1,373 matches
-
înalte directive morale a căror inflexibilitate ar trebui să țină locul unei virginități demult pierdute și, oricum, de nimeni reclamate. ,,Criticile" sale nu-și pun niciodată prea triviala problemă a eficienței - pentru că îndreaptă atenția nu împotriva, ci de la (sine). Anatemizarea cripto, neo și pseudocomuniștilor (nulă în plan practic) utilizează prefixele ca menajamente reciproce, în marginea denunțului. Răcnetul anticomunist: iată cortina în spatele căreia se întinde mâna, în numele unei eredități comune. Anticomunismul a devenit, la spartul târgului, cea mai profitabilă formă de colaboraționism
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
procesul misterios al trecerii și devenirii, uimind și înfiorând cititorul trezit la o cruntă realitate: viața de la copil - la dus pe apele Styxului, de la Nimic - la Marele Nimic. Și totuși poezia lui Emilian Marcu nu-i chiar o povestire din criptă, ci mai curând o alunecare beată pe o feerică puzderie de stele și instantaneu, moartea devine frumoasă, măreață, Atotputernică și definitivă, pentru că cine nu-și dorește să se adăpostească în interiorul unei asemenea cetăți inexpugnabile, din nefericire zidită pe pământ? ! Publicat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
cartografiindu-ne tăcuta moștenire aristo cratică, năpăstuitele cavouri ale high-life-ului bucu reștean, dându-ne lista celor mai vechi morminte aflate aici (de la Ienăchiță Văcărescu, Dimitrie A. Ghica, Zoe Cantacuzino și Nicolae Filimon, la Zoe Fălcoianu și Lascăr Catargiu, trecând prin criptele lui C.A. (și Elena) Rosetti, Ion Maiorescu, Scarlat Iarca, Zoe Ghika, Petre Ispirescu, dar și copleșitorul monument Cristu Gheor ghieff, plus Dora d’Istria, August Treboniu Laurian, Alexandru Odobescu și colonelul Pavel Zăgănescu), inventariind în imagini lucrările sculptorilor cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Parcul Carol, fost Libertății, mausoleul comuniștilor (inaugurat în 1963), vecin cu Mormântul Ostașului Necunoscut (1923, demon tat în 1958, reamplasat la Mărășești, însă readus în 1991). Cinstit să fiu, dincolo de lugubrul inițial, de faptul că Dej, Groza, Parhon locuiau în criptele de acolo (au fost mutați între timp), ca și de persistenta ambiguitate a simbolicii ahitecturale, pe mine, ca unul care a copilărit în zonă, mausoleul m-a tulburat dintotdeauna. Nu am reușit niciodată, nici la zece, nici la cincizeci de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu experții și cetățenii care întreabă - la ce folosește teatrul? Ce le oferă Odin cetățenilor? Sînt întrebări care se aud în fiecare zi.(...) Teatrul poate deveni un sanctuar, un adăpost pentru cei însetați de dreptate, un refugiu al libertății, o criptă cu mesaje încifrate pentru spectatorul care o vizitează. Statistic vorbind, asemenea oameni sînt puțini. Dar cît valorează un individ?" Doamne, Dumnezeule! Cît valorează un individ? Urechile îmi vîjîie, întrebarea doare. Pe cine interesează „un individ"? Teatrul, creația înseamnă libertate în
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
organizator de spectacole reușite sau de excursii interesante, ca om de cultură și că sfătuitor în momente de cumpănă din viața unora. S-a stins din viață în municipiul Rădăuți în ziua de 23 martie 1989 și se odihnește în cripta să din cimitirul Radautilor. Profesorul Pantelimon Socaciu a fost o personalitate a vietii culturale din Rădăuți, a fost un adevărat cărturar care a făcut multe pentru Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și pentru elevii săi pe care i-a îndrăgit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
foarte valoros și-l puteau vinde cu preț bun, dacă nu la stat, cel puțin la un particular bogat. Capul putea fi retezat și înlocuit cu un altul după asemănarea persoanei căreia cumpărătorul i-ar fi consacrat monumentul. Cum construcția criptei presupunea posedarea de fonduri, copiii cerură să le dea la fiecare o sumă de bani și, fiindcă Hagienuș nu le satisfăcu cererea, guvernanta fu dată pe ușă afară. Aspectul nostim al chestiunii este că lucrurile nu se petreceau cu scandal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
petrec tot soiul de intrigi. Cu alt obiect ar fi fost mai circumspect, un cavou i se părea a nu avea nimic dubios. Deci acceptă. Cu ocazia morții Pichii, primi vizita unui agent din partea Siguranței, care-l descusu asupra cumpărării criptei. Saferian mărturisi o parte din adevăr, afară de amănuntul că fusese vânzare fictivă. Ar fi făcut o impresie de complicitate. Îl luase pentru sine, zise, și nu putuse refuza un serviciu delicat lui Hangerliu. De altfel agentul îl crezu, își permise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi electrice de buzunar cu baterii de schimb. În general, depozitele fuseseră, cu câteva excepții, ascunse în cripte, încît un vizitator, grăbit întotdeauna în aceste locuri, n-ar fi bănuit nimic. Atâta material nu putuse intra în cimitir fără complicitatea unor paznici, oricâte subterfugii s-ar fi folosit (sicrie, căruțe cu ghivece de flori). Mai degrabă astfel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri de vitraliu, rupând cu mâna plumbul. Nu simți nici o mișcare, nici o împușcătură nu țiui în aer, dovadă că agenții nu-și schimbaseră locurile, în așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în picioare, și îl urmară pe Ritchie-Smollet pe gheața neagră. Era dificil să vezi ceva din peșteră, în afară de tavanul cu doi-trei centimetri deasupra capetelor lor. — Ce energie formidabilă mai aveau și victorienii ăștia, zise Ritchie-Smollet. Au golit locul pentru o criptă, cînd cimitirul de deasupra se umpluse. Peste o generație, a fost pus la dispoziția pietonilor, și este încă un loc remarcabil de rezistent... Vă rog să puneți ce întrebări doriți. — Cine sînteți? — Un creștin. Sau încerc să fiu. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
indicau faptul că slujba era în toi. în același timp, ritmul unei muzici mai zgomotoase răsuna de undeva de jos. — Nu-i rău pentru un adăpost al lui Dumnezeu, nu-i așa? Cei de la October Terminus își țin seara în criptă. Unii nu sînt de acord cu asta, dar le spun că la Reformă, clădirea era folosită de trei congregații simultan, și în casa tatălui meu sînt multe palate. Aveți nevoie să mergeți la toaletă? — Nu, murmură Rima, care se prăbușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne-a adus vești. — Vești de la consiliu, fără îndoială, zise Grant cu un sarcasm emfatic. — Aștept de mai bine de o oră. — Nu uita că noi, ceilalți, nu avem priceperea ta de a măsura timpul. Poate că primarul e în criptă, o să mă duc să văd. Ritchie-Smollet plecă printr-o ușă din colț. Grant și Lanark se uitară lung unul la celălalt. Grant părea să aibă treizeci de ani, deși avea riduri adînci, verticale, în obraji și pe frunte. Părul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultraîndepărtate ale poveștii. Două rotițe dințate, îmbinîndu-și dințișorii unii în alții, încă n-au aflat că se află în ceasuri diferite. Totul trebuia netezit, totul trebuia realcătuit, recitit și re-înțeles în logica inițială a lumii. Totul trebuia decriptat, scos din criptă, așa cum lumea întreagă fusese decriptată cândva, când Unul strigase "Lazăre, ieși la lumină!" Herman spera că marele autor avea să caute-n coșul cu hârtii mototolite, avea s-o salveze pe cea aruncată la mânie, s-o îndrepte pe masă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum Coca, cu cârlionții desfăcuți liber pe umeri, căci de mult renunțase la faimoasa beretă. Tocurile îi țocăneau pe dalele de ciment. Dădu colțul pe lângă magazinul de obiecte erotice, luminat puternic toată noaptea, dar acum întunecat și jegos ca o criptă, ca un osuar. Păpușa gonflabilă își arăta acum mușamaua ordinară, iar falusurile de plastic își vădeau la lumina zilei culoarea kaki-gălbuie, dezgustătoare. Manechinele vii ce stătuseră toată noaptea în harnașamentele lor negre se duseseră și ele la culcare. Toată zona
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
comunitatea științifică prin Jurnalul său de săpături, în care a descris fondul istoric, numismatic și heraldic de o valoare excepțională descoperit:14 morminte domnești, unele neidentificate, cîteva profanate, dispuse ordonat, de parte și de alta a axei edificiului, cu două cripte situate exact în mijlocul naosului - cel al lui Vladislav I, ctitorul dintîi al bisericii și celălalt, socotit a fi al lui Radu Negru. Nu vom intra în amănunte de ordin istoric și arheologicteren al polemicilor și supozițiilor, deoarece ne interesează numai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de zborul la înălțime, fiind prima femeie pilot de planor din țara noastră. Au conviețuit aproape 28 de ani, până când o boală necrutatoarecancer pulmonar, - a curmat viața ilustrului profesor-condeier în ziua de 8 august 1971 și a fost înhumat în cripta familiei de pe aleea principala a cimitirului din orașul Rădăuți. Născut într-o familie de țărani hărnici profesorul Vasile Tiganescu a primit, de mic copil, o educatie aleasă, bazată pe munca, cinste și omenie, atribute întregite și șlefuite prin studii de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbră vine, În mâni îmi luă capul, s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ocazional să zăbovească un pic acolo. Pereții erau acoperiți cu sculpturi Întunecate din lemn - machete micuțe de tunuri, capete de mort, sicrie și schelete. Pe peretele din fund era un imens armoniu, pictat astfel Încât să semene cu un cimitir, cu cripte și morminte care-și arătau morții, la care un cocoșat cânta o compoziție de Haydn. O făcea mai mult pentru sine decât pentru altcineva, de vreme ce un grup de soldați din Sturmtruppen cânta „Prusia mea mândră și măreață“ cu destul gusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poate de atrăgător. — Da, cum să nu, exact genul de loc În care să te Întâlnești cu prietenoșii hoți de cadavre din cartier. Nu vezi destulă moarte În timpul orelor de program de trebuie să vii să bei ceva Într-o criptă ca asta? El ridică din umeri deloc jenat: — Numai atunci când sunt Înconjurat de moarte Îmi amintesc neîncetat că sunt În viață. — Ar fi multe de spus despre necrofilie, i-am replicat. Illmann zâmbi, ca și cum ar fi fost de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
descurci să dai de telefon și să o suni pe Fräulein Rudel. O să descoperi că mă așteaptă. Grasu’ se trase de uriașa-i mustață cafenie Înspicată cu negru care-i atârna pe lângă buza arcuită ca un liliac pe zidul unei cripte. Respirația lui era mai Îngrozitoare decât mi-aș fi putut imagina. Pentru binele tău, șmecherule, ar fi bine să fie adevărat. Ar fi o adevărată plăcere să te azvârl afară. Înjurând În barbă, se Îndreptă legănat spre birou și, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
invitațiile periodice la cină, deși, ca să respectăm adevărul, se simțea în general bine când seara își intra în ritm, iar gazdele puteau conta pe el să aprindă câte un foc de artificii cu un subiect bizar de conversație. Povestiri din criptă, așa le numea Sylvie: povești care le demonstrau oaspeților veniți la cină că nimic din ceea ce gândeau, vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i s-a arătat o fotografie a lui Muhammad Ali, a spus: „Ăsta-i Joe Louis“. Când peste două ore i s-a pus aceeași întrebare, a răspuns la fel, de parcă ar fi fost prima oară. Era închis într-o criptă, înghețat în clipa de dinainte de operație. N-avea cum să înțeleagă că era zăvorât într-un prezent etern. Habar n-avea ce i se întâmplase. Sau, mai bine spus, partea din el care știa nu putea transmite ideea asta memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]