1,194 matches
-
dacă n-ai ști puțină matematică? Bine, bine, să nu fie prea multă, nu-mi place. La Geta totul trebuia rulat în reprize scurte și repetat nu oricum, ci doar în momentele sale de acceptare și bunăvoință. Maia se distra copios, dar masca minunat de bine starea de spirit indusă de „profesor și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai ales
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ele și insensibil la pudoarea lor na tivă) l-am atribuit, În bună parte, În cea mai mare parte, Însu șirilor mele de admirabil maître d’hôtel. Iubitele mele de odinioară vor trece cu vederea, sunt sigur, ospățuri poate mai copioase și-și vor vedea trecând anii lor grei peste prânzul lor de astăzi, cu nasul soțului vârât În lectura zia rului, dar nu vor pleca de pe această lume fără a gândi pe furiș la mesele noastre de altădată, din care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tovarășul Cameniță, ca de obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că tovarășul Cameniță poate mai are două-trei persoane ascunse în burta lui, două--trei persoane înfometate, lihnite. Acum, după masa copioasă și cu zumzetul copilașilor în urechi, tov prim se simțea ca-n sânul lui Avram: l-a cuprins somnul și a început să sforăie. Gârmoci și Fanache și-au frecat palmele satisfăcuți: obținuseră ce speraseră. Tocmai atunci s-a produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a Întîmplat nimic neplăcut și, pe la zece noaptea, am ajuns Într-un sat numit La Merced. Era așezat Într-o zonă tropicală joasă și avea aspectul tipic oricărui sat din junglă. Un alt suflet milostiv ne-a oferit o masă copioasă și un pat În care să dormim. Porțiile de mîncare au apărut În ultimul moment, căci, cînd omul a venit să vadă dacă eram În regulă, nu am mai avut timp să ascundem cojile portocalelor pe care le culeseserăm dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plim bare la iarbă verde. Adevărul este că adeseori îmi închi riez câte un gigolo sau mai mulți. Oameni mai simpli, posesori de mașină, dintre cei care mă asistă în invali ditatea mea și cărora le ofer câte-o masă copioasă, la un local elegant de la șosea, doar ca să mai ies și eu puțin din colivie. Majoritatea prietenilor mei nu au mașină, nu au timp și nu au chef de gesturi filantropice. Dar să revenim la exercițiul de admirație. R.P. Începusem
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
noastre erau folosite oarecum la comun de către mătuși, unchi și verișori. Fratele meu și cu mine eram obișnuiți ca alții să ne strice cărțile și jucăriile, mama era obișnuită să ducă greul gătelilor și pregătirilor marilor sărbători de familie, întotdeauna copioase și nimeni nu se plângea de nimic. În plus, casa bunicilor rămăsese singură între cele două blocuri cu câte trei scări, construite pe terenul expropriat al bunicii și al neamurilor ei, așa încât grădina era adesea invadată, cu complicitatea noastră, de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu știu a câta oară cartea „Aventuri în insula naivilor”. Eram nemulțumit de unele pasaje și îmi propuneam să mai schimb câte ceva la o ediție ulterioară. Pe de cealaltă parte citeam ce au scris coautorii la carte, și mă distram copios la unele fraze. După unele discuții cu ceilalți pictori din tren, tânărul de lângă mine a înțeles că eu sunt unul dintre autori, văzuse titlul cărții și m-a întrebat dacă nu cumva pot să-i vând această carte. La început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu sunt deloc ridicați politicește, nu știu cum trebuiesc puse anumite probleme și din această cauză ei au rămas Încă evrei și nu comuniști (subl.ns.)”. Acest final de frază spune totul, credem noi. Frăția cu dracul până la trecerea punții este atestată copios de neverosimila frază ce urmează, scrisă negru pe alb, În luna august a anului 1946, de către neconsolatul politician oportunist Naty Terdiman: „Forța reacțiunii din rândurile evreilor este cât se poate de slabă dar nu aș afirma cu toată tăria că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
său, noul organizator avea mari probleme cu frumoasa dar și complexa limbă română și acest lucru va putea fi remarcat În continuarea acestui episod. Astfel, la capitolul „Priviri generale politicoorganizatorice și starea de spirit a populației evreești”, semnatarul se bucurase copios deoarece, „Față de raportul din luna trecută (adică față de cel semnat de Naty Terdiman, n.n.) se simte o oarecare ameliorare În mijlocul maselor evreești, mai ales În urma reorganizării secției femenine cu prilejul vizitei tov. Bernștein și cu ocazia Întrunirilor avute prin
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un viciu mai puțin sub cerul mat,/ un fum absent În poluarea necesară.../........./ te-ai răstignit (moartea, n.n.) În noi pe dedesubt”. Din punctul nostru de vedere, autorul (pe care corectorul de partid nu l-a nominalizat) s-a inspirat copios din Adrian Păunescu, fapt neprecizat, totuși, de Necula. d.c. De ce umblați cu prostii din astea nocive pentru uteciști, tovilor? Eliminarea unor texte din „Zorile” nu s-a oprit ci, dimpotrivă, a continuat și cu alte aprecieri negative care au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Am mai rămas încă o săptămână hoinărind alături de Nicu, însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
două-trei cazuri ca exemplu, după care să lucrez. Căpitanul greșește cu aceste exemple rezolvate și toată munca mea de câteva nopți a fost fără folos. La inspecție - dezastru! Totul greșit! Sunt chemat iar în fața organului de inspecție, admonestat și înjurat copios în limbaj cazon, dar rabd admonestarea în poziție de drepți, urmând ca tot eu să corectez totul. După inspecție sunt din nou chemat, admonestat și iarăși dăruit cu alese cazonisme. De data aceasta, tot în poziția știută, protestez cu tărie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
respectivă, așa că acest personaj terorizează colectivul didactic al școlii. Toată ziua stătea în școală, în loc să îndrume munca profesorilor - nici nu putea face acest lucru - se ținea numai de bârfe și intrigi. Era mărul putred din acest colectiv select - dar beneficia copios de sprijinul politic! Eu munceam în școală și mi-am luat examenele pentru anii doi și trei la facultate. Pentru a fi stabil pe catedra ce ocupam, în toamna lui 1956 hotărăsc să dau Examenul de Stat și să obțin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
comandant. Un scurt telefon și imediat intru în biroul comandantului. Îl salut aproape militărește spunându-i: „Să trăiți, tov. comandant, deocamdată mai sunt profesor și director la Școala nr.2 Bârlad, însă eu sunt get-beget criminal de război!” Comandantul râde copios de gluma mea și eu îi spun: „Dumneavoastră râdeți fiindcă nu sînteți în pielea mea, dar ia să fiți învinuit de toate blestemățiile din lumea aceasta, ați mai râde?” Îi mai spun că atunci la școală i-am dat un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Angliei de unde a pornit cea mai formidabilă forță eliberatoare a continentului, de sub dominația hitleristă. Am văzut iarăși același enorm furnicar uman, grăbit și avid de a cunoaște cât mai mult din ceea ce se putea vedea și cunoaște! După o masă copioasă, bogată în proteine și sucuri răcoritoare, m-am deplasat spre cazematele din care s-a răspândit moartea contra eliberatorilor. Mă interesau aceste cazemate, fiindcă în prima parte a războiului am făcut parte dintr-un dispozitiv fortificat de pe lângă Focșani. Aici cazematele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a devenit un potențial torționar, expresia facială trădează angajamentul în exercitarea oricărei forme de presiune. Turbatul este Lefter Popescu fără nicio îndoială, iar metamorfoza măruntului funcționar spectaculoasă. Derizoria victimă a șefului ascunde în ea inversul neputinței și resemnării, un apetit copios pentru agresivitate. Dispo- zitivul caragialian al lui „Simț enorm și văz monstruos” s-a pus în funcțiune. Scos din cadrul unei existențe paș- nice, terne, chiar tasate, funcționarul explorează abisul posibilităților pe care i le conferă accesul la putere. D-nul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
România în timpul războiului, și care mai știa o singură expresie în limba noastră dar pe care o spunea cu o satisfacție nebună (nu cred că știa ce spune, deoarece era cam obscenă: „Românește p...la belește”). Liviu s-a distrat copios, râzând cu lacrimi. Bătrânelul avea și el vreo 80 de ani și era în excursie cu fratele mai tânăr și cu soția acestuia. Am plecat și de acolo, îndreptându-ne spre Patras, portul din care se navighează spre Italia. Aici
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dezintegrez. Cu descântecele și ierburile unei țigănci, încet-încet m-am înzdrăvenit. M-aș fi făcut bine mai repede dacă frații și surorile mai mari, în grija cărora mama mă lăsa când pleca în treburile ei, nu s-ar fi înfruptat copios din siropurile hărăzite mie. M-am născut la Chișinău unde tata, militar de carieră, a avut regimentul timp de 20 de ani, scurși între revenirea Basarabiei la Patria mumă și ocuparea ei de către "glorioasa Armată Roșie. "Locul nașterii" avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
simțite și atrăgându-ne totodată atenția că i-am apreciat greșit vârsta și profesia și că ar fi indicat pe viitor să ne vedem ca lumea de studiul limbii germane, pe care o vorbim "ca la Gara de Nord". Ne-am distrat copios de întâmplare, dar ulterior am fost mai selectiv în folosirea germanei în locurile publice! După instalarea la cămin, am reluat la MAE discuțiile privind asigurarea unui spațiu locativ și transferul soției, conform promisiunilor inițiale, explicându-mi-se că lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Decebal" mi-a spus: Domnule dragă, și eu, și Ilarion urmăm un tratament, luăm pastile și n-avem voie să bem, că altfel în jumătate de oră închideau nemții barul!". I-am relatat explicația neamțului și acesta s-a distrat copios, oferindu-se să ne invite "băieții" la un pahar după terminarea tratamentului. Tovarășul respectiv s-a arătat foarte amabil ulterior, prezentându-mi studiourile cinematografice și facilitându-mi studierea arhivei documentare DEFA de la Potsdam, unde, după mai multe zile de vizionare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent, atras de discuțiile cu "noul comunist și securist al ambasadei", calificative de care ulterior râdea copios. Era și el pictor și chiar unul de talent, cu lucrări moderne. Am trimis câteva diapozitive la București, sugerând posibilitatea organizării unei expoziții, dar adevărații comuniști de acolo au înmormântat propunerea mea. Păcat! Cam așa s-a întâmplat în mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să aștepte altceva decât să rămână curioși și interesați, asta e ce contează ! Dacă se plictisesc, o arată pe loc, Își pierd atenția, se foiesc, cască. Ei iau lucrurile așa cum sunt cu adevărat, spre deosebire de adulți, care, după ce s-au plictisit copios și au adormit În scaun, aplaudă entuziast, satisfăcuți că și-au Îndeplinit datoria culturală de a merge la teatru.“ O pădure de frânghii atârnate din tavan formau Împreună cu paravanele un itinerariu pe care copiii erau invitați să-l descopere. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai târziu, la Conservatorul Național de Muzică de la Paris, Împreună cu Niky Wolcz, am dezvoltat, cu un grup de studenți la Canto, o versiune fără oglinzi, care Însă a „oglindit“ povestea și muzica Într-o cheie mai modernă. Ne-am amuzat copios reproducând o realitate extrem de familiară atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
metafora politico-socială de acum 2000 de ani În termeni moderni. Munca de echipă pentru a găsi imagini contemporane și situații ce corespundeau umorului de azi nu a fost ușoară, dar până la urmă cred că am găsit un echilibru: se râdea copios, dar rafalele de mitraliere de pe bandă nu erau foarte confortabile. După premiera cu Lysistrata am zburat direct În Grecia, dar nu ca să merg la plajă, nici În croaziere, ci tot ca să lucrez. Herakles În criză la Salonic În locul vacanței mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]