1,164 matches
-
convertiți la islam în timpul administrației otomane în balcani (cazul Bulgariei, Serbiei și Macedoniei); ca fiind slavizați (cazul Albaniei și Turciei) sau suferind ambele influențe (cazul Greciei). O altă teorie susținută în special de turci este aceea că pomacii sunt descendenții cumanilor, un neam turcic ajuns în Europa în secolele X-XI. Aceștia s-ar fi așezat inițial pe teritoriul actual al Ucrainei ajungând apoi, prin România, în Munții Rodopi din sudul Bulgariei. În această perioadă se presupune că limba lor a suferit
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
așezat inițial pe teritoriul actual al Ucrainei ajungând apoi, prin România, în Munții Rodopi din sudul Bulgariei. În această perioadă se presupune că limba lor a suferit puternice influențe slave. Numele de “pomaci” ar veni de la pecenegi, neam înrudit cu cumanii și ajunși în Europa cam în aceeași perioadă . În Bulgaria mai locuiau conform recensământului din 2011 doar 67.350 de musulmani. Numărul acestora a scăzut în ultimii 10 ani de la 131.531 și de la 370.000 în 1982. Cei mai mulți dintre
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
în sud-estul Transilvaniei urmate de scaunul Arieș din Munții Apuseni. Mai vechi decât scaunele secuiești și cele săsești au fost cele șapte comitate transilvănene ungurești. Asemănător sașilor, secuilor și ungurilor, există mențiuni documentare de organizări teritoriale în șapte scaune ale cumanilor în Ungaria și chiar ale românilor din Banat. Toate cercetările și disputele în jurul numelui „Siebenbürgen” conduc la conturarea ideii că atât comitatele inițiale săsești și cele șapte scaune cât și denumirea în cauză provin din perioada cuceririi ungare. Astfel, primele
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
puternică armată împotriva răsculaților și a reușit să pătrundă în Moesia. În vreme ce Petru s-a arătat dornic să negocieze cu împăratul de la Constantinopol, Ioan Asan a fugit la nord de Dunăre și a izbutit să adune o puternică forță de cumani, în fruntea cărora a revenit alături de fratele său. Împăratul Isaac deja pornise pe drumul de întoarcere către Constantinopol, mulțumindu-se cu promisiunile de supunere venite din partea lui Petru. Însă, cu noua sa armată, Asan a trecut la jefuirea din nou
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
co-împărat în 1189 și, fără să abdice, se retrăsese la Preslav. Rămas la Târnovo, Ioan Asan I a reușit să îl atragă pe împăratul bizantin în cursă, prin răspândirea de zvonuri privitoare la sosirea unui număr ridicat de forțe ale cumanilor în ajutorul capitalei asediate. Armata bizantină s-a retras și, pe drumul de întoarcere, a fost atrasă într-o ambuscadă într-unul din pasurile din Balcani (bătălia de la Tryavna), basileul reușind cu greutate să scape cu viață în 1190. Din
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
Mai devreme pe la 1150 un letopiseț menționează localitatea Bolohovo (Volohovo) situată în "țara românilor" din zona Haliciului. În viitorul spațiu geografic moldovenesc, tendința de constituire a formațiunilor statale a coincis cu un nou val de invazii ale popoarelor migratoare (pecinegi,cumani, uzi, mongoli) ceea ce a condus la stagnarea procesului de unificare a formațiunilor prestatale. Chiar în condițiile dependenței de cuceritori, populația băștinașă a constituit uniuni de comunități teritoriale sau obști agrare, numite țări (de la latinul terra - pământ). Despre trei formațiuni politice
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
invazii se prelungesc pâna în secolul al XIII-lea, iar marile puteri din zonă, Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei (dupa anul 1000) și Regatul Poloniei, tind să își impartă sferele de influență, încercând printre altele impunerea stăpănirii asupra viitorului spatiu românesc. Cumanii de origine turanică și mai târziu tătarii, au împiedicat extinderea stăpânirii Regatului Ungar dincolo de Carpații Orientali, oferind astfel populației locale posibilitatea în zona de tampon, de a-și crea structuri și institutii de conducere. Constituirea statelor extracarpatice a fost favorizată
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
a lui Bogdan. Astfel, personajul istoric real numit Dragoș ar fi de fapt un „Dragoș” din vremea domniei regelui Ladislau al IV-lea (1272-1290), primul dintre regii maghiari care a întreprins o expediție militară la răsărit de Carpați - în urmărirea Cumanilor - și s-a aflat în Moldova în cadrul evenimentelor care s-au asociat cu formarea voievodatului moldovenesc pe la mijlocul deceniului 9 al secolului al XIII-lea. Originea maramureșeană a lui Dragoș Vodă are doar un suport nedocumentat, legendar (nu este exclus că
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
controversate. Există ipoteza potrivit căreia termenul este derivat din numele poporului turcic cu substrat fino-ugric, ciuvașii, cu care triburile protomaghiare au conviețuit în mileniul I. î.e.n. Potrivit unei alte ipoteze, rasa kuvasz ar fi fost adusă de alt popor turcic, cumanii, împreună cu rasa "komondor". Unii lingviști susțin, pe de altă parte, că denumirea "kuvasz" provine din limba sumeriană, din cuvântul "ku" ("ku-kudda" "câine"; cf. cu "kutya" "câine" în maghiară și "куче" [kuče] în bulgară), respectiv din cuvântul compus "ku-assa" "câinele calului
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui ordin emis de Scaunul din Nocrich, se stabilesc impozite imense pentru împiedicarea depopulării așezării prin emigrarea localnicilor în alte zone din Transilvania. Că și contrapondere a acestui fenomen de emigrare
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
din Adrianopol a fost alungată. Drept urmare, Balduin, împreună cu Enrico Dandolo, Ludovic de Blois și Geoffroi de Villehardouin au pornit în marș pentru a asedia cetatea. În data de 14 aprilie 1205, trupele cavalerilor cruciați au fost anihilate de către bulgari, valahi, cumani și greci; contele de Blois a căzut în luptă, iar Balduin a fost capturat de către bulgari (vezi bătălia de la Adrianopol). Pentru o lungă perioadă, nu s-a știut nimic despre soarta lui Balduin, timp în care fratele său Henric de
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
asupra nou creatului ducat de Niceea, care îi fusese rezervat, potrivit Partitio terrarum imperii Romaniae. Imediat după ce și-a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de țarul Ioniță Caloian al Bulgariei, compuse din valahi, bulgari, cumani și greci. Ludovic a atacat adversarii cu prea mare avânt, îndepărtându-se de baza de operații a cruciaților și epuizându-și trupele și caii, motiv pentru care împăratul Balduin I însuși a fost atras în plină câmpie și a fost
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
a început să asedieze Adrianopolul. În acel moment, potrivit descrierii cronicarului cruciat Villehardouin, „"Ioniță, rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și peste 40.000 de cumani care nu fuseseră niciodată botezați"” (Villehardouin, 92). În 14 aprilie 1205, trupele de cumani ale lui Ioniță au reușit să atragă cavaleria grea a latinilor într-o ambuscadă în mlaștinile de la nord de Adrianopol, țarul vlaho-bulgar provocând cruciaților o înfrângere
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și peste 40.000 de cumani care nu fuseseră niciodată botezați"” (Villehardouin, 92). În 14 aprilie 1205, trupele de cumani ale lui Ioniță au reușit să atragă cavaleria grea a latinilor într-o ambuscadă în mlaștinile de la nord de Adrianopol, țarul vlaho-bulgar provocând cruciaților o înfrângere categorică. Balduin I a fost capturat, iar unul dintre liderii cruciați, Ludovic I de
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
regele cruciat al Salonicului, care și-a pierdut viața (4 septembrie 1207). Căutând să profite de pe urma acestui eveniment, Caloian s-a îndreptat cu toate forțele sale către Salonic și a început asediul, însă a fost asasinat de către unul dintre comandanții cumani din armată, Manastăr, la începutul lunii octombrie. Sursele care se referă la domnia lui Ioniță Caloian aparțin în covârșitoare majoritate celor aflați în taberele adversare lui (bizantine și latine) și, ca urmare, este de înțeles tendința de a încerca să
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
orașului Salonic în 1207. Se știe însă că urmașii legitimi ai țarului ucis, Ioan Asan și Alexandru au fost nevoiți să părăsească țara în momentul în care a urcat pe tronul celui de Al Doilea Țarat Bulgar, mai întâi printre cumani, iar apoi la curtea cneazului de Halici. Imediat după înscăunare, a luat de soție pe văduva lui Caloian, o prințesă cumană, al cărei nume nu este cunoscut, dacă nu cumva este vorba de Ana, menționată în "sinodik"-ul Bisericii bulgare
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
cel de despot în ierarhie) și a devenit aliat al lui Borilă până la moartea sa (survenită prin asasinat în 1214 sau 1215). Între timp, Borilă a avut de suportat noi opoziții pe plan intern, concretizate în revolta a patru nobili cumani din zona Vidinului în 1211 (sau 1213 potrivit altor surse). În fața acestei defecțiuni, Borilă nu putea conta nici pe sprijin extern din partea Serbiei sau a Imperiului Latin, și nici din cea a propriilor săi boieri, împărțiți în diferite facțiuni. Singurul
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
cu exactitate cine este primul ctitor al bisericii, originea ei fiind învăluită în mister de legendă. Între ctitorii legendari sunt pomeniți și frații Petru și Asan, întemeietorii statului româno bulgar din 1186. Un alt presupus ctitor este craiul Ioan al Cumanilor, care a trăit pe la 1230. După părerea lui Hașdeu, craioul Ioan e întemeietorul Craiovei și poate și al Bisericii Sf. Dumitru. Alții spun că ar fi fost făcută de Mircea cel Bătrân, după bătălia de la Rovine, ca mulțumire adusă lui
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
derulat ca urmare a acordării cavalerilor teutoni de către Andrei al II-lea, a dreptului de a se așeza în această zonă și a popula ""terra deserta et inhabitata"" cu scopul de a apăra teritoriile coroanei maghiare de frecventele incursiuni ale cumanilor. Controversatul termen ""inhabitata"" duce la ideea unui teritoriu pustiu și nelocuit, idee contrazisă de mărturiile arheologice care confirmă existența unui cimitir săsesc în localitate care a fost datat încă de la mijlocul secolului al XII-lea, perioadă cunoscută a fi primul
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Denumirea actuală a comunei provine de la râul Oituz în al cărei bazin hidrografic se află. V. Spinei a arătat că numele acestui râu provine, la rândul său, de la uzi sau oguzi (populație turkmenă) care au emigrat în Moldova presați de cumani. Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial se află pe Dealul Coșna din Oituz, județul Bacău și a fost ridicat în anul 1924 de către Societatea „Cultul Eroilor” cu sprijin obștesc. Sculptura a fost realizată de către Vasile Ionescu Varo.
Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/324577_a_325906]
-
a izbucnit un conflictului acerb între regele Ladislau al IV-lea și biserica catolică, reprezentată mai ales de legatul papal, episcopul Filip (trimis de papă Nicolae al III-lea.Biserica a reacționat cu consternare la neaplicarea legilor adoptate cu privire la așezarea cumanilor șamaniști și convertirea lor la creștinism, în vreme ce regele ducea o viață de desfrâu în mijlocul acestei populații, cu care se înrudea prin mama sa și cu care se identifică tot mai mult. După ce a fost excomunicat, în anul 1279, regele a
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
ducea o viață de desfrâu în mijlocul acestei populații, cu care se înrudea prin mama sa și cu care se identifică tot mai mult. După ce a fost excomunicat, în anul 1279, regele a ordonat arestarea episcopului Filip și deținerea lui de către cumani. Mulți dintre nobili, între care și Finta Aba, erau revoltați de comportarea regelui și de creșterea influenței nomazilor cumani în regat, si au luat partea Bisericii. În ianuarie 1280 Finta l-a capturat pe rege și l-a predat în
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
identifică tot mai mult. După ce a fost excomunicat, în anul 1279, regele a ordonat arestarea episcopului Filip și deținerea lui de către cumani. Mulți dintre nobili, între care și Finta Aba, erau revoltați de comportarea regelui și de creșterea influenței nomazilor cumani în regat, si au luat partea Bisericii. În ianuarie 1280 Finta l-a capturat pe rege și l-a predat în mâinile nobilului Roland Borșa. . Apoi el a reușit să impună o reconciliere între biserică și rege. Atât legatul papal
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
l-a predat în mâinile nobilului Roland Borșa. . Apoi el a reușit să impună o reconciliere între biserică și rege. Atât legatul papal, cât și regele au fost eliberați,acesta din urmă făgăduind că va aplica în sfârșit legea asupra cumanilor. În urma intervenției sale, Finta Aba a fost recompensat cu administrarea ținutului Ung (cu capitala la Ungvár, care, în zilele noastre, este împărțit între Ucraina și Slovacia. În această regiune el a ridicat castelul Nevicke, ale cărui ruine se văd și
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
Slovacia. În această regiune el a ridicat castelul Nevicke, ale cărui ruine se văd și astăzi. În vara 1280 a părăsit Finta Aba conducerea Transilvaniei, pentru a deveni palatin al regatului Ungariei. De asemenea a primit dregătoriile de jude al cumanilor și ișpan al comitatelor Somogy și Șopron. Când cumanii, dezamăgiți de schimbarea politicii regelui, au încercat să fugă din regat, dar regele și ostile nobiliare, inclusiv de sub comanda lui Finta, i-au urmărit și i-au înfrânt pe câmpul de
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]