107,738 matches
-
asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
că nu voi redobândi o catedră universitară. știam de asemenea că nu voi mai putea scrie și publica sub dictatură. Și totuși, nu eram nici trist, nici dezamăgit (...). Știam că va veni o zi când «Istoria» mă va împiedica să cresc și să devin eu însumi. știam că voi fi amenințat să fiu înghițit și digerat de viu în pântecul unui monstru. Mă consola gândul că apucasem să scriu măcar o parte din cărțile pe care le visasem și să public
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini de bătrânețe/ Se minunează ca în paradis.” În Ca
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
adevărul nu ar fi sănătos pentru curiozitatea Evei - ca și cum “a ști” ar slăbi puterile inimei ei. Doar “a învăța” înseamnă “a înțelege” mai bine și mai multe - și a înțelege mai bine înseamnă “a iubi” mai temeinic. Prin învățătură se crește obiectivitatea și aceasta înseamnă scăparea - cât de cât - din strâmtimea egoismului. De altfel, nu e prilej de disciplinare mai severă, nu e antrenament mai sigur împotriva capriciului decât e cunoașterea legilor imuabile ale naturei și a principiilor șindescifrabilț. O instrucțiune
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
fiindcă a iubi e greu”, și după ce demonstrează cât de grea e iubirea, câtă maturitate spirituală pretinde, constată că omenirea actuală nu e încă în stare de ea. Dar exprimă credința că femeile viitorului prin luminarea minței, înseninarea duhului lor, crescându-și adevărata lor demnitate omenească, vor realiza minunea și o vor învăța bărbaților. Întreb pe toate cele ce caută un sens nou al vieței, dacă nu socot că-l vor găsi mai sigur, renunțând la cuceriri de egalitate în mediocritate
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa - și melcii / ți se târăsc pe trup /.../ Brațul a uitat că e braț / și se crede picior /.../ Numai inima lovește în continuare / un soare în pământ, un soare în cer, / și te cațeri pe arcul ei...”). Ciclul Joc de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele cetăți cretane / mama mea în chimonoul verde / tata în fața catedralei” /.../ dar nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima / între acestea un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
din cameră / dar creierul mi-a devenit flexibil / e un atlet de douăzeci de ani / îmi scot din geantă rujul pudriera / cochetăria îmi atârnă de gât / ca un bolovan”. Întreg acest ciclu, ca mai toate poemele semnate de Nora Iuga, crește pe o asemenea oscilație între “refugiul în creier” și “terapia de șoc” a poeziei scrise “acum / cât creierul sângerează”, adică în momentele în care trăirea dramatică se poate dispensa de “distincția” mai mult sau mai puțin reală a fantazării lirice
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
prin cap distilat otrăvitor în vene celulozice amețindu-mă amețindu-mă știți voi, starea aceea aproape imponderabilă de după o lectură în sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a femeii iubite ce crește în tine trufia de a crede că îți poți struni mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
aureolă." Câte o găselniță ușor prețioasă vrea să transforme melodrama realului în cerc hermeneutic: „Azi, după ce ai terminat exercițiul la bârnă/ exercițiul la paralele, lecția de extaz,/ zice traumatism total. Dar marionetele îți aduc la masă/ și alte lentile: dioptriile cresc./ Și vopseaua mărește și mai mult decalajul dintre evidențele mutual contradictorii." Anumite note sumbre sunt cerebralizate, cioplite cu grijă până la o viziune lucidă și rece asupra realității (ciclul Realității dizolvate în antinatură). Reciclările optzeciste de stiluri și maniere sunt destul de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte ochii deschiși mai văd și
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
că nu am nici un control totul e decis nu te poți mișca nici să te sinucizi auzi prin hornuri vocile chirurgilor să-i tăiem piciorul mârlanului că nu mai are nevoie de el și înțelegi ciubucul nu e destul iarba crește prin saloanele lungi cât un teren de fotbal corpurile colcăie în incubatoarele cu vitamine spălate cu ser fiziologic injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
conțnutului livroid întîmplîndu-se după firea stăpînului - se dovedea a fi într-o ordine cumva premergătoare în ceea ce-l privea. În loc să-i cetesc în palmă, începui (cartomanțe alternativă!) să-i inspectez rafturile. Astfel că, labirintică și gorgonă, magnifica dădacă ce-l crescu pe Moștenitor își arătă pe îndelete splendorile. Bîntuită de Saturnul melancoliilor fără scăpare, propovăduind tristețea ca sănătate și intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
care le înșiram cu febrilitate. Părea că împlineam o muncă silnică pe care trebuia să o duc pînă la capăt. Orele de dormit se transformaseră în timp de meditație, iar orele de creație se înjghebau cu greutate. Materialul creator totuși creștea ca aluatul pus într-o copaie, la dospit, transformîndu-se în episoade ce-mi apăreau cînd strălucitoare de inedit, cînd pline de farmecul unor trăiri sufletești imposibil de realizat de eroii mei. La un moment dat am simțit că intru cu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de a menține vie condiția interogativă a poeziei. Așa stând lucrurile, se naște automat o dilemă: cât de liric, cât de implicat, în fine, cât de serios e Geo Dumitrescu? În 1989, la apariția antologiei Aș putea să arăt cum crește iarba, Nicolae Manolescu pune pe tapet toate aceste probleme. Lirica tezistă, militantismul, atitudinea morală fac din autorul Libertății de a trage cu pușca un poet politic, spune criticul, un pătimaș sarcastic necruțător al actualității, contestatar și polemist, nu demistificator, un
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
în lume și traduce un impas existențial." Delimitarea între literatura de tinerețe și cea de după 1960 devine astfel mult mai vizibilă. În acest punct intervine o altă problemă și legată strict de această antologie. De la Aș putea să arăt cum crește iarba încoace, antologiile lui Geo Dumitrescu au adunat poemele redistribuindu-le tematic în cicluri care preiau numele unor volume. Aici, secțiunile sunt: Africa de sub frunte, Furtună în Marea Serenității și Jurnal de campanie, poemele scrise în anii ’40 și care
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de stigmatele timpului freamătă aduceri aminte o blândă neliniște lunecă prin iarba
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
legal să vinzi sticlărie, păsări, gogoși, mărunțișuri, înghețată și zaharicale decît în locuri speciale, la tarabe, plătind așadar un impozit. Circulația prin centrul capitalei, cu mărfuri în cărucioare trase de mînă sau căruțe este interzisă în același an, deoarece traficul crește pe zi ce trece și e stînjenit de orice vehicul nemotorizat. În anii imediat următori oltenii sînt nevoiți să-și facă un sindicat și o societate, "Tudor Vladimirescu" și, teoretic cel puțin, să plătească o taxă. În 1932, Dem I.
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
trece peste moarte, în două: îmi trag sufletul în locul tău; trec degetele'mi-laser peste răni și aerul încet ți le dizolvă în etherul pantocrator între două solstiții, între două echinocții te îmbrac în oglinda 'n ale cărei ape nu crește decât trunchiul cu o mie de crengi melancolia deschid apoi muntele: ecoul și treniile iernii se-aud la mine, în sanctuar; te ascund în aerul tare și în miezul de noapte deschid și rup adânc din marea respirație o leg
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
cu-o mișcare de arcuș, înscrii într-un cerc domol curcubeul ce bea din rouă, în numărul p și-i absolut pragul de ether al casei nu te mișca, lanțurile de la glezne se aud în cealaltă parte a nopții; a crescut fierul, ne leagă și el de pământ, domnule Mendeleev l'Air du Temps eu vin târziu mereu după tine dau la o parte atâta uitare mai tare ca umbra peretele cel greu, intru-n izvorul de la capătul spectrului și vin
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
l’éternité le change». Un om liber nu poartă nici o insignă, chiar dacă ar fi îndreptățit s-o poarte. Un adevăr nu poartă ștampila nici unui partid, deși ar putea fi și al unui partid. Artistul nu trebuie să uite că oamenii crescuți în sclavie nu pot folosi libertatea decît pentru a asupri la rîndul lor. Sub tiranie nu poți decît să dorești libertatea, nu să și o înveți. Practica libertății cere obișnuința ei și disciplina ei. Trebuie s-o posezi ca și
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
deschis, fără scrupule despre maoris, azi însă s-a impus varianta fără terminația s, pentru a nu supune prin forța gramaticii cuceritorilor, limba băștinașilor... După recensăminte oficiale populația ar fi formată din 15 % maori și 7% (cu tendința de a crește) imigranți din zona Pacificului și din Asia. Restul populației e formată din "caucazieni". Cum va arăta societatea viitoare și ce elemente țin de identitatea națională sînt întrebări care preocupă vizibil populația și conduc din cînd în cînd la ieșiri abrupte
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
altă față. Privesc cu ea însă nimic nu văd din ce mi-ar face bine să existe. Așa că Purgatoriul pe acesta îl caut îmbrâncind groparii ca să mă pot uita mai bine înăuntru îl caut adulmecând florile-soarelui de parcă miresmele n-ar crește decât în spatele luminii. LA CE BUN? Realitatea la ce bun? Chiar așa: Dacă n-ar exista s-ar găsi de bună seamă un loc și pentru noi undeva aiurea într-un vis. Ba nu acolo pentru că și visele-n ultima
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
stingher, acoperindu-ți auzul cu leucoplast/ ești patului rușine și balast". Atmosfera sufocantă a lumii comuniste pătrunde însă întreagă în poem, poate chiar mai percutantă în felul acesta, în care "real" nu e ce se vede, ci se se simte: "Creșteau urechi și rapoarte pe toți pereții// Da da. Intrați. Poftim. V-am spus că sînt singur.../ știți... pentru mine... femeile... desigur să ridicăm patul/ nici nu mai fac gălăgie de-un an, de cînd am vîndut-o/ după dulap?/ E praful
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
părtași la neliniștile conștiinței în preajma necunoscutului ce i se cască dinainte. Arta este arareori rodul trecătoarelor clipe de fericire și numai atunci când fericirea își iese, cum se zice, din fire, călcând hotarele și prinzând să doară. Altminteri, ea obișnuiește să crească din suferință, este expresia sublimată a suferinței: fizice, sufletești, intelectuale. Căci gândul însuși devine, din momentul când trece de aparența realităților, întrebându-se asupra miezului lor, o inepuizabilă sursă de durere, materialul din care orice creator adevărat își durează opera
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]