8,716 matches
-
avem noi. Este, vorbesc serios. Dar trebuie să înțelegi ce-i în joc pentru mine; nu puteam să-mi asum nici un risc și tu nu aveai nici un motiv să ai încredere în mine. Așa că... — Așa că, chiar și după ce te-ai culcat cu mine, ai continuat bine mersi cu minciuna? — Prea bine. Acum, ochii lui Scout erau încinși, luminoși, umezi. Mă se păru că ceva vital se scurgea din ea, ceva limitat și minuscul și care nu putea fi înlocuit. Voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o voce dinlăuntrul meu șopti, vedem lumina stelelor doar pentru că toate stelele sângerează. — Prea bine, repetă Scout. Da, da, da. Asta vrei să auzi? Da, te-am mințit. Da, te-am manipulat. Da, te-am folosit. Nu, nu m-am culcat cu tine ca să te aduc aici, dar dacă vrei să crezi și asta, bine, dă-i drumul și crede ce naiba vrei despre mine. Fac orice e nevoie ca să supraviețuiesc. Nu mă mândresc cu asta, uneori mă urăsc pentru asta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vorbind peste și după celelalte și îmbinându-se într-un flux sonor. Toate vocile repetau același cuvânt iar și iar - apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă. O jumătate de oră mai târziu, stăteam culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, cu paharul alături. Luasem o fâșie de hârtie și-o mestecam, încercând să conving ideea de lichid rece răcoritor să iasă din pasta caldă dintre dinții mei. Mă gândeam că era un lucru disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieși din pédure. Nicolai Arsenievici doborî un copac subțire, lung și neted. Îl curéți de crengi cu toporul și se uité la el. Era un copac bun dar parcé nu era destul de bun. Se duse mai departe. Vézu un sac culcat În brebenei. Cine o fi lésat sacul ésta aici?, gîndi Nicolai Arsenievici, trebuie sé fie pe aproape. Se ascunse În tufiș și se puse la pîndé. Aștepté puțin, dar nu vézu pe nimeni. N-ar fi mai bine sé ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Și eu m-aș fi fécut partizan”, zise Șasa. „Tu ai mîncat?” „Am mîncat oué”. „Te mai duci undeva?” „Nu”. Pe urmé Șasa Întrebé: „Ce fel de nume-i Sonia?” „Sonia? de la Sófia”, zise tata. „Nu mé mai duc, mé culc și eu”, zise Șasa. „Ei hai dar, pune-te și dormi” zise tata. Mai era atît de puțin pîné la paradé. Luni o sé ducé bani pentru baloane. Trebuie sé se pregéteascé. Sé spargé sticle, sé strîngé pietricele. 38 Dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fost aruncaté În fațé de o mîné nevîzuté. De odaté Alexandr Timofeevici Își aminti cé el nu mai este șef de gospodérie și asta Îl fécu sé-și lase capul pe perné și sé Închidé ochii. - Masă, pe la cît m-am culcat eu asaré? - Oh, pe la cît te-ai culcat tu asaré! Tu asaré ai fost tare frumușel! Mai bine nici nu m-ai Întreba. La cît s-o culcat el asaré? Viné și ménîncé, lasé tu asaré. Asaré știu eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
De odaté Alexandr Timofeevici Își aminti cé el nu mai este șef de gospodérie și asta Îl fécu sé-și lase capul pe perné și sé Închidé ochii. - Masă, pe la cît m-am culcat eu asaré? - Oh, pe la cît te-ai culcat tu asaré! Tu asaré ai fost tare frumușel! Mai bine nici nu m-ai Întreba. La cît s-o culcat el asaré? Viné și ménîncé, lasé tu asaré. Asaré știu eu la cît te-ai culcat. Tare bine știu... Mașa-Marusea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
capul pe perné și sé Închidé ochii. - Masă, pe la cît m-am culcat eu asaré? - Oh, pe la cît te-ai culcat tu asaré! Tu asaré ai fost tare frumușel! Mai bine nici nu m-ai Întreba. La cît s-o culcat el asaré? Viné și ménîncé, lasé tu asaré. Asaré știu eu la cît te-ai culcat. Tare bine știu... Mașa-Marusea cotrobéia prin verandé și fiecare replicé a ei, parcé pentru ai da mai multé Însemnétate sau nu se știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe la cît te-ai culcat tu asaré! Tu asaré ai fost tare frumușel! Mai bine nici nu m-ai Întreba. La cît s-o culcat el asaré? Viné și ménîncé, lasé tu asaré. Asaré știu eu la cît te-ai culcat. Tare bine știu... Mașa-Marusea cotrobéia prin verandé și fiecare replicé a ei, parcé pentru ai da mai multé Însemnétate sau nu se știe de ce, era marcaté de cîte un dangét de blide. - Mai Înainte trebuie sé știi sé furi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fața lui Alexandr Timofeevici, ar fi gésit foarte repede o explicație. Dar iaté ce a fécut Alexandr Timofeevici. Pe la ora patru, spre dimineațé, vézînd cé Vasilii Gavrilovici nu furé nimic, a hotérît sé se retragé dupé césuțe și sé se culce pe iarbé. Alexandr Timofeevici era foarte obosit iar Vasilii Gavrilovici nu fură nimic. Poate cé Alexandr Timofeevici ar fi furat el ceva dacé Vasilii Gavrilovici n-ar fi umblat prin tabéré În sus și-n jos și nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-n baligé de-o séptémîné. - Iaca bine c-ai venit tu sé rînești. Murea vacă ceea féré tine. Se ridică baliga pîné-n pod și murea. - Hai, pune o daté sé ménînc, cé mi-e somn. Eu mé duc sé mé culc, da’ tu sé vezi ce mai faci prin grédiné, poate mai săpi oleacé. Marusea Ivanovna intré sub podnaves și scoase În farfurie, cu polonicul, borș cu varzé și doué bucéți mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar și În umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși n-aș spune că era lipsit de talent. Talent de prisos. A fost oportunistul dichisit, distins și destins al realismului socialist. "Să te culci după 25 de ani cu nevasta e aproape un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre cîntătorii indispensabili, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al vieții amintite: Speak, Memory. Avusese concert la Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chiar dacă m-ai dat de multă vreme uitării. Da, poate că m-am mai gândit, spune ea. Cred că m-am gândit intens la tine când l-am întâlnit pe Tularecito din "Pășunile Raiului". Atunci te-am recunoscut în copilul culcat în iarbă, cu dinții ascuțiți ca fierăstraiele gata să apuce mâna ce a îndrăznit să-l ridice. Bravo, să știi că m-am bucurat că m-ai recunoscut! Puțină lume intuiește sau înțelege legăturile subtile dintre lucruri, sau ce devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai de sus, sub cerul negru, după ce restul pasagerilor se vor fi culcat și barca era pusă din nou în mișcare. Așa dintr-o dată a încetat, invocând tot felul de motive. De altfel, nici nu a fost nevoie de motive, căci prietenul ei, resimțindu-i răceala și detașarea, a abandonat cu ușurință ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu genunchii ușor îndoiți. Simt pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să facă pregătiri și în câteva zile pleacă... Mortificată de veste, ea n-a mai izbutit să-l întrebe nimic, a închis telefonul, a făcut o baie cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri. Scenariile din jurul pierderii umbrelei reproduceau acum întocmai realitatea. Abia acum pierderea umbrelei a devenit o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în ordinea inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să vadă poștărița, întinse mâna cu actul de identitate care dispăru. După o clipă primi banii și buletinul. Nici n-apucă să-i numere și, cuprinsă de oboseală, se culcă fără să mănânce. Ceasul-brățară arăta ora 11, dar știa că e noapte, după miros. A doua zi dimineață auzi iar o bătaie în ușă. Babo, pensia! Bine dar am luat-o ieri, șopti ea fără să fie auzită întinzând buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR. Se presupune că au existat. M7. Incomplet păstrat cu capul pe M8, lungimea în secțiune 65 cm, orientat V-E. GUSTAV VALENTIN, actor. M34. Întreg în secțiune, poziție chircită, culcat pe partea dreaptă, mâinile pe lângă corp, orientare S-V MIHAI DINU, avocat. M35. Adâncime 210 cm capul surprins pe profilul sudic al secțiunii. NILĂ HAGIU, scriitor. M37. În secțiune puțin mai sus de genunchi; restul, în profilul de Vest, orientat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unsuroasă lângă umărul unui vlăjgan cu plete blonde. Ce tren va fi fost acela care-l va fi înapoiat Brăilei în care, odată ajuns, porni țintă spre casa de la marginea orașului. A intrat în curte și un dulău l-a culcat la pământ. Un bărbat cu cămașa în carouri a strigat: Aport! Și în fața unei carafe cu vin, află că, în casa aceea, bărbatul locuia împreună cu soția sa, evreică, de peste 50 de ani, ca urmare a extinderii fermelor din Baldovinești, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că era o liniște totală. Moleculele își încetaseră divizarea, virușii luară și ei o pauză, iar atomii trași de urechi își așteptau aterizarea într-un alt loc în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat. Am visat că Polițistul-șef, împreună cu gardianul mă percheziționează pentru a mă deposeda de neprețuita comoară. Sigur că nu știau, n-aveau cum, că, de fapt, insecta aceea era toată viața mea. Am înregistrat în trupul ei gânduri și tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă simții frustrat că nu o pot însoți în camerele ei. „Cuplurile astea care dorm în camere separate sunt insuportabile”, îmi spusei. Dar Sigrid nu știa că eu eram de-acum înainte soțul ei, lucrurile nu trebuiau bruscate. M-am culcat, fermecat de ziua aceea. Ce făcusem? Citisem un roman excelent, dormisem, băusem dom-pérignon și clos-vougeot; mâncasem într-o companie delicioasă. N-ai putea visa la o mai bună ocupare a timpului. Mai cu seamă, învățasem să-mi cunosc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]