81,230 matches
-
Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
toți. O, Doamne, ține-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul V Săpăm, uituci, morminte și lustruim statui, Dar nu-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
fabrica de confecții. Aveam de toate, prin toate sertarele. Pe pod Un bătrân se oprise pe pod, ținându-se cu o mână de balustradă, și privea de câtăva vreme în apele râului. Înafară de faptul că erau bogate și de culoarea vag gălbuie a cafelei cu lapte, apele nu aveau nimic care să justifice măcar o privire. Iar bătrânul nu avea aerul că-l lăsaseră puterile și se odihnește discret, sprijinindu-se în baston și cu o mână pe balustradă. Se
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
unde ești când vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș cu creastă de lacrimi pe dealurile mute în sifonul stelar cu burtă melodică își strigă iertarea : transhumanță de ape în culorile ascunse cu vuiet în tuburi de orgă strălucește depărtarea sufletelor noastre planetele unei mari schimbări fără speranță nu poți să începi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
malul stâng sângerează Retorică înfometată de alb mai ascult un discurs despre decapitate nuanțe în vasul cu fluturi e un apus lăcuit străvechi idiom gata să-și năruie verva sora mea tăinuită o, nu dispera brațele tale învață să ningă Culori de seară Mozart și lumina galben-roșiatică a amurgului - e ora pe care o iubesc în care răbdătoare mă îngădui mobila tace tablouri veghează în nefaptele lor în nescrise încă destine singurătatea porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
învață să ningă Culori de seară Mozart și lumina galben-roșiatică a amurgului - e ora pe care o iubesc în care răbdătoare mă îngădui mobila tace tablouri veghează în nefaptele lor în nescrise încă destine singurătatea porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
Mircea A. Diaconu Protejată de situarea sa ambiguă, deopotrivă înăuntru și în afară, privirea lui Caragiale, este a unui hedonist: materia îi apare ca un spectacol fascinant - și nu înspăimîntător - de forme, ipostaze, culori, un spectacol al faptelor greu de așezat în modele raționale sau raționabile. Totul se desfășoară ca într-un gen de echilibristică sofisticată în care nici un fel de interpretare nu e decisiv motivată. Or, pe Caragiale nu-l alienează o astfel
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
semne că are cine să-l ia în seamă. Mircea Iorgulescu Inițialele GD Înainte de 1989, s-a petrecut un fapt fără precedent: la procesul unui poet din Constanța, acuzat că a făcut propagandă legionară, prin intermediul unui poem în care proslăvea culoarea verde, a fost chemat ca expert un critic literar. Era pentru prima oară când regimul recunoștea (sau simula că recunoaște) că nu înțelege limbajul poeziei, că nu are discernământul necesar în domeniu și că numai un critic literar ar putea
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
nu s-a prea scris. Micuța fiind considerată o simplă retușare ad usum delphini a violentei nuvele inițiale, și nu o cu totul altă scriere, cum ar fi fost prudent. Mutarea acțiunii din Rusia în Germania nu are efect asupra culorii locale, însă e prea gratuită pentru a fi întâmplătoare. Ar putea fi o marcă intenției lui Hasdeu de a scrie alt text, radical diferit de primul. Fără vituperanță erotică, dar, oricum, vituperant. Iar acest alt se configurează nu atât prin
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
pe care o iei te prinzi mai rău în dezordinea tragică a orașului în care soarele nu se ivește cu anii. Îmblânzirea morții Între cutele pielii acestui zid care crește din mine pe limbă varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se zbate lovindu-se cu trupul de peretele cavității ne-ncăpătoare în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
scapă felia de pîine în canal în poiana mierlelor brutarul mut fărîmițează pîine chiar zilele îndrăgostiților sunt decalate fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică această zi noroasă mă duce-n altă parte sunt
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
albit de deasupra? Copilașul din traistă Pe spatele curcubeului cu șapte raze urcă un schelet de om, în oasele dreptei cu o traistă din care se vede un copilaș strâns - creștetul său mai alb ca zăpada; pe solzii luminoși ai culorilor pe unduitoarea piele a șarpelui scheletul calcă, a ajuns cu oasele pieptului pe cornul din fruntea reptilei. Mandibulele se deschid și limbile zvâcnesc în afară, se prefac în șerpișori de apă dulce, verzi și aurii - copilul ieșit din traistă doi
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
traistă doi câte doi îi înghite. Se-ntinde cât scheletul. într-o clipită, oasele toate se desfac. Le pune în traista unde el a fost strâns de puterea ascunsă a oaselor, o trec în mâna stângă și, înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
identică serii de ieri identică tuturor serilor din orășelul care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior este o seară cu iz de untură râncedă îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor idealurile se contopesc cu fluidul televi zorului visele au culoare incertă aspirațiile încap într-un singur intestin dimineața golit cu fervoare este preludiul nopții identic nopții de ieri vii sunt numai păsările nocturne se încru cișează stârnind pudră de harfă peste geografia orășelului ignobilă vii sunt numai viitorii sinucigași singurii
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
paftalelor secrete fii îngăduitor cu bisexualii cu daltoniștii cu oamenii de la margine prietene fii atent aici nu există refugiu pentru tigri Casa poetului din Jimbolia Câtă individualitate câtă supremație posedă această clădire dispusă între amestecate puncte cardinale încăperile ei au culoarea cărților nepătate de priviri onctuoase noaptea o repopulează morții insom- niacii din fotografiile cu rame lăcuite de emisarii insectelor grase morții scotocesc sertarele dulapurile își caută testamentele contractele hârtiile atestând o veche obârșie rurală habar nu au ei că nimic
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
made Marcel Tolcea) se întâlnește cu Motoreta Magritte (made Petre Stoica) una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
și el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în stație (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simțit, violent, cum se scurg în găurile capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu ghinion) culorile orașului, plecase ea și nu mai era nimic de privit - Eram că una din acele păpuși sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpadă murdară - tînguirile stranii ale țigăncilor (fiaaaareeee vechi
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză într-un atare temerar post! Numai Busch. De altfel, într-o Americă, de la începuturile ei temerară, unde emblematica silfidă de culoare s-a mișcat mereu dezinvolt, anulînd, sfidător, machismul prostesc. Dar și fascinîndu-l. Bătaie în ușa atelierului. Din categoria celor grosiere. Adică bubuitoare, urmate imediat de forțarea clanței. De regulă, nu deschid. Curiozitatea mă face totuși, de ce tocmai acum? să-mi
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
imagini care oferă prea puțin din ce sunt realmente lucrurile, cel mult pielea lor. În rest, tot ce știm despre lucruri, sau presupunem că știm, sunt evenimente petrecute numai în mintea noastră. Imaginea însăși, dacă ne referim la formă sau culoare, aparține mai degrabă celui care privește decît obiectului privit. ,Obiectele fizice pot fi numai în corespondență cu datele senzoriale, cam în același mod în care un catalog este în corespondență cu lucrurile catalogate" (B. Russel). De aceea, cuvîntul realitate ar
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau din mână în mână, se amețiseră toți. De fapt nu erau bucuroși că au luat
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în sclavi smeriți ai săi, și cu sânii săi ce se întrevedeau perfect prin bluzele de vară transparente, conturându-se vii, fremătători, tari și de o formă care părea întocmită după planuri neomenești, așa cum îi cucerea cu ochii ei de culoarea curmalei coapte, așa cum îi cucerea cu fundul ei monumental, ca o colină răsărită neașteptat în mijlocul unei câmpii verticale, așa cum îi cucerea cu picioarele sale lungi și cu gleznele sale subțiri - părea o căprioară rătăcită în lumea dâmbovițeană imundă. Așadar, Ana-Cristina
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
înțeles pe cine arestaseră, ce minunăție, ce nebunie de femeie, ea, în rochia ei vaporoasă de vară sfâșiată în crengile de pe câmp și pătată de pământ negru și de ierburi, era și mai frumoasă decât de obicei, ochii săi de culoarea curmalei coapte luceau nefiresc exprimând nu teamă, ci indiferență sfidătoare, fie ce-o fi, nu-i pasă de ei și de ce o să se întâmple cu ea, nu-i pasă de nimic. Toată atenția răcanilor imberbi, cu bocanci din care răzbătea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Lucian Blaga, care reprezintă ,cea mai fericită sinteză de tradiție adevărată și spirit modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și versificat fără culoare", semănătorismul minor) Ion Pillat respinge prea categoric ,literatura de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare, de înstrăinare de pământ și de neam". Acesta ar fi fost îndepărtat de către grupul de la ,Gândirea", lupta ,fiind câștigată
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Recent, revăzînd Fragii sălbatici, am înțeles de ce au făcut această trimitere, pe care eu o găseam nejustificată. Atunci mi-a părut rău pentru rege că a fost pus într-o situație delicată. Dar, de cînd s-a împăcat cu toate culorile, de la roșul lui Iliescu și cenușiul lui Constantinescu pînă la portocaliul lui Băsescu, mă gîndesc că, după tot ce s-a întîmplat, el s-a ales cu o parte din proprietățile familiei regale și cu palatul în care și-a
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad și una de opal". Nu e aici, însă, o probă categorică în privința contactului direct al autorului Cronicii cu Lunatecii. În fond
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]