1,600 matches
-
Gârceni, la data de 6 aprilie, 1907: „Sunt ajutor de primar în comuna Pungești. Sâmbătă dimineață la 10 martie a.c., vătăjelul Șt. Maxim zis și Profira Lache a venit la mine și mi-a spus că seara aflându-se în crâșma lui V. Enacache Tofan l’a auzit pe acesta spunând oamenilor ce erau adunați acolo că s’a stricat târgușorul Băcești și că pe Racova sunt niște studienți care au să vie să strice Pungeștii și îndemnă pe oameni să
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
primar Oatu a luat câteva măsuri, scrise în declarația sa: „Auzind acestea am trimis pe vătăjel să oprească lumea de a se duce la Pungești și îndată am eșit și eu în sat și văzând mai mulți oameni adunați în dreptul crâșmei lui V. En. Tofan, ma’m dus între acei oameni și i’am sfătuit să stea pe la casele lor, să nu se ducă în Pungești”. În urma apelului ajutorului de primar, pare-se că o parte dintre oameni s-au liniștit
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să o apere”. i. „...se spune că în Târgu Frumos și Podu Iloaie sunt răscoale” Cunoscătorul de carte de 48 de ani Constantin Drăgoi, domiciliat în satul Gârceni, povestea în scris judelui instructor T. Grigoriu despre o discuție avută la crâșma lui N. Toescu din Pungești cu Constantin Holtea care, analfabet fiind, l-a rugat să-i citească o scrisoare primită de la fratele său, soldat la arma „vânători”. Din misivă a aflat și i-a informat pe cei de față la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Pungeștilor, următoarele lucrușoare: „...5 păpuși tiriplic și una păpușă bumbac ce s’au găsit la mine, le-am găsit la poarta mea în ziua de Sf. Toader”. Anica Zlati de 18 ani din Slobozia, nemăritată, a declarat: „...ducându’mă la crâșma din satul nostru, am găsit pe drum o prostire de horbotă, o bluză, o față de pernă, o cioboțică și o pereche de pantaloni pe care le’am dus la mine acasă”. Costică Boancă de 45 de ani din satul Racova
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
final mandatul de manager s-a retras, în 2008, de la conducerea instituției C.C.) La început credeam că da. După piesa aceea. Acum înclin să cred că nu. Eu am o frică, poate nejustificată, că Ateneul se poate transforma într-o crâșmă, într-o "bombă" de cartier. Interesele financiare sunt foarte mari și există acest risc. Benoît a fost o garanție că așa ceva nu o să se întâmple. Din punctul acesta de vedere el s-a achitat excepțional. Știam ce muncă a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Mureșului, n-am putea trăi, mai mărturiseau oamenii locului. Dară cine e harnic a face plute și a purta plute pe apa Mureșului capătă bani de trăit. Se mai plângeau iobagii că n-au În sat nici târg și nici crâșmă, nici pădure cu ghindă pentru Îngrășat porcii. Iobagii altui baron, Bánffi: dau fiecare câte o plută Încărcată cu zece lanțuri, doisprezece corni, cinci sute pari pe care le duc până la Reghin. Dintre toți gospodarii satului doar unul, Zbârcea, avea cel
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la biserică. De multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și de faptul că duminica prăvăliile și crâșmele evreilor erau deschise. Iarna Măcinatul la moara din Ditrău era un privilegiu al celor care aveau cai. Ceilalți săteni, care erau majoritatea, măcinau grâul, secara și porumbul În Toplița și nu Întotdeauna se putea merge cu sania trasă de boi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar de prin Tătărași, Păcurari sau Nicolina, adică prin părțile exterioare ale orașului. (...) Era o plăcere pentru ei ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de un băiețel naiv. Ce făceau ei? Drept masă sau dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnați cu usturoi și vai de lume
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pp. 169-172 ) * Indignat de acest fapt este și Petru Rezuș, care justifică sarcastic: „Să fim siguri că Mihai Eminescu nu s-ar fi legat prieten cu un om numai pentru că știa să-l înveselească sau pentru că l ducea pe la cele crâșme ale mahalalelor ieșene. Să nu ne închipuim că lui Eminescu îi plăcea să hohotească de râs într-una sau că Ion Creangă era un om lipsit de măsură (...). Omul se acomodase unei anumite mentalități superficiale a întrunirilor bărbătești și oferea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din marea colectivitate. Ochiul exersat reține datele necesare, ca să nu spun esențiale: „Către Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, într-adevăr a făcut popas mai la vale, pe toloacă, asemenea turmă cum o prubuluia nevasta. Cînd ciobanii s-au mișcat spre crîșmă, au sosit din urmă și stăpînii, în număr de trei. Da - da! Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A cerut o litră deosebită și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau până la ultima centimă, pentru ca a doua zi s-o ia de la capăt cu datoriile; umpleau toamna podul cu cartofi, ceapă, usturoi, fructe uscate și în stare naturală, făceau vin, iar la sărbătorile de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
diverse mărimi, de la cincizeci de miligrame până la un litru. Erau cufundați în jocul de cărți și tata mai mușca câteodată dintr-un cârnat foarte subțire petrecut pe după gât. Era un mezelic bun, special pentru a face vinul mai băubil. În fundul crâșmei se afla tejgheaua de alamă, lustruită de îndelungată întrebuințare, în dosul căruia trona patronul, Culiță State, un om grăsului, care plesnea de sănătate, mustăcios ca Taras Bulba și veșnic vesel și prietenos. Nu l-am văzut niodată amărât, probabil că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și Turcu a fost transportat la spital. După două luni, Turcu ridica pălăria în fața tatei, îl saluta cu fals respect și-l invita la un pahar, dar tata n-a făcut niciodată tovărășie cu asemenea oameni. Odată Turcu intră în crâșma lui Culiță State. Tata era la masa preferată, cu trei prieteni, ca de obicei. Fierarul a scos pălăria de pe cap și aplecându-se, îi spuse tatei: - Am onoarea, nene Iancule! - Am, Turcule, când mai dorești o papară, poftește, țio dau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca de obicei. Fierarul a scos pălăria de pe cap și aplecându-se, îi spuse tatei: - Am onoarea, nene Iancule! - Am, Turcule, când mai dorești o papară, poftește, țio dau cu plăcere. - Mi-ajunge, mi-ajunge..., mormăia Turcu. Toți mușterii din crâșmă, râdeau în batjocură de Turcu. Acum nu le mai era frică de el. Fierarul trecea cu capul în jos spre tejghea, cerea un țoi cu rachiu, îl dădea pe gât și părăsea crâșma, uitându-se în treacăt, cu spăsenie, la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mi-ajunge..., mormăia Turcu. Toți mușterii din crâșmă, râdeau în batjocură de Turcu. Acum nu le mai era frică de el. Fierarul trecea cu capul în jos spre tejghea, cerea un țoi cu rachiu, îl dădea pe gât și părăsea crâșma, uitându-se în treacăt, cu spăsenie, la tata și prietenii săi. Dacă ar fi rămas lucrurile așa, n-ar fi fost nimic, dar Turcu dorea cu orice preț să-și ia revanșa. Acea întâmplare a atras după sine o alta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
borvis brumate. Da' repede! - Imediat, coană preoteasă, răspunse băiatul, care avea vreo șaizeci de ani și-l chema Păunaș. Să le lăsăm pe cele două cucoane să-și deguste romul și apa rece și să ne îndreptăm puțin spre altă crâșmă, care se află în cealaltă parte a satului. De fapt aceasta nu este a doua din sat, ci a treisprezecea, și în toate se vând tot felul de bunuri, de la covrigi, rahat și bere și până la ouă de prepeliță, gumari
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la câteva ore de aici, intram în Râmnicu Sărat, o urbe prost construită, murdară și dezgustătoare, unde am izbutit, după cinci ore de așteptare, să obținem un pui fiert costeliv și pește uscat. Ce noapte atroce am petrecut în acea crâșmă îngrozitoare, singurul hotel din oraș, unde bețivii, prostituatele, muzicanții ambulanți, câinii arțăgoși se aruncă claie peste grămadă peste mesele jegoase și infecte, unde se înmulțesc tot felul de insecte și de rozătoare! Cât de nerăbdători eram să ajungem la Buzău
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor, mame despletite strângând copiii lor morți, scene de deznădăjduire, chihote drăcești prin crâșme și birturi, mulți arși de sete se târâiau la fântâni, se culca în glod, mulți murea, câțiva se ducea sănătoși. Înfricoșat lucru e boala prin orașe. Pe toate ulițele cară [care] pline de trupuri, cu picioarele, mînele și capitile în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
scurt. Așa mi s-a părut. Ajuns în dreptul hudiței, am zbughit-o pe drum pe la moș Gavril strigând tatei că am o treabă. - Să vii la masă...tu auzi?!! - Vin, vin, n-ai grijă... Am fugit într-un suflet până la crâșmă luând drumul cel mai lung, să nu se prindă nimeni unde mă duc. M-am codit de vreo două ori până să intru. După două trei ocheade prin jur, mi-am luat inima în dinți, am dat ușa deoparte și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
unde îl zării pe nea’ Florin. Mai era cu doi bărbați la o halbă de bere. Mă apropii și îl batui ușor pe umăr. - Nene, te cheamă tata până afară... - Da’ ce, mă, tac’tu nu poate să intre în crâșmă, că doar nu-i Biserică, râse cu poftă unul din meseni. - Zice că are o vorbă cu matale, am continuat eu fără să mă întorc spre ceilalți doi. Vii? - Vin, mă, ce-am să fac, mă pun rău cu tine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a-i pedepsi. Oare nu era Dumnezeul lui, al lor, cel bun și milostiv, cât să-i mai țină așa, când va chema icoana? - S-a umplut Biserica? De ce? V-ați întors către El? Păcătoșilor! Până acum ați stat la crâșmă și eu la Sfânta Liturghie. Aveați de toate, uite că acum nu mai aveți nimic. Nimic. Zice la sfânta Scriptură : “Drept aceea, adu-ți aminte de unde ai căzut și te pocăiește și fă fapte de mai înainte; iar de nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
are, cât e de frumoasă în fața oglinzii când își desface părul din spic. «Frunză verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa pe tine Cum arde inima în mine, Că-s cu dor și cu oftat Iar tu stai la crâșmă-n sat. Că-s cu greu și viață amară Tu nu ieși din crâșmă afară. Ardă carnea de pe mine Că eu te iubesc pe tine, Ardă cămeșuica ta Cum arde inima mea.»” Viorica își lăsă pieptenele adânc în păr și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa pe tine Cum arde inima în mine, Că-s cu dor și cu oftat Iar tu stai la crâșmă-n sat. Că-s cu greu și viață amară Tu nu ieși din crâșmă afară. Ardă carnea de pe mine Că eu te iubesc pe tine, Ardă cămeșuica ta Cum arde inima mea.»” Viorica își lăsă pieptenele adânc în păr și trase ușor. Își privi fata pe care somnul o purta în brațele sale. Se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de oaie creață. 5La ei își cască ochii săi nerodul Că-i vede-în birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ne lăsăm luați de valurile istoriei și să revenim la Hanul lui Topor, unde moș Creangă și Mihai Eminescu sporovăiau cum numai ei știau... Ascultă numai cum numește un asemenea loc meșterul metaforei, Ionel Teodoreanu, în cartea sa „Masa umbrelor”: „Crâșmă cu zid adânc, ferestre zăbrelite, păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]