15,784 matches
-
al naționalilor. În Nord există un rege a cărui armată este compusă din astfel de trupe amestecate și care nu este, din această pricină, mai puțin puternic și glorios. Majoritatea armatelor europene sînt formate din naționali și mercenari; cei care cultivă pămîntul, cei care trăiesc la oraș plătesc o taxă pentru întreținerea trupelor care trebuie să-i apere, iar ei nu mai merg la război. Soldații provin din păturile cele mai sărace ale populației, fiind dintre aceia cărora le place mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atît de des țările meridionale. În timpurile vechi nu se cunoșteau, dintre ocupații, în Suedia, Danemarca, și în cea mai mare parte a Germaniei, decît agricultura și vînătoarea; pămînturile arabile erau stăpînite de un anumit număr de proprietari, care le cultivau și care se puteau hrăni de pe urma lor. Dar cum rasa umană a fost dintotdeauna foarte fecundă în aceste climate reci, se întîmplă că existau de două ori mai mulți locuitori decît puteau să trăiască din cultivarea pămîntului, iar prinții marilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Marsin, la ordinul Cabinetului. Regii onorează umanitatea atunci cînd îi disting și-i recompensează pe cei care-i fac onoare cel mai mult, care se străduiesc să perfecționeze cunoștințele noastre și se devotează cultului adevărului. Ferice de acei suverani care cultivă ei înșiși aceste științe, care gîndesc precum Cicero, consulul roman, eliberatorul patriei sale, părintele elocinței: "Literele formează tineretul și sînt delectarea vîrstei înaintate; prosperitatea este, cu ele, mai strălucitoare, adversitatea primește, prin ele, consolări; iar în casele noastre și într-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bolile care vin uneori și strică sănătatea oamenilor, dar care nu-i împiedică să se bucure, cea mai mare parte a timpului, de avantajele unui temperament robust. E absolut necesar, deci, ca cei care trebuie să conducă lumea să-și cultive inteligența și prudența; dar aceasta nu e totul, căci, dacă vor să prindă norocul, trebuie să învețe să-și adapteze temperamentul în funcție de împrejurări, ceea ce este foarte greu. Nu mă refer, în general, decît la două feluri de temperament, cel de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
America. Își amintea și ne povestea cum se pornise singură, atunci, Într-o noapte de vară din primii ani ai României Mari, cu o straiță burdușită cu tutun. Era monopol de stat pe iarba asta, oamenii aveau voie să o cultive, cîștigau destul de bine de pe urma ei, dar erau opriți să o vîndă altcuiva decît agentului statului. Se Înțelesese Însă cu niște creș tini dintr-un sat vecin să ajungă la adăpostul nopții pînă la ei și să ia un ban frumos
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
precum și noutatea Întoarcerii prizonierilor. Gheorghe fusese ultimul dintre prinșii ajunși acasă. Cu dolarii aduși de la Chicago, femeia lui refăcuse mare parte din averea prădată a doua oară de tribunal. Așteptau acum reforma agrară făgăduită de regele Ferdinand, iar pînă atunci, cultivau mai ales tutun pentru că Floare, de Îndată ce se Întorsese, mirosise că se poate lega o afa cere cu iarba asta. Drept care, de una singură, În cea dintîi primăvară, s-a apucat de noul deal. Se cîștiga bine cu tutunul, numai că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care credea din tot sufletul. Omul ăsta e un sac de palavre, ar trebui să nu-l mai încurajezi să vină așa des pe aici! îi tot atrăgea atenția Stelian fiului său. Dar Virgil, fără să-l contrazică pe bătrân, cultiva mai departe și această prietenie. 5 Pe la sfârșitul verii veni, în sfârșit, pe la Vărăști, într-o scurtă vizită, maica Agripina, care își încheiase slujba de la Institutul Teologic și se întorcea la mănăstire. Restul acelui an trecu într-o relativă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce aveam de făcut : de desțelenit până la căderea iernii câmpia enormă care părea mănoasă și era însorită. În afară de ordinul de muncă am mai primit și un săculeț cu semințe negre, mărunte, prismatice : semințe de varză pe care trebuia să o cultive "celula" noastră pentru alți deținuți. Urgențele: un acoperiș de-asupra capetelor și un minimum de alimente erau asigurate. Despre bărbați și cei doi băieți mai săltați în vârstă duși la pescuit pe Obi, nu se sufla o vorbă. Simțeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în cadavre. Ce mult aș fi vrut... Aș accepta dacă iluziile mele ar putea deveni cadavre aș accepta să fiu administratorul unui cimitir al iluziilor. Dar iluziile nu mor. Iluziile mele, cel puțin. Supraviețuiesc într-o creșă de adulți care cultivă himere. Uneori am impresia că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca un reper care are nevoie de alte repere pentru a fi individualizat; ca un etcetera m-am simțit... Toate acestea mi-au cronicizat sentimentul singurătății, mă fac să mă simt mult mai vulnerabilă. Cu toate acestea, nu încetez să cultiv singurătatea ca pe una dintre marile mele virtuți. Am primit din țară o veste tristă: mi-a murit o rudă apropiată, chiar dragă. Nu eram prizoniera timpului. Puteam să ajung în satul acela pentru a participa la înmormântare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile a tot felul de singurătăți, cultivându-mi speranța deșartă că undeva, într-un punct fericit, aceste imperii se vor sfârși. Ca să te cunoști cel mai bine, cred că trebuie să te vezi prin ochii altor oameni. Știu ce cred oamenii despre mine. Îi înțeleg. Ce poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
grandioase fără să o știe, care pur și simplu trec pe-acolo sunt pătrunse de un respect față de divinitate specific românilor. Împăcate cu sine ele își continuă drumul, căci nu am simțit niciodată nevoia să facă altceva. Vița de vie, cultivată pentru a sta singură în bătaia vântului și a ploii, sub umbra grea a zilelor umede, rezistă și ea cum poate, plină de vreascuri, cu crengile groase cojite, cu aspect de lăsată în paragină. Câteodată vântul bate cu putere sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât de rare. Fericirea e efemeră. Apare mereu ceva care să ne arate că am visat lumea greșit. Individualismul e cu atât mai apreciabil cu cât lumea nedând un ban pe tine , trebuie să te prețuiești tu și să te cultivi. Până și cu Dumnezeu nu poți avea o relație decât după ce te-ai conștientizat pe tine. Altfel, ești, doar o parte din El. Fericirea e mare de tot, ceva îndreptat spre/ce cuprinde tot Universul și trebuie să fii acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Memoriile” lui, ce pot fi considerate o capodoperă a literaturii universale, te vei delecta cu aventurile galante, consemnate fără pudoare și descrise în cele mai mici amănunte. Pentru că scopul în viață al acestui libertin a fost acela de a-și cultiva plăcerile simțurilor, completează Cecilia. —Trebuie să recunoaștem însă pe lângă acestea, meritul lui Giacomo Casanova că dincolo de ipostazele necuviincioase, zugrăvește cu savoare lumea în care a trăit, motiv pentru care însemnările sale au fost considerate adevărata enciclopedie a Secolului luminilor. Închizând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și la eleganță. Niciodată nu știa să întârzie a ajunge dimineața la muncă, tot la fel cum absolut niciodată nu-și îngăduia libertatea de a părăsi altfel, decât numai ultima, clădirea seara. Iar această nobilă abnegație a sa și o cultivase în timp și cu răbdare, nu atât dintr-o dragoste neînchipuit de generoasă pentru bunul mers al slujbei sale, cât, mai degrabă, pentru dorința ei vie și continuă de a servi mereu drept model pentru ceilalți angajați de la Poștă, colegii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
veni în întâmpinarea nevoilor cetățeanului. Japonezul are, apoi, mania muncii, cu prețul sacrificării vieții personale. El obține ce dorește stăpânind impecabil talentul negocierilor. Ca un contrapunct al acestei imagini, un capitol tratează despre nihilism și despre sinucidere: "lumea japoneză a cultivat suicidul ca o metodă de evitare a oprobriului public sau de salvare in extremis a respectului personal". De aici, trecem pe nesimțite la registrul modestiei și la codurile de relaționare umană: japonezul nu spune niciodată "nu", evită să-l bruscheze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei vieți lipsite de perspectivă, de onoare sau de sens. Ca și lumea romană, preocupată preponderent de ideea de existență în acord cu un cod al eticii, în interiorul căruia sacrificiul de sine nu era pus la index, lumea japoneză a cultivat suicidul ca o metodă de evitare a oprobriului public sau de salvare in extremis a respectului personal. Sociologul francez Émile Durkheim, în lucrarea sa de pionierat Sinuciderea: studiu sociologic, oferă o magistrală sistematizare a temei, grupând sinuciderile în funcție de motivul care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cufundă în studiu, îndemnându-i pe profesori să ridice ștacheta". Pentru tânărul Yugiri, ca și pentru alți patricieni onești, competența intelectuală era singurul criteriu valid de ascensiune pe scara socială (deși, evident, mulți funcționari de stat preferau doar să-și cultive talentele artistice, fără a aspira la o educație academică). Aproape un mileniu mai târziu, la fel de junele Păturică știe exact cât și ce trebuie să învețe; el nu se încurcă în amănunte inutile: "Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au ajutat pe Căiță să-și salveze consoarta din ghearele lui Dardailă și al Siungurătății. URIEȘII Pe locul numit URIEȘ situat între Cristinești și Dragulea, în vreme de mult apusă a trăit comunitatea Urieșilor. Această comunitate se ocupa cu agricultura, cultivând pentru consumul propriu, în principal grâul, porumbul și cânepa. Creșteau păsări, cai, vite și oi. Surplusul de produse îl dădeau la schimb comunității de Cristeni, numiți și oamenii crestelor care ocupau teritoriul de peste râul Hatti. Aceștia se bucurau de libertate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
colaboratorilor în afaceri și să comunice orientarea administrației pentru prezent și viitor. Având în vedere răspândirea carenței încrederii în sectorul financiar, și consilierii, reprezentanții, vânzătorii și analiștii trebuie să-și dea tot interesul pentru a recâștiga încrederea pierdută și a cultiva sinceritatea, curajul și moderația. În același timp, specifică sistemului financiar, încrederea exercitată rațional include un anumit scepticism și cere evaluarea rațională a riscului. Încrederea deci nu exclude judecata individului și nu poate nici să facă inutile normele naționale stabilite pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cita un celebru refren din My fair lady, unul din musical-urile mele preferate, cu un pic de noroc și entuziasm se poate trăi fără îndoială mai bine decât cu o cultură a pesimismului. Nu ar trebui oare astăzi să cultivăm mai mult "optimismul anglo-saxon" în schimbul acelei Angst, "frica germană?" (Angst este un cuvânt specific german ce a fost preluat ca atare în engleză). Totuși, este vorba despre două expresii complexe. Deoarece "eșecul nostru de toate zilele dă-ne nouă astăzi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lipsea foarte mult natura. Natura este precum soarele, o forță vitală pentru bunăstarea fizică și psihică. Încă din timpul tinereții am preferat să lucrez în aer liber. Îi înțeleg foarte bine pe cei care, dacă nu au o grădină, își cultivă ceva asemănător pe balcon, dar și pe cei ce se îndrăgostesc de un petic de pământ sau de un peisaj. Zilnic mă minunez de panorama impresionantă de care mă bucur aici la Tübingen, chiar dacă se schimbă în funcție de condițiile atmosferice ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a decide privitor la propria viață și la supraviețuirea propriei culturii. Probabil sub președinția lui Obama vor urma și Statele Unite, Canada și Noua Zeelandă. M-am întrebat deseori dacă indigenii au într-adevăr o "cultură". Trebuie admis faptul că nu au cultivat nici scrisul, știința sau vreo tehnologie complexă. Dar gândirea lor, după cum mi-au explicat antropologii culturali, este logică, plauzibilă, mai mult chiar, este marcată de pasiunea pentru ordinea lucrurilor și pentru relațiile umane. Asta m-a ajutat să înțeleg mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]