11,264 matches
-
nevoia de ideal a oamenilor nu mai poate fi satisfăcută de reprezentările mitice pe care creștinismul le-a oferit pînă acum. Nemaifiind în stare să dea oamenilor acea încordare lăuntrică de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul. Socialismul este o formă de creștinism în care idealurile egalitariste și
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul. Socialismul este o formă de creștinism în care idealurile egalitariste și justițiare ale vechilor creștini se vor împlini, chipurile, aici, în lumea aceasta, oamenii nemaitrebuind să aștepte venirea împărăției cerești. Altfel spus, judecata de apoi se face acum, și nu apoi, și de aceea ea este
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
a fost deja comentat copios în presa română. Între multele reacții pertinente și curajoase făcute de comentatori - între care Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu sau Cristian Pârvulescu - au persistat totuși indiciile unei confuzii. Nu puțini au forțat aparențele comparației islam versus creștinism. Având acces facil la silogistică, dl Cristian Tudor Popescu și-a rostit gândul: ,Nici creștinilor nu le-ar plăcea o caricatură în care Iisus ar aprinde cu mâna lui un rug al Inchiziției." Această premisă minoră ar putea părea justă
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
schițase - prin ,Marele Inchizitor" - cel mai usturător pamflet la adresa intoleranței religioase. Mai mult decât un atac la adresa catolicismului (fixat simbolic la Sevilla), parabola lui Ivan Karamazov demasca instituționalizarea violenței față de aproapele. În veacul care îl oferea Danemarcei pe Sřren Kierkegaard, creștinismul dădea astfel proba autocriticii. Conștiința istorică răspundea la testul implacabil al ironiei. Un secol mai târziu, teologul francez Louis Bouyer avea să publice o remarcabilă carte despre dezonoranta istorie a persecuției Evangheliei de către clericii creștini: Religieux et clercs contre Dieu
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
și un angajament politic radical, care a produs - nu doar în ultimii zece ani - fenomenul numit ,terorism islamic." Această relație de corespondență lipsește din produsul ficțional al dnei Mungiu. Nu este vorba doar despre faptul că nici o Biserică reprezentativă pentru creștinismul universal n-a elaborat o reflecție teologico-politică interzisă copiilor sub 16 ani. Nici unul dintre cei indignați de mediocritatea literară și iconoclasmul dramatic al piesei Evangheliștii n-a purces - în virtutea libertății de expresie - la parodierea unor portrete ale dnei Mungiu, la
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației iudaice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. Indiferent care ar fi, în pictura sa, ponderea acestor posibile surse, asumate sau doar intuitive, Meret are în mod cert acel rafinament al gîndiri și acea implicare metafizică pe care acest spirit oriental știe atît de bine
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
sînt rostite în numele acestei învățături. Cu alte cuvinte, ca să combați o teorie trebuie să ai o alta în lumina căreia să o ataci pe prima, și tocmai de aceea poziția de pe care Berdiaev își formulează diatriba anticomunistă este cea a creștinismului pravoslavnic. Din acest motiv, fiecărei teme a propagandei bolșevice Berdiaev are grijă să-i opună o temă a învățăturii creștine. Rezultatul este formularea în fiecare epistolă a mai multor perechi de termeni contrari. Și astfel ajungem la mecanismul gîndirii filosofului
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
termeni contrari. Și astfel ajungem la mecanismul gîndirii filosofului rus. Berdiaev gîndește tot timpul dihotomic, în mari calupuri de dublete contradictorii, lăsînd la o parte nuanțele intermediare menite a doza trecerea de la o extremă la alta. De o parte, valorile creștinismului și, de cealaltă parte, cele ale bolșevismului. Așadar: Hristos-Antihrist, spirit-materie, aristocrație-democrație, libertate-egalitate, cultură-civilizație, ierarhie-anarhie, cosmos-haos, națiune-popor, minoritate-majoritate, viață-moarte, război-pace, sacru-profan, gîndire spirituală-gîndire ateistă. În cadrul fiecărei perechi, preferința filosofului se îndreaptă spre cea dintîi categorie, în timp ce doctrina comunistă este ilustrată de
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
finalul piesei, Pavel îi otrăvește pe toți, pentru a elimina martorii, și nu are nici un scrupul în a-i înfige cuțitul în spate Dumnezeului său. Acesta n-a fost răstignit pe cruce și n-a înviat în momentul auroral al creștinismului, dar iată că el se ridică exact înainte de căderea cortinei, cu pumnalul ieșindu-i firesc dintre umeri, și îi face Elenei o promisiune bine cunoscută: Astă-seară vei fi cu mine în Rai!". Curajoasă prin premise și ingenioasă în conflictul dramatic
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
apese și ce efecte să urmărească în discuția cu excepționalul său partener. În deplin fair-play, acesta nu ezită să facă reverențe atunci când Sorin Antohi propune ipoteze cu adevărat noi, privitoare, de pildă, la felul în care Mircea Eliade abordează problema creștinismului cosmic. Nu e singura, dar mi s-a părut relevantă, într-un moment când obtuzitatea, fanatismul politic și "terorismul metodologic" au scos la suprafață un set de resentimen-te care-l reduc pe unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
două sisteme criminale, dincolo de pecetea unei infamii, și o anume aură de mister. Oare, omul de azi, europeanul, în ciuda atâtor invenții și a descoperirii unor legi esențiale ale naturii și universului, a rămas un primitiv în ceea ce numim dimensiunea morală? Creștinismul, această uriașă instituție milenară a Europei și-a trăit astfel, prin victoria de decenii a acestor două structuri criminale, dacă nu eșecul, oricum un bilanț amar al practicii și propovăduirii seculare. Sau... firea umană este incapabilă de ameliorare morală în ciuda
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
umanității, dar și reacția lor "după": insolența, calmul neabătut al lui Julien Sorel, chiar și în fața plutonului de execuție, și sentimentul de vinovăție ce tresare la studentul rus, indus de Sonia, dar și de presiunea sau de marele model al creștinismului pravoslavnic. Într-o scriere de-a mea de tinerețe afirmam că Raskolnikov însuși se clatină, după ce îndrăznește să calce pe urmele sau în siajul vulturului napoleonian, ne-suportând de fapt noua idee, pe care el însuși o formulează explicit și
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
de acest studiu dens, solid argumentat al Elenei Loghinovschi. O secțiune finală, care adaugă lucruri noi în privința analizei operei lui Pușkin (din Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii, mai ales), unde discută și cursul lui Nichifor Crainic, Dostoiesvski și creștinismul rus, împlinește sumarul unei cărți de referință ce nu-și refuză, pentru sfîrșit, un "test" care ne tulbură de multă vreme: "sîntem liberi în gîndirea noastră - (ne) întreabă Elena Loghinovschi -, sau riscăm să intrăm, cu prima ocazie, într-un nou
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
văzut, în ultimă instanță, ca un ,diavol" promotor al postmodernității. Discursul său, destul de incoerent și confuz, doldora de trimiteri livrești (unele stîlcite) și aluzii culturale, cu raționamente uneori strîmbe și, în mod cert, niciodată clare, în care vechile valori ale creștinismului nu-și mai au locul, este cel al zilelor noastre, al confuziei generalizate, al ambiguității perfecte și al universului mass-media dominat de formatori de opinie semidocți, dar plini de aplomb. La fel ca și Mefisto în alt timp, Extraterestrul trebuie
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
narativ pune sub lupa starea de spirit, analizându-i impresionant consistentă. Cu cat trece timpul, cu atat mă atașez mai mult de scriitura lui Artur Silveștri, plecat de aproape doi ani dintre noi, chiar de ziua Sf. Andrei, totodată, sărbătoarea creștinismului românesc. Deloc întâmplătoare, aș zice, aceasta chemare timpurie ACASĂ, cunoscut fiind faptul că autorul nostru întreaga să viața și-a pus-o în folosul culturii românești, pe care a iubit-o foarte mult, într-o vreme ce ar putea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pot decât să închei aducând aminte de cuvintele a doi filozofi, unul englez (J. Locke): Celui care ar vrea să aibă o deplină înțelegere a ceea ce este moral nu pot decât să-i recomand Noul Testament și unul român (S. Mehedinți): Creștinismul nu este o confesiune oarecare, ci e formulă etică cea mai deplină în toată dezvoltarea omenirii de până azi, și cea mai sigură temelie pentru progresul individual și național. SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iarta-le lor că nu știu ce fac
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a fi menită mai ales îmbogățirii cunoașterii prin... răsfoire. Ilustrațiile sunt admirabile, vorbim de un fel de album pe hârtie bună, oferind comentarii succinte și clare asupra celor mai cunoscute simboluri, fie ele din civilizația Egiptului, celților sau mayașilor, din creștinism, taoism sau budism (nu în ultimul rând, mandala, sexualitatea sacră, Tarotul). Fie că provin din natură, din ritualuri sau artă, simbolurile sunt una din punțile unificatoare ale culturilor, fiindcă nu de puține ori putem face comparații insolite datorită lor (pomul
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
Eseistul francez Pascal Bruckner a acordat în decembrie trecut un interviu revistei „Le Point”, în care afirmă între altele: „Caricaturile lui Mahomed sunt cele care au condus la revolte soldate cu victime. Creștinismul tolerează de mult timp faptul de a fi târît în noroi. E cazul să ne oprim o clipă la cuvântul islamofobie, care reprezintă, după părerea mea, un alibi semantic genial. Cuvântul a fost pus în circulație de ayatolahii iranieni în
Despre islamofobie ca alibi semantic () [Corola-journal/Journalistic/3999_a_5324]
-
englezi față de Revoluția Americană (când un filozof francez precum Condorcet lăuda Declarația de Independență în care vedea „o expunere limpede a acestor drepturi, atât de sfinte, dar uitate de atâta timp” și când galezul Richard Price aprecia că „alături de apariția Creștinismului în mijlocul omenirii, Revoluția Americană s-ar putea dovedi drept cel mai important pas făcut în cursul progresiv al dezvoltării umane”) și pînă la viziunea postmodernă a lui Baudrillard (vezi eseul Corinei Ciocârlie din acest număr al revistei noastre), care comentează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4002_a_5327]
-
fi de fapt o împletire a două narațiuni imaginare, a culturilor care acceptă moartea și se angajează în viață, și a culturilor care o refuză și presupun mereu nemurirea. Astfel, modernitatea și Antichitatea fac parte din aceeași paradigmă, despărțită de creștinism și precedată de Egipt, acestea din urmă fiind culturile obsedate de eternitate. Deconstrucția ar deveni astfel un ghid de trecere, de la o cultură a nemuririi la una muritoare, dar un ghid scris înainte de trecere, pentru ce va să vină. Ideea
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
Din aceste câteva exemple (culese de Adrian Bucurescu și Constantin Olariu Arimin), se pot trage mai multe concluzii: geto-dacii care le-au scris erau Încă credincioși religiei lor vechi, zamolxiene, care treptat, pe nesimțite a evoluat În mitraism apoi În creștinismul ortodox românesc de azi. Amintesc aici de gemenii divini Apolo și Artemis asemănați cu soarele și luna, de sfânta Isis din poezia lui Mircea cel Bătrân (din treimea egipteană OsirisIsis-Horus, tot de origine getică). Adepților latinității limbii române de după cucerirea
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
--- Georges Vigarello a publicat de curând un studiu, Curat și murdar, în care reface istoria celor două „obiceiuri” din titlu de-a lungul a opt secole. Nu se ocupă și de epoca primului creștinism, când Biserica interzicea orice atenție acordată trupului. Dar chiar și apucând lucrurile din secolul XIII francez (despre moravurile chineze sau japoneze nu ne spune nimic), Vigarello dă la iveală o mulțime de informații puțin sau deloc cunoscute. De pildă, aceea
Curat murdar! () [Corola-journal/Journalistic/3079_a_4404]
-
pentru că avea o idee care se lega de el, o idee care presupunea o sfâșiere atât de cruntă a propriilor lui sentimente încât era într-adevăr greu de crezut. Și totuși totul izvora din acele obișnuințe mintale care sunt rodul creștinismului: anume că, dacă te sacrifici, vei ajunge cumva la obiectul dorințelor tale. Era o idee ca un cuțit, un instrument crud al sacrificiului, dar unul de o mare frumusețe, argintiu, arcuit, jucând în lumină. De bună seamă că sorții îi
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
să-ți mai ții bustul, ți-ar fi pătruns în cerebel. 13) ritualul pîngăririlor în public: erai silit să ponegrești în public tot ceea ce îți era drag și avea o însemnătate sufletească pentru tine. Proferai înjurături pe seama lui Dumnezeu, a creștinismului, a ființelor iubite și a rudelor apropiate; 14) mîncatul pe burtă, înfulecînd din gamelele cu zeamă clocotindă; 15 ) folosirea gamelelor în dublu scop: aportul de alimente și făcutul nevoilor în ele, după care urina și materiile fecale erau înghițite; 16
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
sentiment religios. E vorba de acea categorie de spirite care, neputîndu-se regăsi în viziunea creștină, își fac din filosofie un Ersatz al cărui rafinament îi scutește de sentimentul stînjenitor că au de-a face cu o credință grobiană. Cei cărora creștinismul li se pare o absurditate infantilă au la îndemînă refugiul în abstracțiuni. În acest caz, conceptele devin căi de înnobilare a unei viziuni de o simplitate grosolană. Acesta e motivul pentru care Deussen s-a simțit mai apropiat de budism
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]