1,261 matches
-
o structură de comandă, patru brigăzi active, 16 brigăzi în rezervă și 9 batalioane independente de rezerviști din Garda Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai 1991, care a constat într-un marș, în înmânarea drapelului croat și în depunerea jurământului pe stadionul echipei NK Zagreb, situat pe strada Kranjčevićeva din capitala croată. Astăzi, această zi este celebrată
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai 1991, care a constat într-un marș, în înmânarea drapelului croat și în depunerea jurământului pe stadionul echipei NK Zagreb, situat pe strada Kranjčevićeva din capitala croată. Astăzi, această zi este celebrată ca Ziua Forțelor Armate Croate. La început, trupele implicate în luptele din vara anului 1991 erau restrânse ca număr
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai 1991, care a constat într-un marș, în înmânarea drapelului croat și în depunerea jurământului pe stadionul echipei NK Zagreb, situat pe strada Kranjčevićeva din capitala croată. Astăzi, această zi este celebrată ca Ziua Forțelor Armate Croate. La început, trupele implicate în luptele din vara anului 1991 erau restrânse ca număr, slab înarmate și echipate. În plus, din motive politice și de altă natură, ele nu erau
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
moment, forțele de apărare croate aveau sub arme aproximativ 60.000 de membri, din care 30.000 în structurile Ministerului de Interne. Legea Apărării, publicată în septembrie 1991, a stabilit că forțele armate vor fi organizate într-o singură Armată Croată, iar pe 21 septembrie 1991 a fost desemnat Statul Major General al Armatei Croate (în , GSHV), condus de Inspectorul General Martin Špegelj. Pe 3 noiembrie 1991, Garda Națională Croată a fost redenumită oficial Armata Croată (HV). Următoarele brigăzi de gardă
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
stabilit că forțele armate vor fi organizate într-o singură Armată Croată, iar pe 21 septembrie 1991 a fost desemnat Statul Major General al Armatei Croate (în , GSHV), condus de Inspectorul General Martin Špegelj. Pe 3 noiembrie 1991, Garda Națională Croată a fost redenumită oficial Armata Croată (HV). Următoarele brigăzi de gardă au fost înființate la începutul anilor '90 și au funcționat pe perioada Războiului Croat de Independență:
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
organizate într-o singură Armată Croată, iar pe 21 septembrie 1991 a fost desemnat Statul Major General al Armatei Croate (în , GSHV), condus de Inspectorul General Martin Špegelj. Pe 3 noiembrie 1991, Garda Națională Croată a fost redenumită oficial Armata Croată (HV). Următoarele brigăzi de gardă au fost înființate la începutul anilor '90 și au funcționat pe perioada Războiului Croat de Independență:
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
Croate (în , GSHV), condus de Inspectorul General Martin Špegelj. Pe 3 noiembrie 1991, Garda Națională Croată a fost redenumită oficial Armata Croată (HV). Următoarele brigăzi de gardă au fost înființate la începutul anilor '90 și au funcționat pe perioada Războiului Croat de Independență:
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
partea frontală, și cea din spate a LimeSurvey sunt disponibile în mai mult de 50 de limbi și dialecte; 22 dintre acestea au peste 95% din traducere terminată. Se folosește setul de caractere UTF-8. Traducerile principale sunt: albaneză, bască, chineză, croată, daneză, olandeză, finlandeză, franceză, galițiană, germană, greacă, ungară, ebraică, italiană, japoneză, portugheză, rusă, sârbă, slovenă, spaniolă, suedeză. Există de asemenea multe traduceri parțiale în alte limbi (cum ar fi româna) . LimeSurvey are o mare varietate de aplicații. Aceasta permite utilizatorilor
LimeSurvey () [Corola-website/Science/321418_a_322747]
-
sprijinită de diverse forțe paramilitare sârbe, cu intenția de a desprinde localitatea de Croația și de a o anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu Serbia și Muntenegru. Asediul s-a desfășurat între august și noiembrie 1991, în timpul Războiului Croat de Independență. Orașul a fost apărat de diverse detașamente militare croate și de voluntari. Asediul s-a terminat cu înfrângerea Gărzii Naționale Croate ("Zbor Narodne Garde" - ZNG), distrugerea Vukovarului, moartea a cel puțin 3,000 de persoane, precum și purificarea etnică
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
sau nedeclarați. Pe 25 iunie 1991, Croația și-a declarat independența față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Liderii politici ai minorității sârbe din Croația au reacționat cu vehemență, organizând proteste la scară largă și, ulterior, punând mâna pe arme împotriva guvernului croat pe teritorii întinse din țară, începând cu 1990. Aceste mișcări au fost sprijinite de conducerea sârbă, la vârful căreia se afla Slobodan Miloșevici, și de Statul major dominat de sârbi al Armatei Populare Iugoslave. În această etapă a conflictului iugoslav
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
intenționa să sprijine secesiunea de Croația a comunităților rebele sârbe și să le integreze într-o Iugoslavie dominată de Serbia. Conducerea Armatei Populare sprijinea și ea rebeliunea sârbă, însă voia mai mult, și anume să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef al armatei, Veljko Kadijević, planul era avansarea în Croația, capturarea capitalei Zagreb și distrugerea forțelor armate ale acestui stat. Odată realizat acest lucru, noua Iugoslavie își putea stabili singură granița vestică, reducând mult din teritoriul Croației. Un
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
își putea stabili singură granița vestică, reducând mult din teritoriul Croației. Un element cheie în acest plan era folosirea forțelor armate combinate pentru ocuparea regiunii majoritar sârbe a Slavoniei de Est, apoi avansarea spre vest, către Zagreb, forțând capitularea statului croat. Regiunea se afla deja în centrul unei îndelungate crize politice. HDZ, partidul naționalist croat aflat la conducere, avea o influență directă redusă în municipalitatea Vukovar, nereușind să câștige niciuna din cele cinci circumscripții electorale în alegerile din 1990. În iulie
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
în acest plan era folosirea forțelor armate combinate pentru ocuparea regiunii majoritar sârbe a Slavoniei de Est, apoi avansarea spre vest, către Zagreb, forțând capitularea statului croat. Regiunea se afla deja în centrul unei îndelungate crize politice. HDZ, partidul naționalist croat aflat la conducere, avea o influență directă redusă în municipalitatea Vukovar, nereușind să câștige niciuna din cele cinci circumscripții electorale în alegerile din 1990. În iulie 1990, adunarea municipală din Vukovar, dominată de sârbi, a intrat în conflict direct cu
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
conducere, avea o influență directă redusă în municipalitatea Vukovar, nereușind să câștige niciuna din cele cinci circumscripții electorale în alegerile din 1990. În iulie 1990, adunarea municipală din Vukovar, dominată de sârbi, a intrat în conflict direct cu guvernul secesionist croat, când a refuzat să recunoască noua constituție a Croației, care reducea ca importanță statutul politic al minorității sârbe. Adunarea era dominată de Liga Comuniștilor. Un inginer agronom sârb, Slavko Dokmanović, a fost ales președintele adunării. În primăvara anului 1991, miliții
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza soldații pentru luptă. O altă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
între diferitele corpuri și divizii de pe câmpul de luptă. Cu atât mai anevoioasă era coordonarea manevrelor cu milițiile Forțelor de Apărare a Teritoriului, grupurile paramilitare și milițiile sârbe locale. Pe 9 aprilie 1991, Dokmanović a transmis o scrisoare patetică președintelui croat Franjo Tuđman, insistând că „situația curentă din Vukovar este extrem de critică și amenință să escaladeze în orice moment într-un conflict interetnic cu posibile consecințe permanente, tragice și neprevăzute, sporită de intensificarea înarmării populației civile, care continuă și care cauzează
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de frică și lipsa absolută de încredere a întregii populații în orice instituție guvernamentală.” Primele victime de la Vukovar au apărut în mai 1991, când doi polițiști croați au fost luați prizonieri în Borovo Selo. Un detașament de poliție al Ministerului Croat de Interne (MUP) a fost trimis în ajutorul lor pe 2 mai, dar a fost atacat cu tiruri puternice de arme, 12 polițiști fiind uciși și alți 20 răniți. În urma asasinatelor din Borovo Selo, relațiile dintre croați și sârbi s-
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
20 răniți. În urma asasinatelor din Borovo Selo, relațiile dintre croați și sârbi s-au înrăutățit dramatic, iar atacurile intercomunitare au început să se petreacă și în alte locuri din Croația în următoarele luni. Pe parcursul lui iulie și august 1991, guvernul croat a început progresiv să piardă controlul Slavoniei de Est, pe măsură ce forțele paramilitare și milițiile sârbe locale, adesea sprijinite de unități ale JNA staționate în zonă, au început să alunge oficialii guvernamentali, să ridice baricade și să planteze câmpuri de mine
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
focuri între zonele controlate de croați, respectiv de sârbi. Începând de pe 25 august, Vukovar s-a aflat sub un bombardament constant de artilerie și rachete. În multe părți ale țării au erupt lupte serioase, iar începând cu septembrie 1991, guvernul croat pierduse controlul a aproape o treime din teritoriu. Forțele sale erau slab echipate și, fără acces la armament greu, erau incapabile să opună o rezistență reală oponenților lor, mult mai bine înarmați. JNA, ca armată națională a Iugoslaviei, era încă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
asemenea, era acuzată că sprijină activ rebeliunea sârbă din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un atac asupra garnizoanelor și depozitelor de arme ale JNA de pe tot cuprinsul teritoriul controlat de guvern - ofensivă supranumită Bătălia Cazărmilor. Acestea erau deja asediate de circa două luni, dar forțele croate nu încercaseră
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
au fost capturate cu succes, în timp ce altele au fost distruse sau evacuate după negocieri. În orice caz, ofensiva le-a permis forțelor croate să pună mâna pe o cantitate mare de armament greu, a eliminat o amenințare strategică din spatele frontului croat și a slăbit în mod semnificativ JNA. Cazarma JNA din Vukovar, situată în suburbia sudică Sajmište, a fost una din cele atacate pe 14 septembrie. Totuși, forțele croate locale nu au reușit capturarea ei și, drept represalii, paramilitarii sârbi au
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
părăsit Belgradul. Jurnaliștii străini au relatat că se întindea pe aproape 10 km și includea cel puțin 100 de tancuri, majoritatea T-55 și M-84, precum și transportoare blindate și numeroase piese de artilerie grea remorcate. Coloana a trecut granița croată pe 20 septembrie, în apropierea orașului sârbesc Šid. Alte unități ale JNA au asigurat un sprijin suplimentar, în special Corpul 12 de Armată Novi Sad, care a avansat dinspre provincia sârbească Vojvodina. În primele zile ale campaniei, JNA nu a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de transportoare blindate. Când primele tancuri au ajuns în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a desfășurat prin blocarea coloanei blindate sârbe într-un teren expus, lansatoarele portabile de rachete distrugând primele și ultimele tancuri din coloană și prinzând practic în capcană vehiculele din mijloc, care n-au mai putut părăsi zona. Acestea erau
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
din oraș, a fost capturat pe 1 octombrie. Curând după aceea, comandantul adjunct al apărătorilor Vukovarului, Mile Dedaković, a trecut printre liniile sârbești și a ajuns la Vinkovci. Locul lui a fost luat de adjunctul său, Branko Borković. O contraofensivă croată a fost pusă la cale în a doua săptămână a lui octombrie, în încercarea de a sparge asediul, și a reușit să recaptureze satul Marinci. Însă contraofensiva a fost oprită de președintele croat Franjo Tuđman, iar pauza a permis Brigăzii
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de adjunctul său, Branko Borković. O contraofensivă croată a fost pusă la cale în a doua săptămână a lui octombrie, în încercarea de a sparge asediul, și a reușit să recaptureze satul Marinci. Însă contraofensiva a fost oprită de președintele croat Franjo Tuđman, iar pauza a permis Brigăzii 252 Blindate a JNA să recucerească Marinci, pe 14 octombrie, și să-și consolideze pozițiile pe teritoriul capturat. Vukovar era acum complet împresurat. De la jumătatea lui octombrie 1991 și până la căderea orașului, la
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]