1,606 matches
-
utilizează un produs. Sânt abuzați economic consumatorii de crenvurști, de cuie, de hârtie igienică, de șireturi de pantofi, de scaune, de scobitori, de ciorapi sau de bere. Iar aceștia din urmă sânt abuzați încă o dată dacă beau berea într-o crâșmă sau la un restaurant. Toți utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sânt abuzați economic de către cei care le pun la dispoziție ustensilele sau serviciile. Și cum fiecare abuzat într-o direcție este abuzator în alta (fabricantul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ajute, ci mi-au creat probleme suplimentare. Am fost dat afară din casă În care locuiam fără a mi se dă o locuință acceptabilă În schimb. Locuiesc acum Într-o ghereta În care, timp de câțiva ani, a funcționat o crâșma. Am depus memorii peste memorii, fără ca cineva să schițeze cel mai mic gest că ar vrea să mă ajute. Simirad, primarul Iașului, a refuzat categoric să mă ajute. De ce m-ar ajuta? Eu nu am făcut niciodată servicii vreunui partid
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă, apoi nu se mai aude nimic, de parcă cineva ar fi trântit ușa. Aleargă până ce demonstrația rămâne mult în urmă. Nu-i urmărește nimeni. După o oră, beau halbe cu bere în tihna unei crâșme din Blossomsbury, povestindu-și impresii din timpul revoltei, sau despre numărul de agitatori cărora le-au făcut față. Încet, își redefinesc rolurile, transformându-se ei înșiși. Când ajung înapoi la facultate sunt deja eroi; tovarăși de nădejde, cu impresii comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mizerabile. Totuși, dacă bagă În el suficient din cutia aia de bere veche și mov, n-o să mai simtă frigul cum Îl omoară puțin câte puțin. Mă Îndrept spre South Side și mă gândesc să dau o raită pe la vechea crâșmă a lui Alan Anderson din Infirmary Street. Mă Întreb ce face Alan acum. Unul dintre jucătorii spectaculos de mediocri ai anilor șaptezeci. Era o fabrică care-i tot scotea În lume. Prin Bridges e chiar plin de șmecherași care cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
News. Te-am urmărit. Te-ai descurcat foarte bine, D. S. Robertson. Cum te-ai simțit când n-a reușit să supraviețuiască? Îi Întorc spatele bulangiului și Îmi croiesc drum prin mulțime. Cobor pe Infirmary Street și intru orbește În vechea crâșmă a lui Alan Anderson. Băiatul ar fi trebuit să rămână În viață. Femeia aia, Îl iubea. Tremur. Era frig acolo afară. Un whisky dublu mă ajută să mă apăr de frig. Totuși trec după aia pe vodcă. Puțoii n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Învelesc cu ea pe canapea, apoi ațipesc urmărindu-l pe Stephen Hendry cum căsăpește pe cineva la snooker. Bine că măcar un retardat pârlit de fan Hearts poasă pună laba pe niște argintărie, chiar dacă doar la un lăudat joc de crâșmă Între amatori și nu la un sport ca lumea. 000000000000000000000 000000000000000000000000 00000mănâncă000000 Mă trezesc mort de foa000mănâncă pentru mine000u Pot Noodles cu cartofii copți la cuptor ai lui McCain 0000000mănâncă0000000000ticle de cidru din frigider. 000000000mulțumesc0000000 Îl sun pe Bladesey p00000000000000000000000tă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
centru mă opresc la bibliotecă. Iau o carte de medicină și citesc despre viermi. Mă sperie ca curu. Au scos unu care avea un metru douăzeci din curu unui băiat. Presupun că merit să beau ceva după ce am citit asta. Crâșmele sunt moarte ca dracu. Un bar de pe Victoria Street e ca o morgă. Era o prăvălie populară, simplă ca curu, așa că au dat o avere s-o modernizeze. Și nici un puțoi n-a mai intrat, așa că au mai cheltuit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-o modernizeze. Și nici un puțoi n-a mai intrat, așa că au mai cheltuit o grămadă s-o facă la loc, doar că i-au făcut un design măreț despre cum s-au gândit că ar trebui să arate o crâșmă tradițională și nu cum arăta inițial. Așa că tot nu intră nici un puțoi. Mă gândesc la Amsterdam, apoi mă apucă un acces de inspirație și Îl sun pe Marele Maestru Frank Crozier la Lojă și Îi spun să-i pună cuțitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai are și nesimțirea să mă dea afară În zăpadă, căci pleacă la casa părintească să-și petreacă acolo Crăciunul. Futul n cur: oricum tresămi fac cumpărăturile de Crăciun. Astă-seară e deschis până târziu. Îmi iau o bere În vechea crâșmă a lui Alan Anderson, apoi mă duc la budă, unde Îmi modelez o linie mare pe rezervorul de apă și o trag pe nas. Am nevoie de ea ca să Înfrunt iadul ăsta al cumpărăturilor. Cobor până la Centrul St James. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chestia tare cu puțoii ca Gus, nui numa un simplu job pentru iei. E un tip bisericos și urăște sincer infracțiunile și Încălcările legii. Totuși, problema lui e că poate manifesta uneori puțin prea multă compasiune creștinească. Ajungem la o crâșmă janghinoasă, un loc pe care-l știm lângă docuri. Și aici e mereu deschis, chit că e Crăciunul. Slavă pulii că există dracu locuri din astea. Ce zici de faptul că Ray Lennox s-a Înscris pe lista de candidați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cârciumă. O mână de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat când merg prin bomba asta micuță de crâșmă. E un salonaș separat alături, despărțit printr-o placă din lemn și niște sticlă opacă. Din spatele lui pot auzi hohotele de râs măgărești ale unei ștoarfe de patru ture, iar eu nici măcar n-aș putea să i-o trag o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
profesor (subliniez: are un singur student, cu cameră alăturată) este de peste 100 milioane de lei în timp ce la noi e între 3 și 10 milioane. Ce-am putea ,,împrumuta” de la ei ? Probabil seriozitatea, decența și... standardul ridicat al existenței! Universitățile, bisericile, crâșmele, zidurile fac din Oxford o lume aparte, modernă în același timp. De fapt distanța dintre Londra și Oxford (de circa o oră) nu prea există când e vorba de curățenie, muncă, purtare civilizată, mai ales că de-a lungul șoselelor
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
-i politician n are bani și poate să țipe cât vrea. Oricum de proprietate și de religie nu s-atinge nimeni. Democrația străzii e în paralel cu rigoarea slujbei. Dacă-și poate permite oricine poate să țipe în parc, la crâșmă, pe stradă. Cine e la slujbă, nu crâcnește (că plătește), nu fură. Probabil benzina și curentul electric sunt ieftine. Așa-mi explic circulația drăcească pe niște drumuri perfect puse la punct, existența unor întreprinderi sau universități la zeci și zeci
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
susține răspicat că film a fost, dar revoluție nu a fost. ,, Filmul a fost! Nu a fost decât reconstituire artistică, dar a fost. Revoluție n-a fost la Vaslui! A fost mișcarea unor bețivani. Câțiva copii care erau atunci în crâșmă s-au hotărât să facă revoluție”, explică profesorul și completează, mai mult pentru el, că a fost ,,trilulilu-trandafiru’ revoluție”. Și continuă: ,,Important este că, printre aceste blocuri dărăpănate, s-a dezbătut ideea de revoluție. Nici o emisiune nu putea să spună
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ceva de făcut. C.Ș.: Te-ai întors acasă? A.B.: Acasă? Nici vorbă. M-am angajat la Săsar, ca muncitor necalificat în mină. Lucram ca ajutor de artificier. Era o muncă abrutizantă. Nu mai știam nimic altceva decât mină, crâșmă, somn; crâșmă, somn, mină. Nu mai vedeam nici o posibilitate de a urma o facultate, obsesie veche și permanentă a mamei și... a mea. Între timp devenise și a mea. Orice orizont se închisese. Nu-mi mai rămăsese nimic decât moartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
făcut. C.Ș.: Te-ai întors acasă? A.B.: Acasă? Nici vorbă. M-am angajat la Săsar, ca muncitor necalificat în mină. Lucram ca ajutor de artificier. Era o muncă abrutizantă. Nu mai știam nimic altceva decât mină, crâșmă, somn; crâșmă, somn, mină. Nu mai vedeam nici o posibilitate de a urma o facultate, obsesie veche și permanentă a mamei și... a mea. Între timp devenise și a mea. Orice orizont se închisese. Nu-mi mai rămăsese nimic decât moartea. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
trebuia să mergem să-i convingem pe țărani să se înscrie la colectivă. De fapt, acolo nici nu era pământ de colectivizare. Pământul era puțin și viața oamenilor abrutizantă. Lucrau toată săptămâna în munte și când luau salariile coborau la crâșma lui Selevețchi și o goleau de băuturi. Toamna, oamenii dormeau în niște colibe ca să-și păzească porumbul de urși. Și peste tot satul era un fel de beznă grea. Soarele se zărea câteva ore pe zi. A fost ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
personalității lui se dezvoltă și trec pe primul plan. Pentru că nimeni nu este dispus să facă aceste gesturi umilitoare. Toată lumea le face cu strângere de inimă, chiar cu spaimă. Mă refer la lumea care gândește. Nu la un șef de crâșmă care și-ar pierde în mod automat toate privilegiile. C.Ș.: Există, după cum ai spus, și oameni care sunt privilegiați de societatea comunistă. A.B.: Sigur, dar eu mă refer la măcelarii care și-ar pierde imediat câștigurile. Aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
că nu sunt român era până atunci ceva foarte vag: știam că suntem evrei, vedeam țăranii români în fiecare duminică și luni venind la piață să vândă tot felul de produse, la atelierul bunicului - cum am povestit deja - și la crâșmă, aproape de noi. Dar numărul de evrei, insist, era foarte mare în Târgu-Neamț, așa ca mulți ani n-am avut sentimentul de minoritate. Ideea că noi eram într-o mică minoritate ar fi fost ceva foarte bizar, fiindcă nu vorbim de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
arhetipal” a fost ceva foarte fluid. Dar sunt și locuri unde nu poate să fie vorba de Bacău. Astfel, el are o poezie care se cheamă Plouă, în care descrie târgul mizerabil, cu glod și coceni, în care plouă peste crâșma murdară. Acela nu e Bacăul, deși era și el plin de dughene... Imaginile acestea se repetă, și nu o dată sau de două ori. E alt loc decât Bacăul. În sfârșit, nici nu pot să spun că eu cunosc Bacăul așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
EPISOD JUBILIAR întâmplare face - dar nu este oare întâmplarea expresia ghidușă a cauzalității? - ca tocmai acum o parte a personajelor noastre să intre taman în ceea ce, mult mai târziu, imbatabila înțelepciune populară va numi cu un scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
expresia ghidușă a cauzalității? - ca tocmai acum o parte a personajelor noastre să intre taman în ceea ce, mult mai târziu, imbatabila înțelepciune populară va numi cu un scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alături de beție, desfrâul și neplata tributului, slăbea - cică - apetitul militar și forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am fost indus intenționat în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]