1,153 matches
-
pruncul ei are noroc, chiar dacă s-a născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă te-ai gândit la Siloa, sigur ești Krog. Așa e rămas: Krog să umble ca prostul pe drumuri, iar Siloa să se bucure În liniște de culcușul ei. Bun, sau rău, ăsta e trocul pe care l-a făcut Krog. Nu Krog Îl făcuse, ci Moru În numele lui Krog. Dacă Krog n-ar fi știut cuvinte de la bun Început, ar fi scăpat de molima gândurilor lui Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare, slobozite de un fel de bivoli fără de coarne și cu guri uriașe - pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că Logon se foia În culcuș la fel ca și mine. Deodată, deschise ochii și mă privi fix, fără să clipească. Nu se gândea la nimic și simțeam că dorește ca și eu să fac la fel. Apoi, se ridică Încet, fără să mă scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă scape din ochi, și o luă pâș-pâș În josul apei. Luna dădea o lumină ascuțită, amestecându-se cu umbrele pâcloase ale copacilor. Nu trecu mult și Logon dispăru din vedere. Am privit la ceilalți. Dormeau buștean. M-am ridicat din culcuș și am luat-o după Logon. L-am găsit așezat pe un trunchi de copac prăvălit. Arunca În apă cu pietricele. - Nu poți vorbă deloc? Începu el. - Doar așa, i-am răspuns cu vorbe rostite În minte. - Dar poți vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim trebuia să nu-l scape din ochi - să nu care cumva să-i piardă vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din mintea ta. Se ridică și ea, se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară fără alte vorbe, În beznă. Porniră spre Răsărit. M-am prefăcut că nu-mi pasă și m-am trântit În culcușul meu. După o vreme Însă, l-am chemat la mine pe unul dintre mărunței. Îl chema Kikil și era foarte sprinten. - Ia vezi tu, Kikil, unde se duc Enkim și Runa. - Plecat de tot? Supărați? Întrebă el. - Da. - Luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui au mers la Început spre Răsărit dar, după o vreme au cotit-o spre Miazănoapte. S-au urcat pe muntele pe care am fost cu toții, numai că s-au cățărat pe coama cea mai Înaltă. Și-au făcut acolo culcuș și se uită Îndărăt, spre drumul pe care am venit. Așteaptă ceva. L-am privit pe Logon. - Mai bine-l ucideam, i-am spus. Și nu pentru că-l iubeam așa de mult. - Las’ că are Tatăl grijă de el, Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor care alergau, mugind, behăind, urlând și chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel mai tare o scoate din minți Judas Priest, cu Breaking the Law. Uneori apelez și la Marilyn Manson, cu Obscene. Efectul e mereu același: țâșnește din pat, îmi trage o palmă peste ceafă, oprește casetofonul și se întoarce în culcuș pentru încă o jumătate de oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat, doal o singulă daaată! - De mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să se lase apoi căutat ore În șir de vocea plângăreață a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ți-au tras-o drept Între ochi!“ sau „Ia, uite la Culiță Costandache cât e de băiat dăștept, a scăpat neatins!“ etc. etc. Când terminară, agitară fanioanele de pe vârful dealului și reveniră la poale unde se tologiră din nou În culcușurile de iarbă uscată. — Delațiunea are un rol istoric? - Începu Grințu, destins acum, știind că oricum pregătirile pentru tragere durează mai bine de douăzeci de minute. * (ARAC) Stimate domnule profesor, locul În care mă aflu la ora când vă scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau dealul, contabilizau loviturile, pansau țintele de carton cu buline albe de hârtie, reveneau În culcușul de iarbă uscată și reluau de unde se nimerea discuția lor. Trecea timpul. Această a doua amintire era Însă mult mai complexă. Din Întâmplare păstrase multă vreme, neîntrerupt, legătura cu profesorul Valedulcean și când vorbea despre el simțea nevoia să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obiceiurilor acelor animale scârboase și Înțelepte. „Băi, fraților, zice, acolo era câte un șarpe după fiecare pietroi și noi, cum dormeam sub cerul liber, aveam mereu norocul să ne Întâlnim cu câte unul. Uite, eu, Într-o noapte, Îmi făcusem culcuș așa Într-un fel de gaură În stâncă, nu era mai mare decât cazanul ăsta. Ăilalți camarazi..., le-a fost frică să intre lângă mine, ziceau că le e frică de șerpi, dar eu le-am zis: Vedeți-vă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cât cepele, făcând spume la gură. Pe la două, trei noaptea se va epuiza și va cădea într-un somn cataleptic, întrerupt de strigăte. Totuși până la ziuă Pascal a scăpat cumva. Își face cruce, se bagă în pat lângă ea - alt culcuș n-are - și adoarme iepurește, cu urechile ciulite. Mâine Izabela nu-și va aduce aminte nimic sau va prefera să nu-și amintească, va plânge, va fi țâfnoasă, îi va cere bani și iertare, jurându-i iubire veșnică sau neîmpăcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
muncă de marți până vineri, în fiecare săptămână. Sâmbătă, duminică și luni faci ce vrei. De unde vii? De la vreo doisprezece kilometri. Ai unde să stai aici? Nu. N-am unde. Asta înseamnă că o să fie nevoie să-ți facem un culcuș aici. Este o cămăruță în capătul celălalt al magaziei. Îți faci rost de așternut și stai în voie. Numai să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebuie nevastă. De ea ai nevoie doar acasă - a vorbit Chirostii râzând. Mă descurc eu și singur, da’ nu-i frumos să râzi de nevasta mea! Ei. Nu te supăra pentru atâta. Am glumit și eu... Hai să-ți așezi culcușul, că de mâine începem treaba. Maranda a dereticat prin cămăruță și i-a așezat așternutul. Să ai grijă, Toadere: să nu bei și să nu te încontrezi cu oamenii, că lumea-i ca lumea: și bună și rea... Oi avea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
repede, 5 puncte ortografie, 5 puncte scris și 5 puncte înțelesul frazei. Echipa care are cea mai mare medie va fi câștigătoare. Variantă După aceleași reguli, în loc de fraze se pot scrie nume de orașe, ape, munți etc. 16.Iepurele fără culcuș Pe un teren se desenează atâtea cercuri câți jucători sunt însă cu două mai puține. Diametrul unui cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
se desenează atâtea cercuri câți jucători sunt însă cu două mai puține. Diametrul unui cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi jucători rămași fără culcuș sunt unul „iepure” iar altul „vulpe”. „Vulpea” caută să prindă „iepurele” rămas fără culcuș. Acesta se salvează de „vulpe” intrând într-un cerc. Când a intrat într-un cerc, „iepurele” celălalt trebuie să iasă din cerc și să alerge, ferindu
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi jucători rămași fără culcuș sunt unul „iepure” iar altul „vulpe”. „Vulpea” caută să prindă „iepurele” rămas fără culcuș. Acesta se salvează de „vulpe” intrând într-un cerc. Când a intrat într-un cerc, „iepurele” celălalt trebuie să iasă din cerc și să alerge, ferindu-se de „vulpe”. Dacă un „iepure” este prins, se inversează rolurile. Indicații metodice Conducătorul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]