1,176 matches
-
mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp. 248-249. 913 Ibidem, p. 249. 914 H. Marshall Leicester Jr., Newer currents in psychoanalytic criticism, and the difference "it" makes: gender and desire in the Miller's Tale, în „ELH”, fall 1994, vol. 61, nr. 3, p. 484. 915 Ibidem, p. 482. 916 Scott Vaszily, art. cit., p. 532. 247 Personajele feminine din această tipologie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The Decameron, A New Translation, 21 Novelle, Contemporary Reactions, Modern Criticism, translated and edited by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 151-171. 11. Idem, Giovanni Boccaccio: Overview, în Reference Guide to World Literature, Second Edition, edited by Lesley Henderson, St. James Press, 1995. 12
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Posnaniensia: international review of English Studies”, annual 2004, vol. 40, pp. 299-311. 23. D'Arcy, Anne Marie, 'Cursed folk of herodes al new': supersessionist typology and Chaucer's prioress, în „Essays and Studies”, annual 2002, pp. 117-138. 24. David, Alfred, Criticism and the Old Man in Chaucer's Pardoner's Tale, în „College English”, vol. 27, nr. 1, November 1965, pp. 39-44. 25. Donaldson, E. Talbot, Chaucer The Pilgrim, în „PMLA”, vol. LXIX, nr. 4, September 1954, pp. 928-936. 26. Dufresne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
17-36. 64. Leicester, H. Marshall Jr., Of a Fire in the Dark: Public and Private Feminism in The Wife of Bath's Tale, în „Women's Studies”, vol. 11, nr. 1-2, 1984, pp. 157-178. 65. Idem, Newer currents in psychoanalytic criticism, and the difference "it" makes: gender and desire in the Miller's Tal', în „ELH”, fall 1994, vol. 61, nr. 3, pp. 473-500. 66. Lenaghan, R. T., Chaucer's General Prologue as History and Literature, în „Comparative Studies in Society
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
315 Kristeva, J. (1969): Séméiotikè. Recherches pour une sémanalyse, Paris, Seuil Leech, G. (1990): Semantics. The Study of Meaning, Penguin Books, London Leilich, J., Intentionality, Speech Acts and Communicative Intention. A Defense of J.Habermas’s & K.O. Apel’s criticism of Searle, in Pragmatics, vol.3. Nr. 2, 1983 Levinson, S. (1991): Pragmatics, Cambridge, University Press Light Linsky, L. (1952): Semantics and the Philosophy of Language, The University of Illinois Press Lorand, R., “A Portrait of Interpretation”, www.uqtr,ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Watzke-Otte, S. (2009). Small Talk: tehnici de comunicare. Traducere de Iulia Ionescu. București: Editura ALL. Watermeyer, R. (2010). Social network science: pedagogy, dialogue, deliberation. Journal of Science Communication, 9(1), 1-9. Weiss, A. (1967). De l'Adaptation Des Oeuvres Thétrâles. Criticism, a Quartely for Literature and the Arts. Vol. IX, nr. 2, Spring, 155-173. White, S. (2009). Articulation and re-articulation: development of a model for providing quality feedback to pre-service teachers on practicum. Journal of Education for Teaching, 35 (2), 123-132
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un curent de gîndire de tip integralist, și întemeietorul unei logici a funcțiilor. Reflecțiile sale asupra funcțiilor simbolice ale gîndirii sînt susținute de o erudiție neobișnuită, iar, printr-o evidentă deschidere către spiritul științific, Cassirer rămîne în cadrele generale ale criticismului pe care îl caracterizează ca fiind o gîndire ce raportează în mod constant filozofia și știința una la alta137. El a luat act de impunerea științei limbii în secolul al XX-lea și a ajuns la ideea că filozofia limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afiliați regimului Iliescu. Ceea ce vreau să spun, pentru a nu fi răstălmăcit, este că, în realitate, nu afilierea la o putere politică (indiferent de culoare și orientare) dă legitimitate și valoare, ci talentul, munca și efortul individual. Lingușeala politică sau criticismul de paradă, comandat sau benevol, pot aduce, bineînțeles, și au și adus multora în ultimele două decenii sinecuri și avantaje, dar nu pot ține loc de operă și nici de onoare. Și, din nefericire pentru mulți, patalamaua gălăgioasă de "anticomunist
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
București, Ed. Științifică, 1968. 8. Slama, Cazacu, T. - „Psiholingvistica - o știința a comunicării”, București, Ed. All, 1999. 9. Slama, Cazacu, T. - „Limbaj și context”, București, Ed. Științifică, 1959. 10. Saussure, F. - „Cours de linguistique générale”, (traducere), Paris, 1916. Immanuel Kant - Criticismul (1724-1804) Dacă ne referim la filosofia veacului al XVII-lea putem spune că păstrează caracterul unei gândiri internaționale, datorită unei limbi științifice, latina - filosofia veacului al XVIII-lea accentuează nota cosmopolită a gândirii, prin conținutul său rațional și umanitarist, dar
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Critica rațiunii pure”, care apoi este dezvoltată și generalizată în „Critica rațiunii practice” (1788), „Critica judecății” (1790) și „Religia în limitele rațiunii” (1793) etc. De asemenea, „Critica și teoria cunoștinței”. Rațiunea pură este o prezentare scurtă, limpede și populară a criticismului, arătându-se că noi, oamenii naivi, cunoaștem realitatea lucrurilor, dar că nu cunoaștem realitatea așa cum ea este, ci doar cum ele se oglindesc în noi, deci sunt produse subiective ale conștiinței noastre. Reprezentările noastre oglindesc mai mult natura noastră decât
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
realitatea lucrurilor, dar că nu cunoaștem realitatea așa cum ea este, ci doar cum ele se oglindesc în noi, deci sunt produse subiective ale conștiinței noastre. Reprezentările noastre oglindesc mai mult natura noastră decât „natura lucrurilor”. Înțelegem că problema inițială a criticismului nu este natura lucrurilor, ci marginile și valoarea cunoștințelor noastre despre lucruri. Ceea ce numim experiență, ceea ce ni se impune simțurilor noastre: culoare, sunet, parfum, gust, cald, rece etc. sunt stări, sunt forme de gândire ale subiectului, a căror funcție este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă valoarea și limitele lor. Înainte de a cunoaște prin rațiune sau experiență, trebuie să examinăm ce puteri au ele, până unde se întind și unde încetează sfera acțiunii lor. De aceea criticismul a fost numit idealism (conștiința are o valoare ideală, nu reală) și transcendentalism (ceea ce e cu totul în afară, mai presus de experiență, a priori, supraempiric). Critica este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic, iar sufletul o substanță nemuritoare. Toate cunoștințele sintetice (despre obiecte), vin din experiență (adică a posteriori). Experiența ne arată că un lucru
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
jumătate intuiție, pe jumătate gândire. Peste fenomene nu putem trece prin formele spiritului, căci fără fenomene formele sunt vide de orice cunoștință - „lucrul în sine” - nounemul - există, putem să-l gândim, dar nu-l putem cunoaște. De aceea Kant numește criticismul său „idealism transcendental” (cunoștința este ideală față de realitatea în sine, metafizică). * Dialectica transcendentală este teoria rațiunii. Rațiunea este fundamentul unitar, absolut al unităților, al sintezelor parțiale și relative ale intelectului. Rațiunea lărgește categoriile și le transformă în „idei” adică în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
viață veșnică, unde îndeplinirea datoriei să aducă de la sine și suprema fericire. Kant arată că ceea ce unește libertatea cu necesitatea este sentimentul sau „rațiunea afectivă”. Alături de sentimentul frumosului, trebuie pus și sublimul care este o formă a sentimentalului pur. Înrâurirea criticismului a zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
este sentimentul sau „rațiunea afectivă”. Alături de sentimentul frumosului, trebuie pus și sublimul care este o formă a sentimentalului pur. Înrâurirea criticismului a zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit până atunci. Un contemporan a scris: „Dumnezeu a zis să
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit până atunci. Un contemporan a scris: „Dumnezeu a zis să se facă lumină și a apărut filosofia kantiană”. Neînțeles atât de admiratori cât și de detractori, Kant a proorocit decât peste 100
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
context socio-cultural și ideologic cuprinzător, angajând strategii auctoriale și de lectură diverse. Astfel redefinită, hermeneutica devine echivalentul unei experiențe complexe de rescriere. În topografia critică actuală, C.-P. identifică patru dintre direcțiile sale fertile: critica orientată spre activarea cititorului (reader-reponse criticism); deconstrucția de inspirație galică, patentată metodologic peste Ocean; critica de orientare feministă; în fine, lectura care uzează de grila semioticii culturale pe linia Bahtin sau Foucault. Evaluându-le comparativ, autorul observă că prima - în pofida extensiei și a armăturii teoretice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Do All Persons Have Equal Moral Worth? On 'Basic Equality' and Equal Respect and Concern, (ed.) Uwe Steinhoff. Oxford University Press, Oxford, 2014, pp. 30-52. Bacon, Michael, "The Politics of Truth: A Critique of Peircean Deliberative Democracy", în Philosophy & Social Criticism 36 (2010), pp. 1075-1091. Baderin, Alice, "Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153. Baier, Kurt, "Justice and the Aims of Political Philosophy", în Ethics 99, 4 (1989), pp. 771-790
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Justice, Political Feasibility, and Ideal Theory", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2011), pp. 39-56. Gledhill, James, "Rawls and Realism", în Social Theory and Practice 38, 1 (2012), pp. 55-82. --. "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682. Gomberg, Paul, How To Make Opportunity Equal: Race and Contributive Justice, Blackwell, Malden, 2007. Gray, John, "Agonistic Liberalism", în Philosophy and Social Policy 12, 1 (1995), pp. 111-135. --. Two Faces of Liberalism, Polity Press, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Pluralism and Pragmatism: The Problems and Possibilities of a Peircian Epistemic Justification of Liberalism", în European Journal of Pragmatism and American Philosophy 2 (2009), pp. 38-58, Michael Bacon, "The Politics of Truth: A Critique of Peircean Deliberative Democracy", Philosophy & Social Criticism 36 (2010), pp. 1075-1091, Matthew Festenstein, "Pragmatism, Inquiry and Political Liberalism", Contemporary Political Theory 9 (2010), pp. 25-44, Eric MacGilvray, "Democratic Doubts: Pragmatism and the Epistemic Defense of Democracy", în Journal of Political Philosophy 22 (2014), pp. 105-123 sau Eva
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pp. 329-343, Thomas Christiano, "Sen's Case against Perfection", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 344-351, Dimitrios Efthymiou "Sen's Idea of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 352-362, James Gledhill, "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368, Zofia Stemplowska, "Sen's Modest Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 376-384, Alan Thomas, "Sen on Rawls's 'Transcendental Institutionalism': An
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
într-o zi... dar nimic nu este mai puțin sigur. Această frumoasă construcție-demonstrație să-i spunem fără greș ridică, în același timp, și câteva mici semne de întrebare. Dacă există o Political Fiction, pentru ce n-ar exista și un Criticism Fiction? Să ne situăm deci în această perspectivă nu mai puțin utopică și să începem prin a ne întreba la început care sunt cauzele menționate de autor pentru a ne explica pasivitatea, resemnarea, capitularea totală a locuitorilor acestei nenorocite insule
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator, într-o gândire filozofică redusă practic doar la compilații universitare, de ce s-ar relua de la capăt același ciclu, în condiții spirituale actuale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lămurit, înainte de toate, sub aspect definițional, dar teoriile naratologice care oferă sugestii în acest sens construiesc deocamdată definiții divergente. Pe acest fundal în care nici o tentativă de abordare nu are pretenția epuizării subiectului, Jan Christoph Meister, în Narratology beyond Literary Criticism. Mediality-Disciplinarity, formulează câteva exigențe pentru definirea adecvată a narativității în transmedialitate. El consideră că definiția narativității ar trebui să fie intuitiv adecvată, semnificativă și validă pentru media care conțin reprezentări și care pot fi calificate intuitiv ca narative, că trebuie
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]