8,169 matches
-
momentul când au hotărât că trebuiau să se bată, ura dintre ei s-a stins: au muncit în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare cu un cuțit în mâna dreaptă și brațul stâng înfășurat în poncho. Unul dintre ei, pe rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt cu lovituri de cuțit, iar celălalt se apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare cu un cuțit în mâna dreaptă și brațul stâng înfășurat în poncho. Unul dintre ei, pe rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt cu lovituri de cuțit, iar celălalt se apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât era de îmbibat de sânge. Toți indienii din Oquedal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă strălucește o lamă de cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă, îmi înfășor ponchoul pe brațul stâng, apuc cuțitul. X Bei ceaiul cu Arkadian Porfirici, una dintre persoanele cele mai fine din punct de vedere intelectual din Ircania, care deține pe merit funcția de Director General al Arhivelor Poliției Statului. El a fost prima persoană pe care ai primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei care l-ar fi putut zări de pe vapor. CÎnd ajunse În dreptul ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
interval de vreo cincisprezece zile, fără sadism, dar și fără să stea pe gînduri vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o singură lovitură de macetă și pentru a cauteriza pe loc rana cu lama unui cuțit Înroșit În foc. Mendoza leșină de durere În ambele ocazii, avu febră și amețeli două zile la rînd, Însă În cea de-a treia trebui să se pună pe picioare și să fie din nou gata să lucreze douăsprezece ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și scena se repetă, căci Oberlus Îl legă și Îi puse căluș la gură, preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acea stîncă mare, pustie și găinățată de păsări Într-un refugiu inexpugnabil; un bastion cum fusese, la vremea ei, Insula Tortuga, care știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul de a ordona să fie strînse velele și aruncată ancora, Niña Carmen, sprijinită În coate pe travers, alături de Ojeda, arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu e absolut necesar - arătă În jur. Dar trebuie să fim aproape de mal... Nu mai e cum era În larg, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort? Ceea ce trebuie să faci este să te rogi să muște momeala, fiindcă altfel o să te oblig să-ți mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chiar peste el. Ea zise: — De-asta ar fi așa perfect pentru tine. Mai-nainte, când eram încă sedată, cineva îmi luase oglinda din baie. Infirmierele păreau să mă ferească de orice suprafață lucioasă, așa cum îi fereau pe sinucigași de cuțite. Pe bețivi de băutură. Lucrul cel mai apropiat de-o oglindă era televizorul, dar ăsta arăta doar cum eram înainte. Dacă ceream să văd pozele făcute de poliție la locul accidentului, infirmiera de zi îmi spunea: — Nu. Țineau pozele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa că plătești un străin. Încă uitându-se la poză după poză, Manus zice: — Ăsta-i motivul pentru care nu ți le pot arăta. Undeva afară din spital, într-o cameră de motel plină de prosoape însângerate, cu trusa lui cu cuțite și ace, sau conducând de-a lungul autostrăzii spre următoarea victimă, sau îngenunchind lângă un câine, anesteziat și ciopârțit într-o cadă de baie mizerabilă, e omul pe care-l urăsc un milion de câini. Șezând lângă patul meu, Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de masă. E foarte frumoasă. Tata suspină și înfige un cuțit în curcan. — La-nceput nu trebuia să fie o față de masă, zice mama. Eu și tatăl tău am abandonat proiectul original. Cuțitul pătrunde din nou și din nou, și tata începe să ne dezmembreze cina. Mama zice: — Știi ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de masă. E foarte frumoasă. Tata suspină și înfige un cuțit în curcan. — La-nceput nu trebuia să fie o față de masă, zice mama. Eu și tatăl tău am abandonat proiectul original. Cuțitul pătrunde din nou și din nou, și tata începe să ne dezmembreze cina. Mama zice: — Știi ce-i cuvertura memorială SIDA? Sari la cât de mult îl urăsc acum pe fratele meu. — Am cumpărat pânza asta pentru că am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mamei, și vaginoza bacteriană. Deschide o palmă și numără degetele, apoi le numără din nou, apoi zice: Mai e și molluscum contagiosum. Unele prezervative sunt albe. Unele sunt de culori asortate. Unele sunt striate, să le simți ca pe niște cuțite zimțate pentru pâine, cred. Unele sunt extra-large. Unele strălucesc în întuneric. Toate astea sunt flatante într-un fel sinistru. Ai mei trebuie că mă cred extraordinar de populară. Perry Como cântă „Oh Come, Oh Come, Emmanuel“. — Nu vrem să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
față a capotului e-o negură roz-caisă din pene de struț asortate cu penele de pe saboții cu tocuri înalte pe care-i port. Seth rămâne încremenit la baza marilor scări circulare ale lui Evie, ținând în mână cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui Seth e trasă o pereche de colanți ai lui Evie. Peste fața lui Seth se vede bucata de bumbac igienic de la îmbinarea cracilor. Cracii colanților cad pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]