1,168 matches
-
unele trăsături generale - și permanente - în literatura lumii, dar care, aplicate tale-quale, pierd din vedere trăsăturile individuale ale autorilor și operelor, cele mai importante din punct de vedere artistic. Richards este apreciat pentru lucrările lui de analiză la obiect (Practicai Criticism), dar concepția lui critică este considerată excesiv psihologiste, având, apoi, și defectul de a se aplica unui cititor "ideal", cu reacții stereotipe. Distanțarea teoretică a autorilor Teoriei literaturii de predecesorii lor direcți are, așadar, caracterul, general, în volum (chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
cred, atât dintr-o lipsă de informare despre critica marxistă în întregul ei cât și din eroarea de a confunda adesea critica pseudomarxistă cu cea autentică. Așa cum spuneam și la începutul acestor pagini, in legătură cu clasificările din Concepts of Criticism, Wellek și Warren nu par a cunoaște critica marxistă în toată diversitatea ei. Ei se cantonează, pentru exemplificări, numai La unele studii critice din anii '30 și '40, citind astfel o afirmație evident sociologizantă făcută de A. A. Smirnov în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
ediție este o reeditare a ediției a II-a. In legătură cu anumite probleme rai-am dezvoltat ideile sau le-am prezentat într-o formă modificată în diferite studii publicate în 1963 de Yale University Press sub titlul Concepts of Criticism și menționate în notele care însoțesc cartea de față. O altă lucrare a mea, History of Modern Criticism, încearcă să vină în sprijinul poziției teoretice schițate aici, împrumutând, la rândul ei, criterii și noțiuni de valoare din prezenta Teorie n
[Corola-publishinghouse/Science/85055_a_85842]
-
sau le-am prezentat într-o formă modificată în diferite studii publicate în 1963 de Yale University Press sub titlul Concepts of Criticism și menționate în notele care însoțesc cartea de față. O altă lucrare a mea, History of Modern Criticism, încearcă să vină în sprijinul poziției teoretice schițate aici, împrumutând, la rândul ei, criterii și noțiuni de valoare din prezenta Teorie n literaturii. New Haven, Connecticut, septembrie 1962 RENÉ WELLEK
[Corola-publishinghouse/Science/85055_a_85842]
-
în anii de după 1871 se aflau în crâncenă opoziție față de regimul conservator și exprimau concepții înaintate privind direcțiile de dezvoltare a tânărului stat român, pe drumul transformării într-o societate capitalistă modernă, de tip occi dental. Sunt ani în care criticismul liberal la adresa regimului conser vator și a ideologiei sale câștigă adeziunea unor mase mai largi și de aceea nu e deloc întâmplător faptul că o bună parte a tineretului studios al vremii este atras de ideile radicale ale unor liberali
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
octombrie 1934 și ianuarie 1935. Director a fost la început Tiberiu Borneas-Maier, ultimul număr stând „sub îngrijirea grupului «Duh»”, compus din Marcel Olinescu, Miron Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier. Revista se vrea o expresie a modernității altoite pe tradiția perena: „Vrem criticism nou obținut prin sudarea modernismului adevărat și logic la tradiția selectata și dezbărată de prejudecăți”. D. publică poezii de Radu Gyr, Virgil Gheorghiu, Teodor Scarlat, Yvonne Rossignon, Petre Păscu, Virgil Carianopol, Sergiu Ludescu, Const. Sălcia, Gh. Moțiu, P. Severin, Ovidiu
DUH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine basmul n-avea nici un sens. O surpriză plăcută face Antoine Compgnon amatorului de critică franceză prin apelul nu numai la critica anglo-saxonă (New Criticism-ul intervine mereu În confruntările teoretice puse În scenă), dar și la atîtea și atîtea citate În limba engleză. O surpriză la drept vorbind, pentru că este o Încîntare să descoperi cum discursul critic francez renunță, În sfîrșit, la ignorarea celui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fraudulos n-au trecut fără urmări pentru reflecția ulterioară În domeniu. Așa cum nu se poate scrie literatură astăzi ca Înaintea anilor ’60 (ei, vorba vine...), nici critică nu se poate face fără o poziționare oricît de polemică față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
psihiatrice (Schulsinger, 1972Ă. Sintetizând experiența personală de psihiatru pediatru și rezultatele mai multor studii asupra temperamentului la copiii, Rutter (1987Ă evidențiază faptul că la copiii cu trăsături temperamentale dezavantajante apar în perioada pubertății și adolescenței tulburări de comportament care antrenează criticismul și ostilitatea părinților. Personalitatea - după același autor - integrează strategii cognitive, afective, motivaționale și abilități relaționale care sunt dependente de predispozițiile temperamentale. În cazul personalităților patologice, devin persistente și obiectivabile comportamental doar componentele maladaptative. În același context, Graham și Stevenson (1987Ă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
îi cer să se manifeste servil și sicofantic, permițând, dacă nu chiar încurajând, din partea acestora o atitudine de exploatare, maltratare sau profitare; contracarează încercările altora de a-l ajuta și cere să fie condamnat prin acceptarea blamului nemeritat și a criticismului nejustificată. Schizotipal Secretos (de exemplu, preferă singurătatea și izolarea, cu unele încercări de atașare și asumare a obligațiilor personale; cu timpul, se izolează în roluri vocaționale tot mai periferice și activități sociale clandestineă. Borderline Paradoxal (de exemplu, cu toate că are nevoie
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
e un scriitor, ci un bun foiletonist” - temeiul e greu de contestat. Mai nimic nu vine la el dinspre invenție și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit necruțătoare nu poate fi reprimată. C. pare să descindă mai degrabă din familia plebee a unor gazetari și prozatori de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesați de „faptul de viață”, decât din stirpea lui
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
că, într-un document important, Gewirtz și Stingle (1968) și-au pus problema valorii teoriilor modelării care includ procese simbolice ca o bază a evenimentelor simbolice deduse din comportamentul pe care aceștia încearcă să îl explice. Aprecia însă că „acest criticism se poate aplica doar teoriilor ce atribuie comportamentul agenților ipotetici interni care au doar o relație simplă cu evenimentele anterioare și comportamentului pe care ei l-ar explica. Aprecia însă că trebuie evidențiat faptul că, în experimentele menționate anterior, evenimentele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în catehism al unei religii politice. Și, dacă se va vorbi despre „spirit critic“ în legătură cu Junimea, această categorie intelectuală este inseparabilă, cum notează Tudor Vianu la 1944, de modestia pe care educația junimistă o imprimă acțiunii culturale. Junimea propune, odată cu criticismul care îi este definitoriu, o pedagogie a măsurii și a echili brului. Simțul proporțiilor, în artă, ca și în politică, este corolarul acestei opțiuni fondatoare. Realiști în politică, junimiștii vor ști să delimiteze politica față de drepturile obiectivității științifice și de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
muntenilor. Fără a fi tradiționaliști în critica lor intelectuală (cu excepția notabilă a lui Theodor Rosetti, în paginile dedicate „Direcțiunii progresului nostru“), junimiștii aparțin unui mediu pentru care tradiția culturală este o realitate biografică. Și dacă G. Ibrăileanu trasează genealogia acestui criticism moldovenesc, înțeles ca o formă de reacție la radicalismul înnoitor și la îmbrățișarea mimetică și falsă a noilor forme culturale, E. Lovinescu dă o formă memorabilă și definitivă acestei opoziții de temperament dintre cele două provincii ale micii Românii. Este
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
avea, chiar și în cadrul Junimii, voci ilustre, de la Mihai Eminescu la Vasile Conta. Acuzele de cosmopolitism vor fi dublate, în cazurile lui Maiorescu și Carp, de eternul stigmat al filosemitismului. Ceea ce oponenții nu le pot ierta este această plasare a criticismului sub semnul ideii de umanitate și toleranță. În locul unei religii naționaliste ce preferă să organizeze ura și să mobilizeze resentimente, junimismul așază o raportare echilibrată, care se situează, încă o dată, pe acea cale de mijloc la care aspiră moderația europeană
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
gratuită - în spatele ei se află, invariabil, o osatură ideologică hrănită de o convingere liberal conservatoare fără de fisură. În economia unei reflecții politice ce poartă haina oratoriei, discursul din parlament ocazionat de revizuirea articolului 7 din Constituție este expresia clasică a criticismului întemeiat pe viziunea formelor fără fond. Contextul articulării ideilor este semnificativ pentru dimensiunea umanistă inseperabilă de politica lui Carp - în plină inflamare publică, pe fundalul dezvoltării unui antisemitism căruia i se asociază o parte dintre junimiștii înșiși (de la Vasile Conta
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
școală; iar puterea centrală să aibă numai inspectarea superioară.<ref id=”1”> Titu Maiorescu, „Asupra legii comunale“, în Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub Domnia lui Carol I, vol II (1876-1881), ed. cit., pp. 92-93.</ref> Criticismul junimist este invariabil legat de această întoarcere spre realitatea ignorată de abordarea utopică. Arta guvernării, în accepție conservatoare, înseamnă acest travaliu de adaptare la context a instituțiilor care pot încuraja creșterea libertății. Altoirea burkeană a autonomiei locale implică instituirea unui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
întemeiază echilibrul politic victorian al domniei lui Carol I. Oricât de limitată (căci extinderea dreptului de vot nu duce la consacrarea colegiului unic), revizuirea constituției este o ocazie pentru Maiorescu să reafirme, în contra curentului dominant, valoarea ideologică a prudenței politice. Criticismul maiorescian exprimă, dincolo de orice rezerve, atașamentul față de Constituția de la 1866: chiar dacă ea anticipează geneza unei stări a treia, chiar dacă este, în câteva dintre punctele ei, în dezacord cu pre caritatea instituțională și mentalitară a unei societăți periferice, legea fundamentală de la
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
organicității și a gradualismului care să deștepte instinctul salutar al civismului, masa rurală este condamnată la postura de obiect inert asupra căruia se exercită voința Statului. Votul universal și reforma agrară nu afectează acest fond de patologie socială expus de criticismul junimist. Căci nimic nu se poate substitui evoluției în direcția libertății. Comune rurale nu avem! Ce reprezintă primarul în ochii țăranului? Primarul reprezintă pe acela care îl cheamă la conscripțiune, primarul reprezintă pe acela care îl cheamă la executarea muncilor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
un gust al cenușii și al zădărniciei. Marile ei bătălii au fost pierdute, iar lumea de astăzi nu pare să mai păstreze decât memoria îndepărtată a unui proiect de evoluție definit prin moderația sa militantă. Această suveranitate a rațiunii și criticismului, evidențiată de Filitti în cadrul alocuțiunii comemorative de la 1936, devine profund impopulară în deceniile care urmează Marelui Război. Rând pe rând, în numele „națiunii“, privită ca grup tribal, sau al „clasei“, privită ca vehicul al mântuirii colective, moderația din care se hrănește
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Hugo Weczerka, „Litteraturbericht uber die Geschichte Rumaniens (bis 1945) Veroffentlichungen 1944-1970”, Historische Zeitschrift, 1973, nr. 5, pp. 324-420; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române, București, 1976; Pompiliu Teodor, Evoluția g`ndirii istorice românești, Cluj-Napoca, 1970; Al. Zub, De la istoria critică la criticism, București, 1985; Idem, Istorie și istorici `n România interbelică, Iași, 1989; Șerban Papacostea, „Captive Clio: Romanian Historiography under Communist Rule”, European History Quarterly, t. 26, 1996, pp. 181-208. Există după 1990 foarte multe articole despre fenomenul colaboraționismului (vezi România liberă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
treia tematizări, a comunicării, reduce realul la ceea ce poate fi comunicat sau semnificat, sau la limbaj: nu există decât ceea ce este exprimat, comunicat, semnificat. în raport cu prima tematizare, care este propriu-zis ontologică, celelalte două sunt punctele de plecare pentru cele două criticisme filosofice: cel al cunoașterii și cel al comunicării. Ontologia inițială este subțiată, diluată, dar practic extinsă de către cele două criticisme, care nu se recunosc ca și ontologii. O dată cu a treia tematizare, ceea ce există devine coextensiv cu limba, cu comunicabilul. Lumea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este exprimat, comunicat, semnificat. în raport cu prima tematizare, care este propriu-zis ontologică, celelalte două sunt punctele de plecare pentru cele două criticisme filosofice: cel al cunoașterii și cel al comunicării. Ontologia inițială este subțiată, diluată, dar practic extinsă de către cele două criticisme, care nu se recunosc ca și ontologii. O dată cu a treia tematizare, ceea ce există devine coextensiv cu limba, cu comunicabilul. Lumea devine propriu-zis lumea semnificațiilor. Omul trăiește în lume sau, mai precis, are o lume nu un mediu, cum este cazul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
hermeneutica-deocamdată, neunite de vreo sinteză filosofică - să jaloneze câmpul problematic al raționalității semnificante, tot așa cum făceau eleatismul sau heracliteismul -pe care le sintetizează filosofia Iui Platon - cu tematizarea a "ceea ce este", sau raționalismul și empirismul - pe care le-a sintetizat criticismul lui Kant - cu tematizarea cunoașterii. 2. Raționalitate și semn "Stăpînul al cărui oracol este la Delphi nu spune și nu ascunde: el semnifică" Heraclit Limitele și direcțiile evoluției logos-ului în gândirea occidentală sunt înscrise în ruajul situației antropologice a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
-ul lumii noastre este inteligibilitatea semnificantă, întemeiată de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]