2,383 matches
-
Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Există mai multe legende care explică numele mănăstirii. Cea mai plauzibilă este aceea că numele i-ar veni de la stolurile de păsări care viețuiau în pădurea înconjurătoare. Mănăstirea îi are ca ctitori pe arhimandritul Timotei, care a ridicat aici o biserică din lemn în 1813, și pe Sfântul Calinic de la Cernica. Biserica din lemn s-a prăbușit la cutremurul din 1838. Biserica mare a fost reconstruită de Sfântul Calinic, pe când era stareț
Mănăstirea Pasărea () [Corola-website/Science/306131_a_307460]
-
tot de el la 1834. La această mănăstire de maici s-a călugărit spre sfârșitul vieții mama Sfântului Calinic, Floarea, devenită schimonahia Filoteia. În plan spiritual, Mănăstirea Pasărea este sora geamană a Mânăstirii Cernica, nu doar pentru că au același sfânt ctitor, ci și după tipicul Sfântului Sava, după care se conduc amândouă mânăstirile. Mănăstirea are ca hram "Sfânta Treime" la biserica mare și "Adormirea Maicii Domnului" la biserica din cimitir și se poate lăuda cu o bogată colecție de artă veche
Mănăstirea Pasărea () [Corola-website/Science/306131_a_307460]
-
Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării. De altfel, în două documente din 10 iunie 1670 și 8 august 1688 se
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
domnie revenind Mircea Ciobanul pentru a treia oară), în Transilvania. Apoi nu se mai știe nimic despre el, dar soția se mai află acolo încă prin 1566. Celălalt Dragomir din Cepturile, frate cu Toma din Pietroșani, cel de-al doilea ctitor al mănăstirii, care figurează în sfatul domnesc ca ban între 1533 și 1536, deci cam în același timp cu fratele său, Dragomir, în vremea domniei lui Vlad Vintilă de la Slatina. Se știe însă că banul Toma a fost "«tăiat»" de
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
spătar Dragomir, se pare că avusese aceeași soartă, cu vreun an mai înainte, din partea lui Vlad Vintilă, care l-ar fi ucis pentru "«rea hiclenie»" și, în consecință, i-a luat "«toate averile»". Pisania datează din 1539, când cei doi ctitori nu mai existau de fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar prin 1510, cum susțin alții, pentru că, de fapt, acesta era obiceiul: după ce ctitorul își înălța așezământul, îl și înzestra cu ocine, vii, moșii, etc, cu care acesta să obțină un venit pentru întreținerea sa și a călugărilor. Tot la mănăstirea Vărbila se referea și o carte domnească, semnată la 6 martie 1680 de către
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
în care nu este menționat ca ocupând vreo dregătorie. Între 1774 și 1808 documentele vremii îl menționează ca ocupând o serie de dregătorii importante: Mare Comis - 1774, stolnic - 1776-1780, Mare Ban - 1780, Mare Vistier - 1792, Mare Logofăt - 1797-1808. A fost „ctitor și epitrop al bisericii” din mahalaua Tălpălarilor din Iași.
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
a sindicatelor), sedii ale diferitelor bănci. Dezvoltarea vieții economice a urbei și a ținutului duce la o cerință firească de oameni cu o pregătire deosebită, cu știință de carte, lucru care duce la înființarea unui "„gimnaziu clasic”", care în amintirea ctitorului așezării, cel care a fost simbolul năzuințelor de libertate și dreptate ale poporului român, Mircea cel Bătrân, a primit numele de "„Mircea Vodă”". În anul 1911 a fost terminată prima aripă a clădirii ce peste ani va fi liceul "„Alexandru
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe. Să aibă acest element decorativ, la fel ca și numele Horea al meșterului, o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decoră o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului. În arta să, meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori că o marcă de identitate. Nu este exclus ca aceasta marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
din viață a fost director de școală. s-a născut la Caransebeș, vechi centru de cultură românească. Istoriile literare îl menționează ca pe unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai generației de intelectuali iluminiști, un om al cărții și un ctitor de școală românească, care a crezut în programul de emancipare națională și în resursele spirituale ale neamului său. Potrivit documentelor, de numele familiei sale se leagă întemeierea satului Srediștea Mare, de lângă Vârșeț. Bunicul său (Vasile Diaconu Loga), un celebrul zugrav
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
Egipt și care studiase la Constantinopol, ajuns în Țara Românească ca egumen al Mănăstirii Dealu și ulterior al Mănăstirii Bistrița, scria despre Radu Șerban în prefața lucrării sale "Viața Sfântului ": Continuând tradiția înaintașilor săi, Radu Șerban a fost un important ctitor de mănăstiri și biserici. El a rezidit Mănăstirea Comana, ctitorie din 1461 a lui Vlad Țepeș, care se ruinase complet. În 1588, înainte de a ajunge domn al Țării Românești, el a început ridicarea unui așezământ monahal în vechea incintă, care
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
și cărămidă, iar în cele patru colțuri erau dispuse turnuri pentru apărare. De asemenea, mănăstirea avea un turn masiv de intrare având și funcția de clopotniță. Biserica ridicată atunci, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, a fost pictată în 1609, când ctitorul Radu Șerban era deja domn al Țării Românești. El apare în tabloul votiv de la intrarea în pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. Tot în timpul domniei lui Radu Șerban, în anul 1608, s-
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
O altă ipoteză: "harszoc" ar veni de la cuvântul "hârs", care în limba cumană înseamnă „urs”. Unul din stareții mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani (1585-1605) Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de ani cât a fost stareț și, apoi, duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o și a pictat-o, dându-i strălucirea de astăzi. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan. Între ctitorii de atunci, se numără și Arhimandritul Teodosie Șoriceanu și câțiva călugări atoniți. Opt ani mai târziu, în anul 1918, biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniție, schitul a
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
2009 și a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri ieșean Constantin Comănescu, împreună cu soția și cu cei doi copii. Aflată la capătul zonei industriale a Iașului, la poalele unui deal împădurit, Mănăstirea Vlădiceni a fost construită cu aportul omului de afaceri ieșean Constantin Comănescu
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
pe străzile orașului ca trotuare. Breslele zidarilor, dogarilor, tîmplarilor, fierarilor, croitorilor, cojocarilor, rotarilor, brutarilor, lumînărarilor și săpunarilor aveau statute prin care se stabileau normele de fabricație, livrare și comercializare ale produselor. Constantin Brâncoveanu se va dovedi nu doar un mare ctitor al culturii și fervent apărător al credinței ortodoxe ci și un rapace strângător de averi imense. Astfel, Constantin Brâncoveanu acaparează o mare parte a satelor doljene. La 10 martie 1707, domnul dăruia mahalale și moșii (Craiovița) mănăstirii Hurez menționînd că
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
poet sârb ?), Nichita în Basarabia / Addenda" și "Nichita Stănescu și „dreptul la timp”". Analizând cu obiectivitate „fenomenul Nichita Stănescu”, cu multă eleganță, ori cu deosebită prudență, respingând contestatarii unuia dintre cei mai valoroși militanți antiproletcultiști, respingând contestatarii celui mai important ctitor al mișcării paradoxismului, arătând că „noua ideologie literară s-a înverșunat, sub flamura postmodernismului, contra bătrânilor șaizeciști“, „vituperând chiar proletcultic“, „inchizitorii de modă nouă“ ce excelează „în rescrierea biografiilor“, criticul Adrian Dinu Rachieru conchide — parcă din imediata vecinătate a unui
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Germania. Unul din liderii stângii liberale radicale din țară să, a fost deputat în Knesset în anii 1965-1969, 1969-1973 și 1977-1981. Ca fondator și redactor șef, vreme de circa 40 de ani, al revistei „Haolam Hazè” a fost unul dintre ctitorii presei neatârnate și anti-establishment din Israel. S-a evidențiat, adesea prin luări de poziție și acțiuni provocative, ca militant pentru apărarea drepturilor minorităților, pentru separarea religiei de stat, si pentru reconcilierea arabo - evreiască, fiind un critic acerb al politicii tuturor
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
aflate din documentul din 1640, și anume faptul că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab. De fapt și pomelnicul mânăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de București în anul 1804, după cel din 1715 îl dă drept ctitor pe Matei Basarab. Tot cu Matei Basarab începe și pomelnicul din 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, document în original aflat în colecția mânăstirii. Cu toate acestea Paul de Alep, care a vizitat mânăstirea în decursul anilor 1653-1658, la
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
însuși Preda Brâncoveanu, fost mare spătar și mare culcer, mare vornic, viitor ban”. De altfel este posibil ca la această construcție să fi participat atât domnitorul, cât și ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Acest fapt este confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră. Biserica de astăzi prezintă în linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este în plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
din anul 1993, pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO: Biserica cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore a fost paraclis de curte al pârcălabului Luca Arbore. La scurtă vreme după ridicarea monumentului (2 aprilie - 29 august 1503), ctitorul a fost executat din porunca domnitorului Ștefăniță. Biserica a fost pictată în 1541 de ieșeanul Dragoș Coman. Pictura murală se remarcă prin excepționala durabilitate a pigmentului albastru. Caracteristică este marea nișă de pe fațada vestică. Mănăstirea este o ctitorie boierească, fapt
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
naos și pronaos, eliminând semicilindrul inițial. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce moldovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Din mobilierul paraclisului nu s-a păstrat mare lucru, în schimb chivotul de mormânt al ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore, ucis din porunca lui Ștefăniță Vodă în anul 1523. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Humor din Humor
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
azi, extrem de rezistent în timp, și scena Judecății de Apoi, desfășurată pe întreg peretele vestic, neîntreruptă de nicio deschidere a vreunei uși sau ferestre. În interior se află picturi murale din vremea lui Ștefan cel Mare, inclusiv tabloul votiv al ctitorului. Legenda “originii” bisericii unește pe vecie două mari personalități în destinul nostru național: ctitorul mănăstirii Ștefan cel Mare și cuviosul părinte Daniil, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
vestic, neîntreruptă de nicio deschidere a vreunei uși sau ferestre. În interior se află picturi murale din vremea lui Ștefan cel Mare, inclusiv tabloul votiv al ctitorului. Legenda “originii” bisericii unește pe vecie două mari personalități în destinul nostru național: ctitorul mănăstirii Ștefan cel Mare și cuviosul părinte Daniil, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit.O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obștea
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
Gheorghe Lazăr 17-19), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din Turda. Numele bisericii evocă familia ctitorilor "Rațiu". În prezent este biserica parohiei ortodoxe Turda Veche. Până în anul 1839 în Turda existau doar două biserici românești, una greco-catolică în cartierul Turda Nouă (Biserica Șovagăilor) și una ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]