4,174 matches
-
biata fată să facă lucruri la care nici măcar nu se gândea și pe care le refuzase, normal. Refuzul ei, căruia i se adăugase cantitatea uriașă de alcool și stupefiante pe care le consumasem, explicau probabil de ce o decimasem cu o cruzime nemaîntâlnită, iar acum îmi era peste putință să-mi mai amintesc ceva. Sigur, așa trebuia să fie. Și totuși, nu înțelegeam... ceva nu se lega... În ce nemărginit de ascunse și abjecte vecee ale pământului putusem spăla de sânge rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se verifică prin relația cu ceilalți - relația cu mama sa, relația cu prietenii, relația cu femeia și relația cu ideea, descoperind, de fiecare dată, că aceste raporturi sunt marcate de duplicitate. O duplicitate tragică în care nu atât cinismul și cruzimea sunt cele ce stabilesc distanța, ucigând elanul iubirii filiale, al prieteniei sau al iubirii pentru femeie, cât intensitatea sfâșietoare a percepției celuilalt. Această percepție, căreia i se subliniază excepțional, are un efect final sterilizant în planul existenței individuale, însingurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
personajele respective naratorul adăugând imaginii singurătății umane încă o fațetă. Aceeași duplicitate favorizează însemnările lui Maslennikov, construcția unui spațiu propriu în care carența existențială a eroului este valorificată și depășită printr-un examen de sine și de situații care, prin cruzimea inciziei și prin cultivarea ireverenței la adresa sentimentalității umane, egalează „ironia crudă“ lermontoviană din Un erou al timpului nostru. În tradiția acestui clasic al literaturii ruse și universale, Romanul cocainei pare a spune și el că „istoria unui suflet omenesc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
necunoscut lui, dar propice marilor întrebări: ce caut eu aici? Cine sunt eu? Vocea „din subterană“ care, ca și la Dostoievski, răsună provocator, „plină de sine și nerușinată“, se adresează lumii și vorbește despre ea cu o curiozitate plină de cruzime. Dar această voce nu culpabilizează lumea și nici nu pune eul în relația de determinare cu aceasta. Dimpotrivă, eroul lui Agheev constată, după un șir de analize făcute la rece, că vinovate de căderea omului nu sunt evenimentele exterioare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așezai lângă el pe trepte. Burkeviț a spus „Vadim“, m-a chemat pe nume, și faptul că a făcut asta fără să vadă cine s-a apropiat de el însemna, pentru mine, că, pentru prima dată, sunt remarcat nu pentru cruzimea tinereții, ci pentru sensibilitatea și gingășia inimii. Mi-am strâns degetele și, apucându-l pe Burkeviț de buclele aspre, fierbinți la rădăcină, i-am ridicat capul din mâinile care îl cuprindeau ca o scoică și i-am întors fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
coridor, ocolind scara. Aveam acum două sentimente, două dorințe: prima, să-mi lipesc fața de fața părintelui, să-l sărut și să plâng; a doua, să fug la Burkeviț, să-i povestesc tot și să râdem de el, plini de cruzime. Aceste două dorințe erau ca parfumul și miasma: nu se anulau reciproc, ci, dimpotrivă, se subliniau. Dorința de a-mi lipi fața de fața părintelui slăbea pe măsură ce el se depărta pe coridor, pe când imboldul păcătos de a duce vestea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am nevoie de bani și pentru asta vând casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse mâna de parcă ar fi vrut s-o sărute, mă opri și, privindu-mă de jos în sus cu ochii rugători cu care se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de o parte, dorința îndrăgostitului de a îmbrățișa întreaga lume, de a-i face fericiți pe oameni și de a-i iubi, pe de altă parte, risipa fără scrupule a banilor unui om bătrân care a muncit din greu și cruzimea fără margini față de mama. Deosebit de straniu era că această lipsă de scrupule și această cruzime nu contraziceau deloc dorința îndrăgostitului care eram de a îmbrățișa și iubi întreaga lume a vieții; părea că, în măsura în care în sufletul meu cresc sentimentele bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe oameni și de a-i iubi, pe de altă parte, risipa fără scrupule a banilor unui om bătrân care a muncit din greu și cruzimea fără margini față de mama. Deosebit de straniu era că această lipsă de scrupule și această cruzime nu contraziceau deloc dorința îndrăgostitului care eram de a îmbrățișa și iubi întreaga lume a vieții; părea că, în măsura în care în sufletul meu cresc sentimentele bune, atât de noi pentru mine, în aceeași măsură aceste sentimente mă provoacă să săvârșesc fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
contraziceau deloc dorința îndrăgostitului care eram de a îmbrățișa și iubi întreaga lume a vieții; părea că, în măsura în care în sufletul meu cresc sentimentele bune, atât de noi pentru mine, în aceeași măsură aceste sentimente mă provoacă să săvârșesc fapte de cruzime de care înainte nu m-aș fi crezut capabil. Dar, dintre toate duplicitățile, cel mai bine conturată și mai intens resimțită era pentru mine dualitatea suflet - trup. 6 Odată, noaptea târziu, după ce am condus-o pe Sonia, mă întorceam acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia, mă încerca un sentiment de adorație, eram prea mișcat sufletește pentru a mai simți și dorința. Eram incapabil să lovesc cu cruzimea de fiară a dorinței tandrețea, tristețea și omenescul sentimentelor mele, dar fără voie făceam comparație între relațiile mele anterioare cu femeile de stradă și relația mea cu Sonia. Constatam cu acest prilej că înainte, trăind numai dorința, de dragul femeii, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aminteam eu, se afla patul; o împingeam încet pe Sonia ținând-o cu fața la mine și călcând-o stângaci pe vârful pantofilor. Înaintând în întuneric și strângând-o la piept, simțeam cum mă cuprinde rușinea, căci, oricât încercam să-mi provoc cruzimea animală și bărbătească, atât de necesară pentru ceea ce voiam să fac, în aceste minute hotărâtoare sărutările Soniei și apropierea ei mă emoționau din cale afară și eram prea sensibilizat pentru a mai putea fi și senzual. „Ce să fac, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că soțul meu nu este gelos. Această lipsă de gelozie la el vine dintr-un prisos de încredere în sine și din lipsa lui de imaginație. Dar, tocmai aceste sentimente care-l păzesc de gelozie l-ar duce la o cruzime inimaginabilă dacă ar afla de trădarea mea. Soțul meu nu se îndoiește deloc că el și numai el reprezintă acel punct în jurul căruia se învârtesc toți ceilalți oameni. El nu-i deloc în stare să simtă că oricare ființă gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță nemotivată de sentimente m-a condus la întrebarea fatală. E adevărat, puteam să pun pe seama narcoticelor apariția celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
indignăm, să ne înfuriem sălbatic și să ne răzbunăm ca fiarele. Înțelegeți, prorocilor, acesta este mecanismul sufletului nostru de om, mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Noblețea Spiritului se naște mișcarea în direcție opusă, spre polul Cruzimii de Fiară.“ Această năzuință de a împinge leagănul sufletului în direcția Omeniei, ca și mișcarea spre Animalitate care decurge din această năzuință străbat ca un fulger enigmatic și, în același timp, sângeros întreaga istorie a omenirii; și ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tot mai volatilă, revolta armată a opoziției islamice ame nința stabilitatea regiunii. Moscova devenea din ce în ce mai îngrijorată de posibilitatea extinderii acesteia în sânul republicilor sovietice din jur. Activitatea conducătorului afghan Hafizullaf Amin era monitorizată cu prudență, cunoscută fiind ambiția, dar și cruzimea acestuia în lupta pentru realizarea obiectivelor personale. În perioada în care Amin s-a aflat la conducerea țării, teroarea era îndreptată nu numai asupra islamiștilor, dar și împotriva membrilor propriului său partid. Acestor represiuni a fost supusă inclusiv armata, principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apă și de petrol, creșterea delincvenței urbane, crizele financiare tot mai frecvente, valurile de imigranți eșuați pe țărmurile noastre - la început întinzând mâna după ajutor, apoi cu pumnul ridicat -, tehnologiile din ce în ce mai ucigașe și mai selective, războaiele tot mai pline de cruzime, mizeria morală a celor înstăriți, zăpăceala provocată de autosupraveghere și de clonare, toate acestea vor trezi într-o bună zi chiar și spiritele cufundate în somnul cel mai adânc. Dezastrele vor fi, o dată în plus, cei mai buni avocați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral, îl informă pe ginerele abătut că fiica sa avea să vină doar pe seară, A spus că se gândea să se ducă la cinema, adăugase cu cruzime, veniră părinții locțiitorului președintelui, veniră alții care nu aparțineau acestor familii, intrau indiferenți, ieșeau indiferenți, ambianța se animă puțin abia când se iviră doi politicieni din p.d.d. și, câteva minute după aceea, unul din p.d.c., ca prin farmec o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și cele ale poliției se aflau deja distribuite strategic, neuitând de tancurile care dominau intersecțiile principale, s-a dat ordinul de reducere a intensității iluminatului public în toată capitala, ca un mod de a acoperi retragerea, oricât ne-ar șoca cruzimea expresiei. Pe străzile pe unde aveau să treacă automobilele și camioanele nu se zărea nici un suflet, nici măcar unul, îmbrăcat civil. În ce privește restul orașului, informațiile primite în mod continuu nu variau, nici un grup, nici o mișcare suspectă, noctambulii care se întorceau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vede inefabilul, iar psihopatologul vede negrăitul. Există o fascinație cu totul deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland, și i-am făgăduit că o să fac tot ce-o să pot ca să-l aduc îndărăt. Am convenit să plec la Paris peste două zile și să stau acolo până când rezolv ceva. Pe urmă, întrucât se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]