KorAP: Find »[drukola/base=crăpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...133 >

3,317 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-tu am eu o răfuială rîde bine dispus. Am păscut caii într-o noapte în lucerna lui și m-a spus tatii. Mi-a dat tata, de față cu băieții, în drum, cîteva cu iușca pe spate, că mi-a crăpat pielea; toată vara au rîs băieții de mine... Eram și eu flăcău de-acum... Apoi, toamna... era nevoie de muncitori la uzina mecanică... Ce oraș Iașul! Mare, frumos, cu străzi largi, luminate superb seara, femei elegante... La douăzeci, douăzeci și cinci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l lase, dar nu-și poate elibera brațul. Dincolo de ușă se aude o mișcare, cineva se uită pe vizor mult timp și-abia cînd Muraru înfige din nou pumnul în butonul soneriei, pentru că degetul nimerește mereu alături, ușa se crapă încet, cu frică. Tu n-ai ce căuta! hotărăște Muraru cînd se vede intrat, cu brațul prins de mîna femeii, care stă încă după ușă. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare să-mi lovesc soția?!... Piei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au crăpat două trasee în Zona Întîi... Sigur?! Aud atîția! face Cornea un gest în jur -, să nu zici că n-ai spus asta: lucrezi în Zona Întîi, la trasee... N-aveți decît să-l întrebați pe tovu Stanciu. Hai cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oblojește vînătăile. Ba să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că cine cruță nuiaua nu-și iubește copilul a ripostat femeia. Biblia nu trebuie citită așa, orbește, Ileană i-a șoptit preotul, apropiindu-se de gard, să nu-i mai audă careva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o să semene, privit din față, cu "Ecoul" lui Munch. Așa-i, dom' profesor? Luat prin surprindere, profesorul se întoarce din plimbarea lui agale, aruncînd spre cel de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privit din față, cu "Ecoul" lui Munch. Așa-i, dom' profesor? Luat prin surprindere, profesorul se întoarce din plimbarea lui agale, aruncînd spre cel de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte, strîngînd mai bine pe genunchi geanta de piele. "S-ar putea, vorba lui Lazăr, să crăp, azi, aici... Pe el, măcar, îl va pomeni o soție..., viitorul copil...; cîtă vreme... pe mine... Să fi avut atunci mintea de-acum!... Chiar de-am s-o cunosc..., de-o să am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încredere. De încredere, iar noi așteptăm aici! Lazăre, te rog !... încearcă să-l tempereze studenta. Lasă-mă! se eliberează Lazăr din mîna fetei. Nici măcar ceai chior n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei, la Sălcii, că s-ar putea să crape... Alo... spune Vlad încet, abătut, dar tresare și face ochii mari spre receptorul din mîna sa cînd aude declicul telefonului, semn că femeia a închis. Cine era? o întreabă pe tehniciană. O femeie; v-a solicitat pe dumneavoastră. Ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai bine spre Lazăr și-l privește cu luare-aminte: Nu înțeleg de ce-mi spui toate astea? Oare?! se miră Lazăr, ridicîndu-se de pe scaun. Vă mulțumesc pentru îngăduință, doamnă înclină el privirea spre femeie. Oricum, surîde profesorului stînd aici și crăpînd încet, vom avea timp să medităm la cele trecute, chiar și la nevoia de mit în anumite perioade ale vieții, la fel cum, în această sală, mulți dintre noi simt nevoia să retrăiască momentele mari, de emoție profundă, ale existenței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei mari iubiri, ca o ploaie de vară, torențială, cînd se aude pămîntul crăpat sfîrîind. Te rog, mama, nu mai plînge... O să... Am să... Și copilul?! tresare femeia, ridicînd privirea speriată, aducînd pentru prima oară în discuție, cu glas tare, existența Doinei. Ră... rămîne aici, la orfelinat a răspuns fata și n-au mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doi medici pleacă imediat. Rămasă singură, Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
E bună, profesional vorbind, asta te-o fi interesînd, poți apela s-o asiste pe nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în materie de critică teatrală nu mă dau pe mulți din primele rînduri. Apar cu mici articole și-n reviste, dar știi de ce? "A, ăsta e Săveanu din Valea Brândușelor, bagă-l în pagină, Valea Brândușelor e un oraș frumos." Crăp! Auzi? Crăp, pentru că articolele prin care spun ceva, mă iau în colți cu alte păreri ce le simt venind de la membrii vreunei coterii, nu mi le bagă. Iar tovarășii noștri de la teatru se supără. Cînd aud de integrare în viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de critică teatrală nu mă dau pe mulți din primele rînduri. Apar cu mici articole și-n reviste, dar știi de ce? "A, ăsta e Săveanu din Valea Brândușelor, bagă-l în pagină, Valea Brândușelor e un oraș frumos." Crăp! Auzi? Crăp, pentru că articolele prin care spun ceva, mă iau în colți cu alte păreri ce le simt venind de la membrii vreunei coterii, nu mi le bagă. Iar tovarășii noștri de la teatru se supără. Cînd aud de integrare în viața spirituală a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în ceea ce fac ei, să le respecte efortul, să-i stimuleze în ultimă instanță. Zău! rîde Mihai, ocolind privirea lui Săteanu îmi povestea aseară un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa îl trimite la scuturat covoarele tocmai cînd îi crapă lui capul de-o idee și vrea să lucreze mai cu sîrg. Ba o dată culmea disprețului pentru munca lui! a venit madama cu cratița cu fasole și i-a răstumat-o peste lucrările lui de Chimie; ptiu!, Dumnezeule! se ia Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și băgați-o în dosarul cu acte, pe care probabil că-l țineți încuiat, nu de alta, dar se fac controale... Ieșit din birou, cu obrazul gata să-i crape de roșu ce-i, Mihai coboară încet cele douăsprezece etaje, uitînd de lift, derutat de comportarea acelei femei "frumoasă, știe să fie delicată chiar și-n ironie, dar nu-i de nasul meu; la prima încercare de-a o curta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

n-are rost să încerc să mă odihnesc. M-am sculat din nou și am început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea mult fumat. Am aprins o țigară și m-am întrebat într-o doară cum am să reușesc să trec prin ziua de azi. Era o problemă care-mi solicita inventivitatea din plin. Mi-am aruncat o privire spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462

să mintă În privința participării la pogromul local. Mayer XE "Mayer, Iuhr" Iuhr, care a descris „piramida de cadavre” din vagonul său - rezultatul luptei violente pentru aer -, a adăugat că „morții Începuseră să se Înegrească și să se umfle, unii chiar crăpând, scurgându-se din ei un lichid lipicios, era seul din cadavru”. Înainte de deschiderea ușilor, din cca 120 de oameni mai trăiau 40. Iuhr XE "Iuhr" a crezut că la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" va veni salvarea - dar cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

discutați cu inspectorul Fincham? Pe vremuri, lucra și dumnealui În secția asta. Nu știu dacă asta mai e valabil și În prezent. El probabil că vă va confirma faptul că nu sunt vreo psihopată căreia Îi place la nebunie să crape capetele oamenilor, dar fără a folosi o exprimare atât de directă. — Am discutat deja, mă luă el prin surprindere. A garantat pentru dvoastră. — Ce bine. Ne-a mai spus și că n-a prea crezut o iotă din povestea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
să stea cu Devon, iar pe mine m-a scos la masă În oraș. A fost exact ce Îmi trebuia. — Eu sunt Sam, m-am recomandat. Sam Jones. — Janice King. Ne-am zâmbit reciproc. În curând, gura mea avea să crape de atâta veselie și bunăvoință. — Ți-am mai auzit numele, am zis, arătând spre băiețelul de pe scaun, care-și bălăngănea picioarele din toate puterile. El trebuie să fie al lui Derek, nu? Îi seamănă foarte mult. — Devon Îl cheamă. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
din obrajii lui Hawkins nu se dusese. I-am rânjit satisfăcută. — Deci, teoria este că, după ce Naomi a urcat, Linda, scoasă din minți, l-a luat la Întrebări pe Derek și a fost atât de enervantă Încât el i-a crăpat capul. Dar nu e mai probabil ca ea să-l fi lovit, de fapt, pe el? Și de unde a luat gantera, dacă gestul nu era premeditat? — Asta Încercăm și noi să stabilim, spuse el jenat. Cafeaua Începuse să fiarbă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]