2,036 matches
-
prima cruciadă, pentru a evita greșelile din cruciada a patra, care fuseseră provocate de manevrele vențienilor. Inocențiu a făcut planuri ca luptătorii pentru cruce să se adune la Brindisi în 1216. Interzicerea comerțului pe mare cu musulmanii ar fi permis cruciaților să dispună de suficient de multe corăbii gata oricând de plecare. Toți cruciații urmau să primească o indulgență, înclusiv cei care se limitau numai la plata cheltuielilor unui războinic, dar nu pleca ei înșiși la luptă. Oliver de Köln a
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
de manevrele vențienilor. Inocențiu a făcut planuri ca luptătorii pentru cruce să se adune la Brindisi în 1216. Interzicerea comerțului pe mare cu musulmanii ar fi permis cruciaților să dispună de suficient de multe corăbii gata oricând de plecare. Toți cruciații urmau să primească o indulgență, înclusiv cei care se limitau numai la plata cheltuielilor unui războinic, dar nu pleca ei înșiși la luptă. Oliver de Köln a propovăduit cruciada în Germania, iar împăratul Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
în regat în urma fărâmițării feudale, mai ales, că nu mergea în cruciadă ca un conducător de oști oarecare. Fiind singurul cap încoronat înrolat în expediție, lui i-a încredințat papa conducerea cruciadei, deși calitățile sale militatre lăsau mult de dorit. Cruciații au plecat spre Acra în 1217 și i s-au alăturat forțelor lui Jean de Brienne, regele Ierusalimului, lui Hugh I al Ciprului și prințului Bohemund al IV-lea al Antiohiei pentru a lupta împotriva Ayyubizilor în Siria. În luna
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Jean de Brienne, regele Ierusalimului, lui Hugh I al Ciprului și prințului Bohemund al IV-lea al Antiohiei pentru a lupta împotriva Ayyubizilor în Siria. În luna octombrie a anului 1217, la Acra, locul de întâlnire fixat de papă pentru cruciați, se strângeau circa 25000 de luptători, dintre care doar 2 000 erau cavaleri. După un scurt consiliu de război, ofensiva a fost declanșată, scopul ei fiind curățirea regiunii din jur de trupele sultanului ayubid, Al-Adil. Om încercat în lupte, acesta
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
tactica retragerii și regrupării forțelor musulmane în jurul Damascului, în timp ce o parte din trupe erau trimise ca întăriri la Ierusalim sau lăsate în jurul unor cetăți cheie ca să oprească inamicul în drum să-l rețină o vreme, să-l hărțuiască până la epuizare. Cruciații s-au îndreptat spre Tiberiada, bătălia-sperau ei-avea să decidă, ca și altădată, soarta Ierusalimului, dar de data aceasta în favoarea lor. La început ei au fost lăsați de dușman să cucerească localitățile și fortărețele din calea lor, de pildăBeisan. Procedeul făcea
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
și fortărețele din calea lor, de pildăBeisan. Procedeul făcea și el parte din tactica sultanului de a-și amăgi adversarul, pentru ca în fața unei rezistențe serioase să fie mai ușor demoralizat. Lucrurile s-au petrecut chiar așa. La sediul cetății Tabor, cruciați au fost respinși în mai multe atacuri repetate, încât în celedin urmă, descurajați, în luna decembrie a anului 1217 au despresurat cetatea și au revenit la Acra. Regele Ungariei nu obținuse vreun succes deosebit, epuizat, bolnav, el hotăra să se
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
atacuri repetate, încât în celedin urmă, descurajați, în luna decembrie a anului 1217 au despresurat cetatea și au revenit la Acra. Regele Ungariei nu obținuse vreun succes deosebit, epuizat, bolnav, el hotăra să se întoarcă acasă împreună cu nobilii săi. Ceilalți cruciați, în frunte cu Leopold al VI-lea, ducele Austriei, au rămas să-și încerce norocul. De acum, advăratul conducător al cruciadei a devenit Jean de Brienne, regele Acrei, bun cunoscător al politicii Ayubizilor, militar îndrăzneț, dar, în același timp, strateg
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
deplină. Regele Acrei știa că pentru a-l înfrânge definitiv pe sultan, acesta trebuia lovit la el acasă, adică la Cairo, altfel, forța musulmană, renăscând mereu în Egipt, ar fi atacat prin surprindere, Siria și Palestina, făcând orice victorie a cruciaților efemeră. De aceea, el a propus, ca plan de luptă, atacarea mai întâi a porturilor de coastă Alexandria și Damietta, cele două porți de intrare în Egipt, în acest scop urmând să fie folosite flotele europene, care tocmai sosiseră la
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Alexandria și Damietta, cele două porți de intrare în Egipt, în acest scop urmând să fie folosite flotele europene, care tocmai sosiseră la Acra aducând noi pelerini germani și italieni. Astfel fiind gândite lucrurile, în luna august a anului 1218 cruciații ajungeau până în apropierea Damiettei. Moartea bătrânului Malik Al Adil a ușurat înaintarea pe valea Nilului și cetatea a fost împresurată. Noul sultan, Malik al Kamil a organizat imediat o contraofensivă, dar bătălia de la 2 octombrie 1218 s-a sfârșit cu
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
1219, cetatea era cucerită. Dezastrul fusese prevăzut de Al-Kamil, de aceea, încă din luna martie a anului 1219, el îndemnase pe fratele său Al Muazzam, vicerege al Damascului, să dărâme zidurile de apărare ale Ierusalimului pentru ca, la nevoie, să ofere cruciaților, în schimbul pozițiilor ocupate în Egipt, cetatea mult visată, dar o cetate nefortificată practic deschisă oricând unui atac. Negocierile au început încă înainte de a fi fost cucerită Damietta, dar cu toată insistențele lui Jean de Brienne de a primi propunerea, legatul
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
fost cucerită Damietta, dar cu toată insistențele lui Jean de Brienne de a primi propunerea, legatul papal, inconștient de consecințe a respins-o. Refuzul a fost repetat și după cucerirea Damiettei, când Al Kamil încerca printr-un schimb convenabil pentru cruciați să răscumpere cetatea. Cardinalul Pelagius, însă, voia să facă din Damietta un centru de rezistență asemănător Acrei. Cum Jean de Brienne, care își dăduse seama de dificultățile înaintării pe valea Nilului, insista pentru schimbul de cetăți, socotind mai avantajos să
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
în ajutorul celor din Egipt, dar, presat de desfășurarea evenimentelor, legatul papal și-a adunat toate forțele și a pornit spre Cairo, o greșeală politică ireparabilă, mai ales că Al-Kamil, pentru a evita pustiirea orașelor și satelor pe unde treceau cruciații, a propus din nou nu numai să restituie Ierusalimul, dar să-i refacă și zidurile distruse. Pelagius nu-și dădea seama de pericol, încercările repetate ale lui Al Kamil de a duce tratative le punea pe seama fricii sultanului și a
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
nou nu numai să restituie Ierusalimul, dar să-i refacă și zidurile distruse. Pelagius nu-și dădea seama de pericol, încercările repetate ale lui Al Kamil de a duce tratative le punea pe seama fricii sultanului și a victoriei sigure a cruciaților, de aceea, amenințând cu anatema pe cei ce părăseau campania, a hotărât continuarea ofensivei. Jean de Brienne nu a mai avut încotro și s-a supus deciziei îndărătnicului cardinal, nu însă înainte de a-i mai atrage încă odată atenția asupra
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
ripostă și cu o încăpățânare fără margini, în vara anului 1221, a poruncit crucia’ilor să urce pe cursul Nilului spre Cairo. Înaintarea părea fără opreliști serioase. Sultanul, ca să evite vărsarea de sânge inutilă, poruncise supușilor părăsirea localităților din calea cruciaților, iar cavalerii lui Pelagius aflau loc de cantonament și odihnă fără efort, cruciații au ajuns la Sharamșah, evacuat și el la ordinul lui Malik Al Kamil. Situația pentru sultan devenise deosebit de gravă, aproape fără ieșire, de aceea văzând că toate
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
crucia’ilor să urce pe cursul Nilului spre Cairo. Înaintarea părea fără opreliști serioase. Sultanul, ca să evite vărsarea de sânge inutilă, poruncise supușilor părăsirea localităților din calea cruciaților, iar cavalerii lui Pelagius aflau loc de cantonament și odihnă fără efort, cruciații au ajuns la Sharamșah, evacuat și el la ordinul lui Malik Al Kamil. Situația pentru sultan devenise deosebit de gravă, aproape fără ieșire, de aceea văzând că toate încercările de a opri inamicul au fost epiuzate, Al Kamil a recurs la
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
fost cea a tratativelor și a diplomației, iar Malik al Kamil s-a arătat bucuros să încheie cât mai repede un război supărător de lung și păgubitor, mai ales că împăratul Frederic al II-lea putea oricând să sosească cu cruciații săi. Acum, el era cel ce punea condiții, mai târziu nu se știa. Așa se face că Malik Al Kamil l-a primit pe regele Acrei respectând protocolul și, așa în timp ce cei doi conducători discutau condițiile de pace așezați, conform
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
mai târziu nu se știa. Așa se face că Malik Al Kamil l-a primit pe regele Acrei respectând protocolul și, așa în timp ce cei doi conducători discutau condițiile de pace așezați, conform obiceiului, la o masă încărcată cu bucate, nefericiții cruciați stăteau în apă înfulecând fiecare cum putea câte ceva din merindele trimise cu mărinimie de către sultan. Conform înțelegerii încheiată de Malik al Kamil cu jean de Brienne, la 7 septembrie 1221, Damietta era predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații primeau dreptul
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
bucate, nefericiții cruciați stăteau în apă înfulecând fiecare cum putea câte ceva din merindele trimise cu mărinimie de către sultan. Conform înțelegerii încheiată de Malik al Kamil cu jean de Brienne, la 7 septembrie 1221, Damietta era predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații primeau dreptul de a reveni la Acra sau în celelalte stăpâniri ale lor din Siria. Dintre cei veniți să lupte pentru cucerirea Ierusalimului mulți dintre cei scăpați cu viață s-au îmbolnăvit în urma campaniei purtate și au murit, alții au
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
în fruntea unei armate germane proaspăte și contele William I al Olandei în fruntea unei armate mixte formte din olandezi, flamanzi și frizieni. Ei au discutat cu Leopold posibilitatea atacării orașului Damietta din Egipt. Pentru a reuși în această acțiune, cruciații s-au aliat cu sultanul selgiucid al Rümului anatolian, care a atacat Ayyubizii din Siria, eliberându-i pe creștini de grija luptei pe două fronturi. Termenii acestei capitulări prevedeau printre altele predarea orașului Damietta către sultanul Al-Kamil în schimbul eliberării cruciaților
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
cruciații s-au aliat cu sultanul selgiucid al Rümului anatolian, care a atacat Ayyubizii din Siria, eliberându-i pe creștini de grija luptei pe două fronturi. Termenii acestei capitulări prevedeau printre altele predarea orașului Damietta către sultanul Al-Kamil în schimbul eliberării cruciaților, semnarea unui armistițiu de opt ani și cedarea de către egipteni a unei bucăți din Crucea Mântuitorului, (până în cele din urmă s-a dovedit Al-Kamil nu era în posesia niciunei relicve creștine).
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
de Castelnau în ianuarie 1208 și, după o confruntare verbală violentă, Pierre de Castelnau a fost ucis a doua zi. Papa a reacționat rapid prin emiterea bulei papale prin care proclama cruciada împotriva Languedocului. Pentru mobilizarea cavalerilor catolici în luptă, cruciaților li s-a oferit drept răsplată stăpânirea asupra pământurilor ereticilor. Această ofertă i-a atras numeroși nobili din nordul Franței, care au intrat în conflic cu aristocrații din sud. Campaniile militare ale cruciadei pot fi împărțite în trei categorii după
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
ereticilor. Această ofertă i-a atras numeroși nobili din nordul Franței, care au intrat în conflic cu aristocrații din sud. Campaniile militare ale cruciadei pot fi împărțite în trei categorii după ani: Până la mijlocul anului 1209, cam 10.000 de cruciați se adunaseră în Lyon și începuseră marșul spre sud. În iunie, Raymond de Toulouse, dându-și seama de posibilele urmări ale cruciadei, a promis că va acționa împotriva catharilor, iar papa i-a ridicat excomunicarea. Cruciații s-au îndreptat spre
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
cam 10.000 de cruciați se adunaseră în Lyon și începuseră marșul spre sud. În iunie, Raymond de Toulouse, dându-și seama de posibilele urmări ale cruciadei, a promis că va acționa împotriva catharilor, iar papa i-a ridicat excomunicarea. Cruciații s-au îndreptat spre Montpellier și spre moșiile lui Raymond-Roger de Trencavel, țintind comunitățile de cathari din zona Albi și Carcassonne. La fel precum Raymond de Toulouse, Raymond-Roger a căutat o cale de împăcare cu cruciații, dar inițiativele sale au
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
i-a ridicat excomunicarea. Cruciații s-au îndreptat spre Montpellier și spre moșiile lui Raymond-Roger de Trencavel, țintind comunitățile de cathari din zona Albi și Carcassonne. La fel precum Raymond de Toulouse, Raymond-Roger a căutat o cale de împăcare cu cruciații, dar inițiativele sale au fost respinse și nobilul s-a retras spre Carcassonne, unde s-a pregătit de apărare. În iulie, cruciații au capturat Servian și s-au îndreptat spre Béziers, unde au ajuns pe 21 iulie. Au încercuit orașul
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
zona Albi și Carcassonne. La fel precum Raymond de Toulouse, Raymond-Roger a căutat o cale de împăcare cu cruciații, dar inițiativele sale au fost respinse și nobilul s-a retras spre Carcassonne, unde s-a pregătit de apărare. În iulie, cruciații au capturat Servian și s-au îndreptat spre Béziers, unde au ajuns pe 21 iulie. Au încercuit orașul și au cerut să le fie predați catharii. Cum cererea le-a fost refuzată, cruciații au cucerit orașul, după o tentativă eșuată
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]