4,292 matches
-
din cercurile cele mai restrînse și mai elitiste ale societății bizantine, spre deosebire de cel vizat de literatura hagiografică din aceeași epocă. Autorii sînt în general persoane cultivate sau juriști, care au legături cu ierarhia ecleziastică și curtea imperială; cititorii lor, la fel de cultivați, sînt interesați de istoria ideilor creștine, precum și de evenimentele care au zguduit Biserica în secolele al IV-lea și al V-lea; acestea trebuie să devină subiectul unor reflecții cu caracter religios și politic. în sfîrșit, e semnificativ faptul că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bine cît de interesată era cultura din secolele al IV-lea și al V-lea de elementul miraculos, oriunde s-ar fi găsit acesta, chiar și (și mai ales) în cadrul religiei. Deși e pasionat de miracol, este oricum un public cultivat, așa cum am avut ocazia să subliniem; un public care știe să prețuiască revenirea de la o istoriografie cu caracter strict ecleziastic, cum fusese cea a lui Socrate, la o istoriografie care să refacă legătura cu tradiția clasică, prezentată în istoria lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e diferit, iar monofizismul pare să fi lăsat locul ortodoxiei. Poate că această ultimă carte nu-i aparținea lui Ioan. Scriitorul voia să scrie o carte de istorie destinată informării unor largi cercuri de cititori și nu unor persoane foarte cultivate. Pe lîngă un mare număr de date sigure, el ne oferă tot soiul de curiozități, amestecă lucruri importante cu altele nesemnificative, informații false cu informații adevărate. Nu lipsesc răstălmăcirile și denaturările unor fapte, datorate unei accentuate pigmentări cu întîmplări palpitante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tabernaculul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă este comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai profunde decît el. însă a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă, pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adâncă și temerară" (p. 11). (s.m.). Antologia pune în evidență o poetică a superficialului, a exteriorului, secundarului, abundenței, pitorescului, considerate derizorii sau neluate în seamă în sine de moderniști, ci doar în măsura în care erau încărcate cu o semnificație în schimb intens cultivate și sincer respectate de postmoderniști. În cazul ultimilor sosiți, tumultul existențial îi acaparează cu o rapacitate ieșită din comun, făcându-i sclavii obiectelor și dispozițiilor de moment. Dar poezia Magdei Cârneci nu are numai funcția de "expunere" în sensul de
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
1797, un fel de abecedar destinat Romano-Vlahilor, scris cu �slove grecești" dar în aromânește, sub titlul (tradus din grecește) Noua pedagogie sau Abecedar ușor spre a învăța pe copiii tineri carte romano-vlahă. Pentru prima oară, de la Constantin VI Porfirogenetul, împăratul cultivat, se alătură numele �Vlahilor" de romanitate: Aromânii devin Romano-Vlahi! Conștiința originilor romane își face apariția, în cultura Aromânilor, datorită culturii germano-austriece. începe un nou proces de culturalizare: fidelitatea față de cultura originară (Niculescu 1975). Această orientare europeană pro-latină se face evidentă
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
cu traducerea Decameronului lui Boccaccio (1957), urmată de o serie întreagă de excepționale traduceri din marii scriitori clasici ai literaturii italiene, în care competența de ordin filologic se îmbină cu un rar instinct artistic și cu farmecul unei limbi literare cultivate și expresive, de o bogăție impresionantă. Versiunea integrală (1965), în versuri ce păstrează metrul original, a Divinei Comedii de Dante este unanim elogiată. De o aleasă ținută științifică, însoțită de consistente note explicative, dar mult mai fluentă și mai melodioasă
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
pentru traducerea romanului Wilson, zevzecul de Mark Twain. S. reprezintă cazul literatului - destul de frecvent în a doua jumătate a secolului al XX-lea - care se devotează mai cu seamă traducerii și comentariului eseistic, lăsând în plan secund creația proprie. „Talent cultivat și fin, măsurat fără rigiditate, liber fără elucubrație”, cum îl definește Al. A. Philippide, el este îndeosebi un poet livresc, cu o tematică eterogenă la început și versuri descriptive, uneori prea explicite, când clasice, când libere, ca în Relief (1965
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
încredința educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se desprind două idei importante pentru cercetarea noastră. În primul rând, Lactanțiu este un convertit înzestrat cu o bogată cultură clasică. Apoi, ca mai toți noii convertiți cultivați, polemizează cu vechea tradiție, în încercarea de a atrage prozeliți. Scenariul eshatologic pe care îl propune se înscrie perfect pe aceste coordonate. Sunt evitate, aproape sistematic, trimiterile la scrierile creștine. Lactanțiu este martorul unui gest politic cu consecințe uriașe în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert Hugh Benson publică Lord of the World, roman polemic în care autorul denunță materialismul crescând și pseudodivinizarea omului în civilizația modernă. Părintele Percy Franklin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În larg de Sutton Vane, montată la Teatrul Național din Cernăuți în același an. Portretizată de E. Lovinescu, în Memorii, sub numele metaforic Aurora Furtună (Poeta cu soț irascibil), S. a lăsat amintirea unei femei cu fizic maiestuos și spirit cultivat (o preocupa astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză despre Praga medievală), fire solitară, ancorată în propria trăire, părându-le unora absentă până la indolență, altora agasant problematică. Cu excepția celor două versiuni ale Istoriei literaturii române
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
adus ordonarea, „construcția din elemente vegetale”, îngrijirea, plantarea, intervenția minții prin impunerea desenului ce descindea dintr-o viziune geometrizantă, iar grădina își restrângea semnificațiile (foarte diverse înainte - zicea Constantin C. Giurescu) la aceea de spațiu riguros mărginit în care elementele cultivate dominau (fără a le exclude pe cele cu o plasare și ființare naturale). Se producea în acest fel o ordonare a cadrului, iar beneficiarul era chemat, era dirijat să se deprindă a afla plăcere la contactul cu acest nou tip
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cam în aceeași vreme, Paul de Alep - care nu trecuse cu vederea că în grădina palatului de la Iași se aflau „duzi și mulți caiși, ca și migdali [...] [și] un pom mic cu rodii plantat într-un butoi, și lămâi dulci cultivați tot în hârdaie” - constata, la Mitropolia din Târgoviște, o amenajare cu un vădit caracter utilitar: „[...]. De acolo coborî într-o grădină mare pe care nu o poți vedea în toată lungimea ei și care este înconjurată de nuci mari. Jumătate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
agresivității morale. În acest caz, se va crea o stare de tensiune, de Încordare Între persoană și ceilalți, care va duce la conflicte, ură, confruntare violentă. În cazul modestiei, putem remarca o accentuare a acesteia manifestată printr-o voită și cultivată situație de autoinferiorizare, pe care Însăși persoana respectivă și-o impune, putând merge până la starea de supunere, umilință, negare a oricăror valori personale. Orgoliul, ca formă de agresivitate psihologică și morală, poate fi considerat ca sadism moral, pe când modestia, prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
demnității, a siguranței de sine, dar ea este, În același timp, și deschidere către ceilalți, recunoașterea valorii acestora, sentimente morale pozitive, de simpatie și cooperare. eă Semnificația culturală a imaginii personale este dată de bogăția cultural-spirituală a acesteia, a inteligenței cultivate, a deschiderii și capacității de a Înțelege, de bogăția și de subtilitatea cunoștințelor sale. Imaginea culturală a Eului este direct legată de normele modelului cultural căruia Îi aparține persoana respectivă. În sensul acesta, avem de-a face cu două situații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și valorile unui Supra-Eu complet format, și imagini negative din punct de vedere psiho-moral, care indică un Supra-Eu imatur, slab sau chiar absent, dând persoanei respective un aer primitiv, vulgar, spre deosebire de primul tip, care produce o impresie de persoană educată, cultivată și evoluată. Aceste aspecte sunt important de luat În considerare atunci când se discută imaginea Eului. Tipurile de imagini ale Eului Nu trebuie să confundăm tipurile de imagini ale Eului personal cu tipurile psihologice. Acestea sunt, În primul rând, tipuri psiho-morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu este ireparabil”, afirmă În continuare H. Massis. Acestea dovedesc Încă o dată că ideile morale reprezintă factorul de stabilitate interioară a Eului personal al ființei umane, condiția echilibrului acestuia. Dar aceste idei, deși preexistă aprioric În persoană, ele trebuie permanent cultivate și dezvoltate, În asemenea măsură Încât să reprezinte nu numai repere sufletești, ci și norme de conduită pe care persoana să le respecte permanent. Disperarea este dată de vidul interior și ea apare la cei care, pierzând ideile morale sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale. În ce măsură ideile morale contribuie la formarea personalității unui om și ce consecințe are pentru persoană nerespectarea acestora. Este absolut clar pentru oricine faptul că ideile morale modelează și contribuie la formarea personalității. Deși preexistă aprioric În noi, acestea trebuie cultivate ca valoare prin educație și mai ales prin imitarea și interiorizarea modelelor exemplare. În sensul acesta, plecând de la concepțiile morale ale grecilor, M.T. Cicero (De finibus bonorum et malorum, III, 10, 33-37Ă evidențiază două aspecte opuse, atât În plan sufletesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cicero, „trebuie prețuit ca cea mai mare valoare”. El reprezintă „tot ceea ce este cinstit și dorit În sine” (Ciceroă. Binele este cel care conferă stabilitate, echilibru și constanță persoanei umane. Dar acest „echilibru”, care este deopotrivă sufletesc și moral, trebuie cultivat și Întreținut permanent, Întrucât el este mereu amenințat de tentațiile vieții, ale experienței, care sunt și sursa viciilor, a abaterilor de la valorile morale, având drept consecințe „tulburările sufletești, ce Întristează și amărăsc viața nechibzuiților” (Ciceroă. Pervertirea morală este sursa tuturor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mâna celuilalt care primește darul oferit de acesta; eă mâna care strânge, care adună, care ia sau fură și mâna care risipește, care nu poate păstra. Trebuie să avem În vedere și forma mâinii, dar și modul În care este cultivată sau Îngrijită aceasta de către individ. Ea este expresia directă a nivelului de educație și cultură al persoanei respective, dar și un indicator al activității profesionale a acesteia. O mână poate fi și expresia emoțiilor: mâna leneșă și mâna nervoasă, mâna
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
decât recunoaștem, Într-un prim moment, În aliajul minuțiozității cu nostalgia. Sau, În fine, admit că atâtea amănunte pot părea o „junglă” - dar atunci În accepția originară a termenului sanscrit j³ògala (despre care Francis Zimmermann a scris pagini memorabile): teren cultivat, salubru și fertil, cu totul contrar imageriei de tip Kipling pe care suntem, iată, forțați să o ventilăm cu toții. Lucrând la această carte am distins echilibre care ar fi corespuns unui re minor, cu suficiente pasaje În andante. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
umflat, și-mi spuse că era gata să traverseze apa călare, pentru a vedea pacientul. L-am condus spre o zonă mai puțin adâncă a râului, iar eu am rămas la barcă. Tocmai meditam la acele pământuri sterpe, Însă oarecum cultivate, ale deșertului, calculând În ce zi a săptămânii eram și bănuind că era duminica din a doua săptămână din noiembrie, probabil ziua Sf. Martin (când țara mea natală este În plină iarnă), când am văzut doi oameni Înarmați din cap
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca o veste bună. Însuși cârmaciul Îl aștepta cu vie dorință, căci el și Începuse a cânta: Oliolio! Soare rotund,/ De-ai răsări mai curând!” (pp. 104-105). 64. Lawsonia șdupă numele botanistului scoțian dr. John Lawsonț, gen de arbust oriental, cultivat mai ales În Egipt, ce conține o singură specie, planta de henna (scr. timira sau nakharañjaka, arab. hinn³’) sau Lawsonia inermis (engl. henna plant). Din frunzele plantei se prepară, În combinație cu alte substanțe, un colorant roșu-portocaliu, folosit În Orient
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În diferite momente - În conducerea Imperiului Sikh și unele dintre personajele cele mai frecvente ale tuturor memoriilor de călătorie din perioada respectivă. Bernard Le Calloc’h le conturează primilor doi un portret intens polarizat: dacă primul este „politician, diplomat, spirit cultivat și plin de curtoazie, al doilea era un barbar, de o cruzime Înnăscută, care Își tortura dușmanii și Îi spânzura de vii pe cei care-i cădeau victime”. Mai mult, B. LeCalloc’h stabilește un consens al dezgustului față de Ghulab
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
scrisă în limba germană și apărută în 1909), textul interesează prin conținutul său cu caracter diplomatic, politic și militar, referitor la expansiunea otomană de la începutul secolului al XVI-lea. Autorul scrisorii, Neacșu, era un negustor din Câmpulung, om umblat și cultivat, cunoscător al slavonei, care avea relații cu Brașovul și cu turcii, de unde primea mărfuri, dar și informații prin agenții săi, unul dintre ei, Negre, fiindu-i ginere. Neacșu făcea parte dintr-o vastă rețea de legături ce unea Viena de
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]