3,589 matches
-
că în felul acesta cetățenii care așteaptă sărbătorile de iarnă, cu buzunarele goale, nu vor mai avea în față exemplul viu al unor mâncăruri de frupt, ca toba și șoriciul, ci persoane care îndeamnă la evlavie, la post, la strângerea curelei, până la urmă chiar și în jurul gâtului. Și numai cei doi, de mai sus, au primit în dar cea de a treia cizmă ci și un personaj un pic mai special, unul Dan Fătuloiu, secretar de stat la Interne, care în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar numele, așa nu am cum să aleg nici eu acum, nația din care provin. Păcat că nu mai am vârsta, la care aș fi ales pușca și cureaua lată, fiindcă sunt foarte sigur, că le-aș fi ales. Sper, să se găsească totuși o sumă de români, care să nu mai poarte ca pe un stindard strategia retragerii perpetui...
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ușa în urma lui cu piciorul. Gest pe care eu l-am găsit teribil de sexy. După care m-a aruncat pe pat și în câteva secunde se dezbrăcase de toate hainele. Ei, aproape de toate. Catarama mare, sexy și masculină de la cureaua de piele fusese deja desfăcută. La fel și primii doi nasturi de la pantalonii de piele. Probabil că eu făcusem toate astea în taxi, deși nu păstram decât o amintire extrem de vagă. Dezbrăcat, Luke era superb. Am început să-mi scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot răsărea în minte. După care îmi luam mintea deoparte și-o dojeneam bine, spunându-i să-și amintească de toate vedetele pop, de curele de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama cât de norocoasă eram. Dar după puțin timp, mă trezeam holbându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neplăcut. S-a terminat cu jocurile! Bărbaților nu le place să-i ațâți. Am bănuit că Luke nu-l includea și pe Daryl la capitolul „bărbați“. Cu pielea în flăcări, m-am forțat să-mi pun câteva degete pe catarama curelei lui. Apoi mi-am dat seama că mai departe de-atât nu mai puteam merge. Simțeam că ceva crește în mine și trebuia să mă opresc înainte să mă las copleșită de acel „ceva“. De data asta, Luke nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să treacă ceva. Apoi Luke și-a înfășurat unul din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
treacă ceva. Apoi Luke și-a înfășurat unul din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii, iar restul curelei de partea cealaltă. îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii, iar restul curelei de partea cealaltă. îl auzeam cum încerca să respire normal, dar îmi dădeam seama că se chinuia. Apoi a venit vremea să mă ocup de nasturii de la blugi. Nu pot, nu pot, m-am gândit paralizată de panică. —Rachel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul de Paște al lui Margaret și amândouă am rămas încuiate afară. Dintr-odată, am avut senzația că lumina din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ani și și-ar fi împins puța în tine, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău, a țipat Misty cu voce ascuțită. Dacă maică-ta te-ar fi făcut mincinoasă și te-ar fi bătut cu cureaua până ți-ar fi sărit capacele când te-ai dus să-i ceri ajutorul, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău. Dacă sora ta mai mare ar fi plecat de-acasă la șaisprezece ani și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost un geniu? Scânteia de nebunie, cum zici mata... i-a zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu cu un bandaj lat și gros. Desfăcu bandajul, solicitând atenția lui Tolea. — Acum două luni m-au operat. Dar a început iar să supureze. Sau ventreze. Eventreze, nu știu cum se spune... Mda, bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am tras pantalonii, mi-am încheiat cureaua și am ieșit de-acolo cât am putut de repede. M-a lovit drept în moalele capului, Nathan. Sora mea mai mică, vampă într-o revistă cu femei goale. Și să aflu în felul ăsta oribil, pe neașteptate, la clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un bătrân ieșit din circulație ca mine, era suficient. Eu îmi trăisem traiul și-mi mâncasem mălaiul, iar ce se întâmpla cu mine mai avea prea puțină importanță. Dacă mi se oferea ocazia de a mai da o gaură la curea, n-aveam să spun nu, dar nu mai era o chestiune de viață și de moarte. Pentru Tom, totul depindea de curajul de a se arunca din nou acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lucru se întâmplă și cu ușa camerei cu Buster Keaton. Peretele dintre mine și Tom e subțire - din cea mai fragilă placă de rigips - și aud fiecare zgomot pe care-l face. Îl aud dscălțându-se și desfăcându-și catarama de la curea, îl aud spălându-se pe dinți la chiuvetă, îl aud oftând, îl aud fredonând, îl aud strecurându-se în așternutul de pe patul care scârțâie. Mă pregătesc să închid cartea și să sting lumina, dar nici n-am întins bine mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
preia controlul. Personajele prind viață în timp ce scriu despre un tată violent și tânărul său fiu îngrozit. Tatăl e foarte beat și își acuză fiul că a furat bani de sub patul lui. Fiul se chircește în colț și tatăl își desface cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar îndrăzni să-mi spună mie să slăbesc, aș da-o pe mâna avocatului meu înainte ca roțile avionului să atingă măcar pista de aterizare. Iau jeleurile și sunt pe cale să plec, când Snakely mă întreabă de ce am catarama de la curea desfăcută. Mă uit îngrozită în jos. Cum de s-a întâmplat așa ceva? Probabil a desfăcut-o ea cu privirea. Cred că mi-a făcut farmece, vrăjitoarea. Hopa, spun eu râzând jenată. Mă privește cu răceală și îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pot să mă abțin. După ce că avea un corp care putea să rivalizeze cu al lui Elle McPherson, mai avea și o coamă bogată de păr lucios și purta o fustă aurie minusculă, cu paiețele, care ar fi putut trece drept curea. Sunt îngrijorată. Dacă apar într-o pereche de blugi comozi și o bluză neagră, pe gât, Adam n-o să fie impresionat, nu-i așa? Doamne, uneori îmi aduc aminte ce simplu era cu Tim. Dacă aș fi ieșit în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e Ken. E ca un Ken blond. Și acum, că sunt la subiectul Connor, spun lucruri pe care nu le-am spus nimănui niciodată. Lucruri pe care habar n-aveam că le gândesc. — ... de Crăciun, i-am făcut cadou o curea de ceas foarte drăguță, din piele, dar el poartă tot prostia aia digitală, fiindcă Îi zice temperatura din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atât de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie. — Ce-i ăsta ? Un șarpe ? E o curea, spun, schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-o mai fi făcând Jack ? Mă Întorc și-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]