1,970 matches
-
distanță zero, nici timp zero. Asta rezolvă toate problemele infinitului din mecanica cuantică. Renunțarea la zero rezolvă și problemele infinitului din teoria relativității generalizate. Dacă vă imaginați o gaură neagră sub formă de string, obiectele nu mai cad printr-o crăpătură a țesăturii reprezentate de dimensiunea spațiu-timp. Fenomenul va fi altul: o coardă corpusculară ce se apropie de coarda unei găuri negre se deformează și se mulează după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
adâncime, hău”, ca și magh. hal „pește” și halasto „heleșteu”, engl. flesh „carne vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină și peșteră, legate aparent de pește, înrudite însă cu acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca niște începuturi digitale noi, destinate să complecteze metatarsul prelungit în interiorul călcăturii, confortabilă pentru un echilibru mai stabil, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
complexe, în maniera literaturii pulp care îl fascinase în tinerețe. 588 Bradford Wright, op. cit., p. 1. După declarațiile sale, Siegel a conceput primul profil al lui Superman într-o noapte de solitudine, în care stând întins în pat și numărând crăpăturile din tavan, se gândea cât de mult i-ar plăcea să poată zbura. Dimineața s-a întâlnit cu Schuster și au demarat proiectul. Ambii aveau 17 ani. (James Steranko The Steranko History of Comics, p. 33). Dubla identitate a lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
uneori creând adevărate iluzii optice. . Plantă erbacee din familia Geranium, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze mari, palmate, și cu flori viu colorate În roșu, galben, roz sau alb. . Sau brânză Tilsit - un tip de cașcaval poros, cu găuri sau crăpături neregulate, având o culoare gălbuie, creat la mijlocul secolului XIX de imigranții elvețieni stabiliți În orașul Tilsit din Prusia, care nu aveau acolo la dispoziție ingrediente identice cu cele din zona lor geografică de origine. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un ochi de sticlă atârnând pe sârmulița lui, zăcea pe podea, lângă o țeava vernil. Păianjeni sferici, cu picioare ca niște fire foarte lungi, stăteau încremeniți pe ziduri. Viermi cenușii și îndesați, cu doi peri în 13 coadă, intrau în crăpături și pe sub plăcile de tencuială. Stăteam câte o jumătate de oră în locurile acelea vuitoare și înspăimîntător de singure. Scriam ceva, cu o bucățică de cretă sau de cărămidă, pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
largă a taberei de la Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am privit în jurul nostru. Ziua era mai departe însorită și mirosea a brad, a rășină scursă pe coaja brazilor și albită în crăpăturile ei. Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe cum ajunsă aici, dovadă că singurătatea mă urmărea mai departe. Poate că noaptea trecută
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în clipa când atinse realismul perfect, ci continuă până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul. Ușa devenise orbitoare, insuportabilă, totul în cosmos dispăruse în afara ei, chiar și propria mea ființă. Nu o mai vedeam eu, n-o mai vedea nimeni, ea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum părintele Ioan, un om atât de cult, a putut să permită o astfel de pictură neobișnuită, a plecat foarte nemulțumit, să știi. Sunt alb la față, mi-a pierit tot sângele din corp, îl simt cum se scurge prin crăpăturile podelelor de lemn în pământ, picioarele mi s-au înmuiat neputincioase, Ți-e rău, Daniel? mă întreabă părintele Varava și-mi întinde o cană cu apă, Mulțumesc! Știu că părintele Ioan a ținut mult la Theo, de altfel era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o curte plină de buruieni și rahat de câine. Lee mă ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre biroul lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin crăpătura ușii. Ellis Loew stătea în spatele biroului său, făcând frumos în fața unor ziariști. Lee era alături de procuror, îmbrăcat în singurul lui costum. Arăta obosit - dar nicidecum la fel de iritat ca în seara trecută. Loew declara ferm: — ...iar atrocitatea omorului ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la câțiva centimetri de Manley, iar vocea lui câtuși de puțin bâlbâită tuna și fulgera: — Îți trebuia o crăpătură proaspătă și ai crezut că Betty o să fie o pradă ușoară. Te-ai dat rotund și când ai văzut că nu ține figura, ai implorat-o. Nici figura asta n-a mers, așa că i-ai oferit bani. Ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
draperii groase, de camuflaj. Locul era cu desăvârșire liniștit. Mi-am scos arma și am sunat la ușă. Au trecut douăzeci de secunde. N-a deschis nimeni. Mi-am trecut degetele de-a lungul tocului ușii. Am dat de o crăpătură, am luat cătușele și le-am folosit drept pârghie. Încuietoarea n-a cedat. Am crestat lemnul din jurul încuietorii până când am simțit că ușa începe să se hâțâne. I-am tras un șut ușurel și s-a deschis. Lumina de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc bâta, să fie ca o fecioară de fier sau o centură de castitate pe care să n-o uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cândva vreo doi dolari ca să-mi cumpăr o semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată un Packard, asta-i al naibii de sigur. Ți-ai găsit o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Militarul bolborosi: Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-am armat. Madeleine se transfigură în „mexicanca bogată“ a lui Milt Dolphine. O dădu pe spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și-i privi pe toți patru, semânând cu niște ciori ce se hrănesc cu Hoitaruluri, În ninsoare. Nu, le spuse. Nu pot. Trebuie să mă pregătesc pentru serviciu. Încercă să Închidă ușa, dar agenta Watson Își strecurase deja gheata În crăpătura cea mică. — Deschideți sau o sparg. Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Martin, astfel că Logan Încercă la Westburn Park, peste drum. Era mult mai mare, traversat În zig zag de urme de pași acoperite cu zăpadă ale unei singure persoane. Logan Își conducea Încet mașina prin viscol, căutând orice cotlon și crăpătură În care Strichen și-ar fi putut ascunde mașina. Nimic. Avea să fie o noapte lungă. Agenta Watson privea afară pe geamul bucătăriei, uitându-se la zăpada care șfichiuia Înainte și-napoi prin vântul furios. Agentul Rennie plecase de cincsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asistaseră la proces cu teama cu care privești un râu umflat, așteptând să rupă zăgazurile; urmăriseră acea spirală a cedării, acea revenire sentimentală asupra deciziilor raționale, atât de diferită de întunecata a lui Tiberius, și avură impresia că descoperă o crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi adresă lui Callistus un singur cuvânt: „Supraveghează-i“, știind ce furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce se plimba cu mine azi-dimineață pe frunzele foșnind viu ale pădurii de deasupra orașului), s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o altă realitate sau modifică dimensiunile cunoscute ale realului; noi nu eredităm decât ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau nu va vrea să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am trezit de dincolo; „Ai grijă, că eu am fost pe celălalt tărâm“, Îi spun lui A., „sunt imun la moarte sau voi fi deja nemuritor, Întrucât am aruncat o privire În anticamera aceea, m-am uitat măcar printr-o crăpătură, deși eram copil“; ea Îmi ia mâna, o duce la ochi, la buze, mi-o sărută cu atâta dăruire, că iar mă Întreb Înfrigurat dacă asemenea gesturi mă pot minți. E sinceră, Îmi spun, nu poate să mă Înșele, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]