3,263 matches
-
a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
dar cum suna o replică dintr-un film, "aș fi luat-o razna fără mine" dacă o urmam și cred că asta se întâmpla în clipele în care mă puteam relaxa. Despre relaxarea unui medic aș putea face filozofie până crapă piatra în paișpe. Clar e că aș minți de ar îngheța apele. Povestea începe cu un copil care făcea stopuri respiratorii zilnic, continuă cu al doilea care la fel ca primul îmi îngheța sângele în vine când striga, apoi tăcea
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt robul tăcerii și plouă albastru, Copacul, frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
lasă mut, preț de câteva secunde. - Lara ! Ce vrei să spui ,ți-am explicat cum s-a întâmplat ,a fost doar o reacție necugetată pe care apoi am regretat-o .... - Se pare că nu atât de mult din moment ce acum ai crăpat capul unei alte ființe care te-ncurca. Nu ești decât un criminal notoriu ! Ai probleme grave și nu le recunoști ! - Ce probleme grave,nu înțeleg nimic din tot ce spui ! - Madelene ! Zace moartă în apartamentul ei ! Și nu te mai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
De pe crucile bătrâne Ne-au șters numele păgânii, Dar dreptatea-n veci rămâne, N-au murit de tot românii! În pământ și în văzduh Încă sunt dovezi de-ajuns, Țară de-adevăr și duh, Nu te-ai săturat de plâns? Crapă piatra de rușine! Tot ispite înduri în viață, Pruncii nu mai știu de tine, Astăzi nu te mai învață... Tot mai des mă-ntreb de-o vreme, Vremea asta nu-i de-acum, Cine oare se tot teme Și ne
TOT MAI DES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370272_a_371601]
-
începură să urle, caii să necheze prelung, iar celelalte animale stârneau larmă asurzitoare. Sub picioarele tuturor, pământul începu a se clătina, hornul de pe casă se prăbuși, tavanul din bârne se desfăcu peste mesele cu bucate zdrobindu-le, pereții hornului se crăpau, pământul se scutură fără măsură.” În timp ce solii poloni se întorc într-o noapte de groază, în mijlocul unei păduri urlete prinseră a se auzi, urlete flămânde de lupi.. „Umbre de lupi țâșniră din întuneric ca niște năluci. Unul din leși n-
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
dop Și cu pletele mă joc! AM ACASĂ LA BUNICI La bunicii mei acasă Am o pisică de rasă Pufoasă, mare, haioasă Care e un pic cam grasă. Ea are culoarea gri Și o cheamă Mâța Fifi. Pisi manâncă de crapă Apoi bea și multă apă, Are poftă de mâncare Nu îi pasă că-i prea mare. Am și-un câine aiurit Ce aleargă zăpăcit Și îl latră pe Găină, Biet motan fără vreo vină! Pe cățel îl cheamă Tedy Și
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
un câine aiurit Ce aleargă zăpăcit Și îl latră pe Găină, Biet motan fără vreo vină! Pe cățel îl cheamă Tedy Și e foarte alintat Burta lui e veșnic plină De atât cât a mâncat Mă mir că nu a crăpat. Deci, am acasă la bunici Un câine și două pisici Și abia aștept să fiu mare Să le dau și eu mâncare Să-i trag pe toți de codiță, Să le dau și-o bătăiță Dacă mi se par prea
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
gri cu etaj și cu acoperiș cărămiziu de tablă dreaptă. Pe mijloc era intrarea și pe pereți erau pictate în stânga și în dreapta câte o cobră roșie. Capetele lor roșii, ochii verzi și botul larg deschis din care ieșeau limbile subțiri, crăpate la vârf și cei doi colți lunguieți, dădeau impresea că vroiau să te împroaște cu venin sau că au intenția să sară pe tine. Sus la etaj era un restaurant închis de ani de zile și jos unde se ținea
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
izbindu-mă de brownienele priveliști, / într-o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari, întunecate, reci molecule... // [...] // Aș vrea să fugim în Hiperboreea / și să te nasc viu, / urlând, alergând, zdrobită de zimții / cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub cer vinețiu. / [...] // Hiperboreea, zonă mortală / a maimarilor minții, / loc al nașterilor de copii de piatră, / din care sculptați sunt doar sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește / un mult mai
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
cu Dakia - Dochia / Muma- Pământ - cf. GCiv, 64 / TIR, I, 214), cu oglindiri prin milenii în legendele despre Mânăstirea Argeșului, ori în baladele având ca protagonist pe meșterul „decadei de aur“, Malea / Manole. „Nașterea de spațiu“ este zeificată: ...Dacă se crăpa o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu. // Era de ajuns să se rupă un pod, / ca să se așeze în locul gol un zeu, / ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă, / ca să se așeze în ea un
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
ignorante, care au venit la medicină doar că așa a dorit mămițica sau papa - să se facă doftori. Ieșind din garaj, Mircea s-a întâlnit față în față cu Crivăț, maidanezul lor găsit într-o iarnă pe un ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat. L-a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
neverosimil de studenți de la Cibernetică, trei băieți și o fată! Tot ce mai știu despre ei este că pe fată o chema Mălina - un nume neobișnuit pe la noi - și că i-am dat stugurelul meu de buze, pentru că i se crăpaseră așa de tare încât sângerau. Eu aveam doar paisprezece ani pe atunci și nu auzisem în viața mea o conversație serioasă, constructivă, pe teme atât de abstracte precum literatură (Noica, Eliade, Cioran), pasaje din filme cinematografie de artă (Tarkowsky), desene
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
totodată și cel mai sângeros (după Biblie), totuși nu ei au gazat pe zi 11000 (unsprezecemii) de oameni -barbați, femei și copii, la grămadă! Vedeți cum, analizând doar câtuși de puțin, dar realist, poți constata că „unde dai și unde crapă!”, vorba românului? Religia Hindusă este trinitară! Ei în religia lor au un Brahma (Creatorul, cum avem noi pe Dumnezeu), un Șiva (distrugătorul, cum avem noi pe satan) și un Vișnu (Conservatorul, Menținătorul....), care are zece descendențe sau existențe, nouă trecute
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
Nimic, femeie. Nu mai vrea să coboare din scriptorium ... Biata lui nevastă a chemat pompierii, dar Ignațio desena atît de frumos, încît băieții s-au emoționat și l-au lăsat în pace ... și nevastă-sa i-a luat scara ... să crape și ăsta, nenorocitul, că toți m-au lăsat singură ... și s-a dus la sfat, la primar, să-l roage să-i găsească bărbat ... Ei, da! a rîs Estera. Cred că te amuzi pe seama mea ... Cine o să creadă o asemenea
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
a început să dea din casă , cum se spune . Pe de altă parte Parchetul General , pe lângă Dosarul Mineriadei , a redeschis Dosarul Revoluției . În ambele dosare principalii inculpați sunt Iliescu , Petre Român și Virgil Măgureanu . Iliescu mai are un pic și crapă , dar Măgureanu mai are de trăit . Așa că-și încearcă probabil pentru ultima oară norocul , înainte de a ajunge la pușcărie , unde trebuia să fie demult . Așa că l-a rebranduit pe Marian Muteanu în chip de lider " democrat și echilibrat " și prin
FANTOMELE KGB-GRU SI RETELELE SECURISTO- PSEUDO- LEGIONARE ! de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354505_a_355834]
-
TRANZIȚIE PE PÂINE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului nu s-a dus vara. se mai vorbește încă despre grătar, mici și bere, dar și despre dosare fabricate la comandă. mai crapă un milionar, mai cade la pușcărie câte-un babalâc doar cât să pară justiția că nu e chiar atât de oarbă, ci și surdo-mută. greierii nu mai cântă ori țârâie la altă masă. furnicile au plecat la produs cu traista
MÂNCĂM TRANZIȚIE PE PÂINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353791_a_355120]
-
lihniți de foame. După încă vreo două ore de stat la povești, ca la priveghi, în compania acelor oameni triști și amărâți, ne-am decis să ne culcăm devreme. Am dormit bine, nu aveam stomacul supraîncărcat de mâncare. De cum se crăpă de ziuă, George se trezi, mă văzu deja treaz, și-mi zise, în șoaptă (să nu trezim copiii), să mergem la pescuit. Nepoatele, drăgălașele, dormeau somn adânc. Copii care dorm nu cer de mâncare. George a improvizat două undiți, apoi
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
e, Masca morții roșii, cărui Diavol îi stă bine? Într-o hrubă sună ceasul, Orologiu sumbru, Inima îmi spune, lasă, Nu mai pot să umblu. Waldemar apare galben, Lămâios și țeapăn, Eu lui Waldemar o palmă i-aș servi , dar crapă. Demonul perversiunii Face-n Iad ravagii, Metzengerstein, scrie-n rune, l-au distrus iobagii. Profet Păsări și arbori, visuri și nopți, Degete smulse, strivite de roți, Harnic călăul spânzură, taie, Are prieten doar o potaie. El este Marele Inchizitor, Nu
ÎN CASTELUL METZENGERSTEIN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353897_a_355226]
-
legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate de soarele verii. Când a deschis ochii, a rămas complet dezamăgită de faptul că sărutările aspre primite în vis nu erau de la Viorel, ci de la pisicuța ce o adoptase cu ceva timp în urmă să-i țină de urât și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
s-o pierd ? - Păi cum ? întreb destul de curios . - Să vezi belea ! Într-o seară,așa ca din senin , „ au,crau ,mă-țeapă inima și nu pot să respir . Deschide geamul că n-am aer ! ” I-am deschis, era frig de crăpau pietrele ,dârdâia din toate încheieturile ,dar fără el deschis, nu se putea. Am sesizat că nu-i de glumă , am alertat nevasta și pe socru-meu ,am coborât cu ea patru etaje și-am dus-o la urgențe. Acolo am
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
și asupra stării lui materiale. O catagrafie de la 1829 arată că în interior „biserica este zugrăvită peste tot, numai tinda din afară este sadea, nevăruită, cum și pe dinafară peste tot asemenea sadea, dar de cutremurile din vremi i-au crăpat din fundul altarului până în tinda de afară”16). Se spune că Dobricenii, acest metoh al Arnotei, a fost reședința unui vlădică ce hirotonisea preoți. Această informație a fost culeasă de Preotul D. Cristescu, cel care în 1937 scria istoricul Sfintei
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
înțeles ca nici un rost nu are Ca pasărea să își învețe zborul... LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a tulburat o lume între noi Altare de lumină stau să crape, Iubirea crește nufăr din noroi Și rătăcești ca ceața peste ape... AM AȘTEPTAT Am așteptat ca macii să-nflorească Căci am crezut c-am să-nfloresc și eu, Dar s-a lăsat tăcerea îngerească Și mi-a vorbit în șoaptă
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]