4,763 matches
-
pierdu pe cărarea din pădure care ducea către falnicii munți de la miazăzi. Se strecură pe o vale sălbatică unde doar adierea vântului și urletele fiarelor sălbatice se făceau auzite. Înaintă pe lângă râu până la izvorul său, apoi urcă culmea muntoasă, traversă creasta și coborî la vale. Ajunse într-o poieniță unde zări o colibă. Se opri în fața casei, dar nu văzu nici o mișcare. - Săracii, au plecat de mult în lumea cealaltă. Și în amintirea lor decise să le cânte din fluier. Deodată
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
te duc în fața domnitorului și să te rogi pentru viitorul marelui principat. - Fiule, nu te grăbi în afirmații deșarte!... Niciodată nu cunoști puterea vrăjmașului de lângă tine! - Totuși, explică-mi prin ce vicleșug te strecori noaptea pe întuneric printre stânci, peste creasta muntelui, așa bătrân, căci și anii ți-ai uitat la număr, slab și lipsit de forță, că abia îți târșești picioarele? Sau cunoști vreo peșteră secretă? - Chiar vrei să afli acest mister și această minune? - Desigur! În câte bătălii am
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăiau de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunse negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne luminează calea! - Nici prin gând, fiule! - Te implor! Nu vezi că Dumnezeu ne
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Am rătăcit, dar la tine mă-ntorc, Spre fericire găsit-am cărare, Lumi am umblat căutându-mi noroc Când norocul-mi ieșise în cale. Ascultă cum sună tulnicul, lung, Iubirea ei o simt cum mă cheamă, Doamne, mă lasă în creste s-ajung Viața mea ți-o las apoi vamă. Nu-ți cer să-mi îndrepți greșelile toate Nu-ți cer nici arvună vreo zi să-mi mai dai Mă lasă s-ajung , tulnicul sună Doar o clipa Doamne răbdare mai
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341374_a_342703]
-
îmbracă în lumina harului ca și cu o haină aleasă și prea înfrumusețată. Șoaptă cu șoaptă sufletul îmi scrie pe cașmirul inimii cuvintele unei frumoase dedicații, așa cum florile de salcâm ne înmiresmează viața, primăvara. Cu harul scrisului am urcat pe crestele carpatine ca să-mi văd gătite-n sărbătoare simbolurile Țării mele sfinte. Am văzut parcă un vechi descânt, cum la-nceput s-a-nfiorat în sine și a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetre carpatine. Am găsit bătrânii stropi de
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
singură contemplu muntele sfântului semn Arunașalla încă păstrează culoarea purpurie acesta este fundalul limpede și luminos al existenței sau ne-existenței punctul de reper imposibil să rezist farmecului său orice aș face oriunde m-aș afla conturul blând rotunjit al crestei sale desenează căderea-n gol albastru adânc strălucitor de stele fără număr se boltește licuricii transformă grădina într-un covor de lumină plutitoare o ultimă privire o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară la ultima pâlpâire a felinarului
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341431_a_342760]
-
LO PROFUNDO). (Traducere: Andres Sánchez Robayna și Lilica Voicu-Brey). Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”. La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se cubre con un puente de algas, roto
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
Poezii de GHEORGHE VICOL SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
piept, descoperisem un belciug de metal încastrat în muchia zidului subacvatic. Tot pipăind sub apă pentru a găsi un mai bun punct de sprijin. Îmi fixasem laba unui picior în belciug și așteptasem cu inima strânsă. Venea un val cu creasta albă, rostogolindu-se. Izbitura fusese violentă. Însoțită, firește, de o ascuțită durere în piciorul imobilizat. Rămăsesem însă acolo sus. Ura! Un strigăt de triumf mi se ridicase din gâtlej în locul tusei de până atunci. Ceilalți se prăbușiseră, încercau să revină
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
brațele. Unde plecați? le strigasem. Dați bir cu fugiții? Deși știam că nu mă pot înțelege. De altfel, vocea îmi fusese curând acoperită de vuietul unui alt talaz. Trecuse, mugindu-mi în urechi ca o cireadă întărâtată de vite. Pe creasta valului ce se îndepărta câțiva dintre rivalii mei se agitau în încercarea de a se reîntoarce. Bărbosul, și el la apă acum, pufnea ca o locomotivă. Veniți, îi încurajasem. Așa! Nu vă lăsați!... Urmaseră alte câteva momente de acalmie. Parcă
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TOTUȘI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului totuși Plecăm mereu sub luminări de zodii să colindăm hotarele celeste și cățărați pe-ale valurilor creste suntem semințe-n ale vieții rodii. Și-mbrățișați sub soarele iubirii mai ardem pe nisipul încă ud, tu Polul Nord, eu Polul Sud, magnetice contrarii ale firii. Deși în taină sufletul nerod plătește bir iubirilor - suspine rămânem semisferele străine: Eu - Polul
TOTUŞI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342052_a_343381]
-
doamnă a lunii arginti, săltând și plutind ușor de pe un picior pe altul și arătându-ne discret cât de magnetice sunt opincuțele ei curioase și ce biocurenți de unde Tetta trec prin “bărcuțele “ei cu canafi de mătase și pinteni din creastă de cocoșei de aur. - Exact! Zic eu. Dacă femeia e cu adevărat frumoasă și la minte și la trup, fără îndoială că ferestrele sufletului ei nu se pot deschide decât în sensul Iubirii necondiționate a Mamei Divine! Pentru că Iubirea există
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
Acolo este locul cel fermecat, încărcat de atâtea amintiri și nostalgii! Acolo am cunoscut-o pe Katy și am fost cei mai fericiți. Iată, departe, pe munții aceia, plouă. Vântul poartă cu repeziciune norii întunecați care se răspândesc pretutindeni, cotropind crestele munților și abisurile văilor. Pare o vreme de sfârșit de lume! Și totuși, mai sunt pe Terra. Terra cea blândă, ca o mamă cu copiii ei. Oare așa va fi și pe Perla-22 când va ajunge Katy acolo? Katy, îngerul
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
vârf de munte? PRINȚIȘOR: Stai liniștită, bunicul e birjar iscusit! CONTELE DRACULA : Unul e Dracula pe acest Pământ!... Dii căluții mei! Caii smucesc și caleașca se înalță în văzduh. E fascinant! De sus se zăresc prin noapte dealurile împădurite, apoi crestele munților cu frunțile de piatră ce lucesc la lumina lunii. EXT. / ORAȘUL DE PE DUNĂRE / NOAPTE Cadrul reprezintă panorama unui oraș scăldat în lumină și un fluviu care îl traversează. Caleașca coboară lin peste zidurile înalte ale unui palat. Cei trei
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
veacuri... EXT. / VILA DINTRE MUNȚI / NOAPTE ...Undeva în Carpați trăiește un bătrân uitat de scurgerea anilor, cu pletele și barba albe până la piept, dar cu ochii și mișcările agere. Acesta își duce viața ca un pustnic într-o vilișoară. De după creasta muntelui luna inundă întinderile cu lumina sa. Bătrânul stă pe o bancă înconjurat de arbuști și flori în apropierea unei alei ca o pistă de aterizare. O caleașcă de aur trasă de două perechi de cai albi brăzdează bolta înstelată
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
mai târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete,la fiecare,Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag Cântecele urcă spre stele,mai sus, Constelațiile vin să vadă Cum din suflet se naște Iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Averea Moșului La două case mai la deal de casa părinților mei își ducea veacul un bătrân căruia îi zicea Moș Șcribleac. Casa lui, chiar pe creasta dealului, avea valoare mai mult sentimentală, doar pentru el, deoarece, imobiliar vorbind, nu mai avea nicio valoare. Mică, veche de când lumea, cu o singură odaie și o mică prispă, cu două geamuri mici de tot, cu gratii (de pe vremea atacurilor
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
viața asta, iar noi ne pierdem în lucruri atât de mărunte...”. Pădurea cu năluci Munții Vâlcanului sunt plini de povești. Aici au trăit dacii, prin codrii ăștia hoinărea viteazul oștean Straja, aici se pripășeau vestiții haiduci ai lui Neag, pe crestele uriașe ale Vâlcanului își aveau sălașul strigoii. Emil Părău îmi povestește tot, pe nerăsuflate, bucurându-se ca un copil de răgazul ăsta mirific. Vrea să-mi arate toată pădurea, să-mi dezvăluie toate tainele ei, aici se simte el pe
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
de oameni care urcă tăcuți, purtând pe brațe ditamai crucea. Să-i auzi cum șoptesc rugăciuni, să le vezi chipurile smerite... Îți zic eu, nici un rău nu poate să stea în calea credinței”. Ieșim din pădure și văd sus, pe creastă, crucea uriașă de fier. Deasupra ei, un nor fioros ca un balaur o apasă parcă pe creștet. Tunetele s-au întețit și-un vânt rece tulbură pădurea. "Uite molidul de-acolo. Vezi cum și-a ridicat ramurile? Înseamnă că ploaia
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea în tenebrele timpului. Când soarele va coborî peste crestele înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... Când zorii își vor spăla trupul în roua florilor abia trezite din vis
CA O SEARĂ DE JERTFĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342005_a_343334]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > IARNĂ LA MUNTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
acasă Când turiști cu sârg schiază. Telescaunul lucrează, Este gol doar când coboară, Când turiști cu sârg schiază Peste dune parcă zboară. Este gol doar când coboară Două-trei ori patru verste... Peste dune, parcă, zboară. Iarna urcă-n sus spre creste... Referință Bibliografică: IARNĂ LA MUNTE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
ale naturii ce o vedeam cu panorama munților Caraiman, mereu acoperiți de nori, și care, acum, când am revenit de pe meleaguri străine, mi-au stâmpărat al meu dor, când și-au arătat piscul cu crucea de beton și piatră de pe creasta lor, când m-am apropiat de poalele Bucegilor. Vedeam aceeași cruce, ca atunci când aveam 12 ani, la marginea prăpastiei, de strajă înălțimilor, luminând cu lumina electrică trasă până la ea, împrejurimile, luminițele becurilor ei văzându-se până departe. Crucea aceasta ce
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
Duioșie > POEZIE LA ÎNĂLȚIME Autor: Remus Strugar Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Poezie la înălțime (cota 1296 metri , undeva în munții Cantabriei , Spania) Tot urcând ușor pe munte, Am ajuns pe a sa creasta, Gând în zbor trecea prin minte, Despre pasărea măiastra. N-am văzut decât doar vulturi, Ce planau ușor în vânt, 'N lumea lor de prin înalturi, Aveau ochii spre pământ. Stânci golașe se înalță, Înspre cer cerând tributuri, Nouri plini
POEZIE LA ÎNALȚIME de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342697_a_344026]