l scoață la mal. Apoi, l-au dus repede cu căruța, cale de trei kilometri, până la cabinetu' medicului veterinar, care i-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în fața mea, ceremonios. Înțeleg urarea de pace pe care mi-o adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite. Lângă picioarele desculțe ale tânărului celui chipeș se joacă, pe pajiștea cosită, numai el știe cu ce, un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine, împăcate, pe figuri, se adună pașnic ceata de prieteni. Miroase a ierburi amare, de leac, a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași ai ei, Mircea și Ioana, voinici și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit atât de fierbinte în privirile ei. ― Mulțumesc de compliment, dacă ai făcut aluzie la noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sufletului meu... Nu te superi, Victore? ― Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mă cunoașteți, că doar împreună trăim! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar mă tem că am greșit. Acuma veniți grămadă, iar la învoieli vă codiți! ― Nu mai putem, cucoane, cu învoielile vechi! țipă Toader Strîmbu. Îmi pier copilașii de foame, măcar că am muncit de... ― Nu mai puteți? făcu Miron Iuga. Foarte bine! Stați acasă, și leneviți, și văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate să trăiască din munca cinstită... ― D-apoi că nimeni nu șade, cucoane, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dumnealui cât i-e de dragă moșia? ― De bunăvoie cine-și împarte averea? mormăi Ignat Cercel. Dar dacă-i porunca de la vodă?... Mie nu mi-a luat porcul pentru bir? Ș-am tăcut, că n-am avut ce face, și copilașii rabdă de foame! Văzând că n-o scoate la capăt, primarul Pravilă mai făcu vreo două glume și apoi o șterse la cancelarie. Pe la amiază pică însă Matei Dulmanu de la Lespezi cu știrea aflată de la argații conacului că azi are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te ține după mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii, nu vezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Vreo doi țărani, alături, făcură de asemenea: ― Așa-i, de ce să bată copilul?... Că doar nu le-a mâncat averea! Iar Ignat Cercel se burzului: ― Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. Pe ai mei i-au lăsat flămânzi, că le-au luat purcelul... Bine stăm, n-am ce zice! Alții se amestecară: ― Apoi să lase-n pace copiii!... Ce-au și cu bieții copii!... Nici de dânșii nu mai încap?... Of
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]