14,107 matches
-
descoperit bravos națiune! zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile Buș a fost dat pe ecran. Deunăzi, preotul din Petrești-Alba Iulia ni-i arăta pe Bush-senior și pe Gorbaciov cu pată cu tot, alături de papă. Pictați în fresca bisericii. Credincioșii li se închinau, le băteau mătănii, cu binecuvîntarea înaltului for mitropolitan. Și-a apărut curcubeul! Antofiță era gata să pășească pe el. L-a prins, a pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele, de toate gradele", s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Joao. Aura și câmpul lui eteric sunt neobișnuite, el ne administrează energiile cosmice de care nu mai suntem în stare să dispunem singuri. Într-o formulă simplificată, Joao ne deschide chakrele ce alimentează cu energie organele în suferință. Cei credincioși, temători de variantele spiritiste, înțeleg că energia colosală de care dispune Joao nu poate fi decât de origine divină. El este un ales al domnului, de unde și numele Joao de Deus. El vindecă precum Hristos, făcând uz de puterile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în Palestina un masacru de felul celui pe care-l trăim acum. O dureroasă reconstituire a Bibliei, mai zice. „Azi citind din cele sfinte, i-am pomenit pe toți tinerii care și-au pierdut viața“, a mărturisit unui grup de credincioși care se refugiaseră pe un delușor de lîngă Catedrala Veche și a încercat să-i conducă pînă la ușă, ca să-i izbăvească. Ghinionul Preafericitului, pentru că un trăgător bine ascuns țintea asupra bisericii zădărnicindu-i planul, rîzîndu-i în nas de la distanță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
devenit în 1978 Papă Ioan Paul al II-lea, a dep...sit, prin mesajul s...u nu numai ecleziastic, cele dou... mari aliniamente ideologice ale secolului XX. A fost un mare încrez...tor în promovarea mișc...rii ecumenice în rândurile credincioșilor lumii, a ap...rât fondul conservator al gândirii catolice, fiind ins... în dialog permanent cu orient...ri filosofice diverse; a fost profund ancorat în problematică vast... a lumii contemporane, fiind un pap... militant, a propov...duit respectarea demnit...ții umane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
manifest prin care încerca să lanseze un curent literar inventat de el: paradoxismul. Redactorii revistelor respective au avut motive, atunci, să râdă cu lacrimi: noul curent era ilustrat de versuri caraghioase, de genul: „Intru / — Ieși, zice / Domnul nostru mă știa / credincios în necredința mea / Eu îi cer o mână de ajutor / el îmi dă un picior / Porcu’ ăsta face numai măgării“ etc. (Să sperăm că Dumnezeu nu are timp să citească versurile lui Florentin Smarandache...) Autorul monografiei crede însă cu candoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adică? Eu voi cumpăra un teren și voi face o biserică și o casă parohială. Moșul George cască ochii ca la vederea ursului. Da, da, dom' Damian. Vreau s-o fac singur, singurel, să fie doar de mine lăsată la credincioși. De unde bănetul? Am și eu, dar voi colecta și donații. Ai un gînd bun, creștinesc. În zona aceasta n-avem biserică. Cine ți-a spus că vreau să construiesc aici? Păi... Întîi să găsesc terenul și după aceea. Pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venirii Lui printre noi trebuie să se manifeste și prin iertarea păcatelor "greșiților noștri". Cam așa stau lucrurile din punct de vedere teoretic. Cu practica stăm ceva mai prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de iarbă încolțește în sânge limpede până va sosi vremea spicului. Culege diminețile din cochiliile melcilor și îți fă colier de lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității Buzău încerca să fie convingător. Visul său era să-l pună stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat vasele, îi cununa în bisericuța cimitirului între două pomeniri, îi spovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văzînd un cîștig sigur din partea aceasta și văzîndu-l îndoielnic și plin de primejdii din partea cealaltă, trebuie sau să-ți fie ție prieten atît de bun cum rar se întîmplă, sau să fie un dușman îndîrjit al principelui pentru ca să-ți rămînă credincios. Dar pentru a spune lucrurilor pe scurt, susțin că acela care uneltește cunoaște numai teama, grija de a păstra secretul, frica neîncetată de pedeapsă, care îl înspăimîntă; în schimb, principele are de partea lui autoritatea deplină a principatului, legile, mijloacele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întîmplat niciodată ca un principe nou să-și dezarmeze supușii; atunci cînd i-a găsit neînarmați, i-a înarmat întotdeauna; căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămîn mai departe tot așa; din supuși, toți ajung deci să-i fie partizani. Dar cum nu poți să-i înarmezi pe toți supușii, dat fiind că le faci o favoare acelora pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-și dezarmeze supușii; atunci cînd i-a găsit neînarmați, i-a înarmat întotdeauna; căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămîn mai departe tot așa; din supuși, toți ajung deci să-i fie partizani. Dar cum nu poți să-i înarmezi pe toți supușii, dat fiind că le faci o favoare acelora pe care îi înarmezi, vei putea să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seama însă care acțiuni ale ministrului lui sînt rele și care sînt bune și le laudă pe acestea din urmă iar pe celelalte le îndreaptă. Ministrul lui nu poate să spere că l-ar putea înșela, așa încît îi rămîne credincios. Dar principele poate să-și cunoască ministrul folosind un mijloc care nu dă greș niciodată. Cînd vezi că ministrul se gîndește mai mult la el decît la tine și că în orice acțiune el caută folosul lui propriu, înseamnă că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de cele din 587, care furnizează «tipul» istoric, dar acest precedent nu constituie o explicație. Nelegiuirea lui Israel este cauza imediată a distrugerii Ierusalimului, a masacrelor și a deportărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scenariu arbitrar. În ochii traducătorilor, utilizarea simultană a două surse pentru obținerea unei singure versiuni românești a reprezentat și reprezintă, se pare, un plus. Procedeul e interpretat ca un spor de garanție a fidelității și originarității textului propus spre degustare credincioșilor ortodocși români. În ochii specialistului însă, această amestecare a textelor de bază nu numai că reprezintă un minus, dar constituie însăși sursa vicioasă care a produs efecte pe măsură. Pentru Biblia din 1936, patriarhul Miron Cristea a constituit o echipă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradiția patristică. Septuaginta trebuie tradusă și recitită cu mintea și prin ochii Părinților. Altfel riscăm să nu mai înțelegem nimic fie din ea însăși, fie din scrierile comentatorilor ei. Nu cred că spun un lucru șocant pentru clerul și pentru credincioșii ortodocși (și nu doar ortodocși). Cum se face atunci că tocmai de această tradiție patristică, invocată cu pioșenie până la sațietate, nu s-a ținut cont în traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în viața virtuoasă, care-i deschide drumul spre lumina cunoștinței lui Dumnezeu 188. În ochii lui Stăniloae, Filocalia este un ghid practic pentru viața spirituală, bazat pe experiența Părinților și al cărui unic scop este de a-i pregăti pe credincioși să-L cunoască pe Dumnezeu. Deși ea se adresează în primul rând călugărilor (p. VIII), în realitate, sunt vizați toți creștinii, pentru că „în Biserica ortodoxă socotim că nu există o linie de separație netă între viața monahului și viața creștinească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologia catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii ortodoxe, care, în opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător 221. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt întotdeauna clare: Biserica greacă contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițând clericilor și teologilor să învețe ceea ce ea anatemizează în slujbele sale, ci și îngăduind răspândirea în rândul credincioșilor a unor cărți de educație și informare religioasă care, unele, învață palamismul, iar altele îl resping, precum catehismul lui Nicolae Bulgaris ostil palamismului și Thesauros-ul lui Damaschin Studitul, care vorbește despre lumina taborică increată (col. 1817)227. Cealaltă țintă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]