1,236 matches
-
sfarsitul sec. XIX. Partea vestică a insulei devine colonie olandeză(în 1828), iar cea de est este împărțită în 1884 între Imperiul German și Marea Britanie. În 1906, Marea Britanie cedează partea sa din insula Australiei. În timpul Primului Război Mondial(1914), colonia germană este cucerita de Australia, pe care o administrează sub mandat al Societății Națiunilor între 1919 și 1946 și până în 1975 sub mandat ONU. În timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial(1942-1943) este ocupată de trupele japoneze și devine un teatru de luptă
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor s-au înființat ordine militaro-călugărești: Ordinul Ioaniților și cel al Templierilor, organizate la începutul secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre sfârșitul aceluiași veac. Turcii nu au renunțat la teritoriile
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
-lea și al XI-lea, așa cum susține teoria normandă, sau dacă această civilizație se bazează exclusiv pe fundații slave. Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III-lea și al VI-lea de triburi diferite, cucerite, pe rând, de invadatori precum goții, hunii și avarii turcici. Sciții iranieni au populat stepele sudice, iar poporul turcic al hazarilor a stăpânit partea de vest a acestui teritoriu în secolul al VIII-lea. Ei au fost alungați de grupul
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Odesa și altele. Ofensiva dezastruoasă pentru cucerirea Odesei (3 august - 16 octombrie 1941) și amploarea pierderilor înregistrate de armatele române din cauza rezistenței sovietice dârze, fanatice, l-au determinat pe Antonescu să atribuie răspunderea pentru aceste evoluții activității evreilor din teritoriile cucerite, îndeosebi „comisarilor iudeo-bolșevici” din Armata Roșie. Aceasta reiese și dintr-o directivă adresată de Antonescu la 5 septembrie 1941 de pe frontul din fața Odesei vicepreședintelui consiliului de miniștri, Mihai Antonescu: La sfârșitul lui octombrie 1941, articole redacționale din presa română - care
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
indian Kannauj, care au părăsit acest oraș în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni. Documentele vremii (secolul al X-lea) arată că sultanul Mahmud din Ghazni a cucerit părțile răsăritene ale Iranului, teritoriul Afghanistanului și nord-vestul Indiei. O parte din teritoriile cucerite au căzut mai târziu în stăpânirea Sultanatului de Rum. În secolul al XI-lea romii proveniți din India se aflau în Sultanatul de Rum de unde au trecut în Imperiul Bizantin, și apoi au pătruns în sud-estul și centrul Europei (secolele
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Mehmed al II-lea. Această luptă „a decis soarta creștinătății”; la cererea Papei Calixt al III-lea, sunetul "clopotului amiezii" comemorând victoria în toată lumea creștină până în prezent. Abia pe 28 august 1521 (7 decenii de la ultimul asediu) fortăreața a fost cucerita de sultanul Soliman Magnificul și cei 250.000 de soldați ai săi; ulterior cea mai mare parte a orașului a fost rasă de pe fața pământului, iar întreaga populație creștină (printre care sârbi, unguri, greci, armeni etc.) a fost deportata la
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
în 1415 și Vaud în 1536, precum și alte teritorii, devenind astfel cel mai mare oraș-stat din nordul Munților Alpi. Berna pierde o luptă împotriva francezilor în timpul războaiele napoleoniene, este ocupată la data de 6 martie 1798 și pierde majoritatea teritoriilor cucerite. După plecarea francezilor în 1802, Elveția modernă își ia încet forma actuală și prin constituția din 1848, Berna devine sediul guvernului confederației, "de facto" capitala Elveției. Orașul a întreținut întotdeauna relații de bună vecinătate cu Zürich, iar în anul 1353
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
a fost o provincie română după cucerirea Daciei de către Imperiul Român sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, deci un total de 165 de ani. Cum Dacia nu fusese cucerita complet, deseori aveau loc incursiuni ale dacilor liberi cu scopul de a hartui legiunile române din această zonă. De asemenea, au existat și multe revolte împotriva stăpânirii române în interiorul provinciei, astfel că ocupația română nu a fost deloc ușoară. În
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
locuite de dacii liberi. La granițele Daciei a fost liniște cât timp a trait împăratul Traian. După moartea sa (11 august 117) încep năvăliri ale migratorilor și ale dacilor liberi din nord. În perioada stăpânirii române (106 - 271), în provincia cucerita au loc evenimente și transformări importante: Coloniile erau locuite de coloni, adică cetățenii români cu toate drepturile. Coloniile au constituit o lovitură grea pentru viața tradițională autohtonă, deoarece pe ele se sprijinea întreaga viață constituțională iar dacii au trebuit în
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Dunăre de la Drobeta. Dacii, fiind învinși, apar în scene apărându-și cetățile lor, în luptele cu românii, închinarea unor nobili Tarabostes lui Traian și a solilor regelui Decebal. Către final apar scene normale cu cei învinși. După scenele cu Sarmizegetusa cucerita, urmează scenele cu sinuciderea apărătorilor sau cu cei care părăsesc cetatea pentru a rezista în altă parte, precum și o scenă în care românii descoperă comorile regelui dac. În final, sunt scenele cu prinderea copiilor lui Decebal, sinuciderea regelui dac și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Șanț Jaume). Această organizare este încă vizibilă și astăzi pe harta centrului istoric prin fragmentele rămase din zidurile române. Rămășițe române importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu d'Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerita de vizigoți în secolul al V-lea, de către mauri în secolul al VIII-lea, recucerita în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985. Barcelona a devenit un județ frânc, care și-a cucerit încet, încet independența și
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
la perimetrul urban al Constantinopolului, îl făcea pe Manfred să reia politica antibizantină a împăratului Henric al VI-lea și a regilor normanzi din Sicilia. Din anul 1258, el cucerea Corfu, apoi orașele cele mai importante de pe coasta Epirului: Dyrrachion, cucerit anterior de Theodor al II-lea Lascaris, precum și Avlona și Butrinto, care aparțineau despotului Mihail al II-lea al Epirului. Pentru despotul din această zonă, prietenia cu regele Siciliei însemna pierderea acestor orașe: Manfred, dându-i mâna fiicei sale, considera
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Turcia, nordul Africii (Egipt), Spania, Sicilia. Prin secolul al XIII-lea, se răspândește și în India și Asia de Sud-Est. Armatele arabe se caracterizau prin utilizarea tacticilor avansate, a cavaleriei bazate pe cai și cămile. Conducătorii islamici erau foarte toleranți cu popoarele cucerite și stimulau convertirea la credința islamică. Araba, devenită limbă comună pentru diferitele grupuri etnice ale imperiului, permitea răspândirea rapidă a cunoștintelor și ideilor. Epoca de Aur a Islamului începe în secolul al VIII-lea, odată cu venirea la putere a Abbasizilor
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
asaltul contra Thessalonicului (primăvara 1308) era respins. Prăsind teritoriul Bizanțului, prin 1308, briganzii s-au îndreptat spre Grecia centrală și s-au stabilit pe pământurile ducatului Atenei. Istovit de acest război prostesc, Bizanțul n-a fost în stare să salveze Rhodosul, cucerit, în 1310, de cavalerii ioaniți, și Brussa, răpită de turci Planurile amtibizantine se conturau din nou. Philip de Tarent, care căuta să-și extindă pozițiile în regiunea Epirului și Albaniei, se alia cu albanezii catolici și intra în posesia orașului
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
economic și strategic al vremii, a fost obiect de dispută între puterile din regiune. Cetatea a fost asediata de două ori de Ștefan cel Mare, prima oara în 1462 și a doua oară în 1465. Ulterior, în 1484, cetatea este cucerita de sultanul turc Baiazid al II-lea. Pe la mijlocul secolului XIV, la Chilia este atestata o intensă activitate comercială. De aici se exportau spre capitala Impreriului bizantin mari cantități de grâu, miere, ceară, vin, sare, pește și alte produse. În plus
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
zidari și 17.000 de ajutoare. În 1484 are loc campania sultanului Baiazid al II-lea în Moldova. Pe 6 iulie 1484 începe asediul cetății Chilia, apărată de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim. După opt zile cetatea este cucerita de invadatori (14 iulie). Cetatea Chilia este stăpânita de otomani până în 1812, când, odată cu cedarea Basarabiei (partea de est a Moldovei, cuprinsă între Prut și Nistru) în urmă războiului turco - rus dintre anii 1806-1812, catre Imperiul Țarist, urmează destinul provinciei
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
în Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou cucerit. Codexul a fost în Europa de atunci. În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Belomecețkaia, Batalpașinskaia (Cerkesskul contemporan), Bekeșevskaia și Suvorovskaia. Următoarea expansiunea a avut loc în 1828, când Regimentul Hopior au finalizat cucerirea teritoriilor karaciailor. Aceiași cazaci au participat la prima expediție rusească care a cucerit vârful Elbrus în 1829. Administrația regiunii nou cucerite a devenit atât de greoaie, încât reforma militară din 1832 a unit zece regimente de la vărsarea râului Terek până la cursul Hopiorului din vestul Kabardei, formând Armata Liniei Caucazului. În plus, regimentul Hopior a primit și mai multe așezări țărănești, ceea ce
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
suficient de mult pentru a nu mai reprezenta o amenințare suficient de mare pentru justificarea menținerii Armatei zaporijiene. Siciul Zaporijian a devenit astfel nu numai nefolositor, dar s-a transformat într-o amenințare pentru politica de colonizare a noilor teritorii cucerite - Noua Rusie. După ce cazacii zaporijieni s-au dedat la o serie de atacuri sângeroase împotriva coloniștilor instalați de guvernul central în teritoriile revendicate de cazaci și după sprijinul acordat de zaporijieni răsculatului Emelian Pugaciov, împărăteasa Ecaterina a II-a a
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
și a fost folosit ca atare de către Frontinus și Tacitus. Problemele cu care au trebuit să se confrunte guvernatorii republicani în protecția frontierelor nu au fost reprezentate într-o măsură foarte mare de presiunile externe, ci, în unele cazuri, oamenii cuceriți și și controlul asupra acestora și al bunurilor.Augustus avea toate forțele armate ale Imperiului la dispoziție și toate mijloacele să extindă cuceririle teritoriale din timul lui Caesar. Octavian a promovat mult timp o politică externă în funcție de prilejuri, însă spre
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
dinspre sud, de la Drobeta prin pasul Vâlcan; posibil și pe Valea Oltului. Abia în anul 106 au început operațiunile de cucerire a ultimelor cetăți stăpânite de daci. Cu toată lupta îndârjită și sacrificiul dacilor, cetățile lor au fost pe rând cucerite. Prada de război, în care se include și tezaurul lui Decebal, a fost mare. (Scena 78 de pe Columnă). Dio Cassius, Ioanes Lydus, (bazat pe datele din „Getica” lui Criton) apreciază acest tezaur la 165.000 kg aur și 331.000
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
asediați, astfel încât de astă dată nu doar bogățiile, ci și viețile și le-au pierdut. Mesagerul ne-a dat această veste cu voce tremurătoare și abia mai putea vorbi, printre suspine. Orașul care cucerise întreaga lume era acum el însuși cucerit." În același an, Alaric a intenționat să cucerească provinciile romane Sicilia și Africa, dar flota i-a fost distrusă de o furtună. A murit în același an la Consenza.. Attila s-a născut în anul 406 d.H. Acesta devine rege
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în timpul căreia Liga Balcanică a reușit să învingă Imperiul Otoman. Toate posesiunile europene ale Turciei, cu excepția Istanbulului și zonei adiacente, au trecut sub controlul învingătorilor. Victoria nu a însemnat însă sfârșitul conflictelor în regiune. Puterile învingătoare își disputau teritoriile nou cucerite. Astfel, Șerbia și Bulgaria au intrat în conflict pentru Macedonia, Grecia și Bugaria pentru Tracia, în timp ce România avea pretenții teritoriale asupra Cadrilaterului. Aceste contradicții s-au dezvoltat rapid, ducând la izbucnirea celui de-al doilea război balcanic, în care Șerbia
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
reușit să înainteze . Cu toate acestea, pe 1 septembrie, trupele Antantei (cinci divizii de infanterie britanice, patru franceze, șase sârbe, una italiană și una rusă) au declanșat un atac spre Florina și Monastir, având dublu scop, respingerea bulgarilor din teritoriile cucerite și sprijinirea României. Pe 3 octombrie, bulgarii au fost respinși pe liniile de plecare ale ofensivei lor de pe 17 august. După ce și-au atins obiectivele limitate pe care și le propuseseră, trupele Antantei nu au mai continuat ofensiva. Bulgarii au
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Întrucât, în concepția vremii, bolile erau efectul unui dezechilibru al fluidelor se recomandau transudații, masajul, baia și mersul pe jos. Sportul era privit ca benefic pentru sănătate. Romanii au preluat aceste obiceiuri. După asigurarea siguranței trupelor, într-un ținut proaspăt cucerit, se trecea la construcția Instituțiilor fundamentale ale Imperiului, printre acestea numărându-se și baia publică (termala). Pe lângă rolul de a recupera soldații răniți, baia era și loc de socializare, relaxare și, nu în ultimul rând, de curățare. S-au găsit
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]