1,641 matches
-
poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții în care te-am întâlnit, Foarte puternic, în visul meu, despre obsesia poetului De a nu fi fost în stare să creadă în fericire, atâta timp cât nu poate să fie supus într-o oarecare urăă Neprevăzutul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
univers, cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din lift.” Prietenul faimos cu răni pe corpul tău poate fi chiar David Hemmings, care seamănă izbitor cu Jamie Shea, purtătorul de cuvînt Nato din Blow-up, În scena televizată cotidian unde minte ras perfect tot mapamondul fără un rictus, o cută, un fir de păr mai rebel. Se Înșală cine crede că-i arogant. El e fotograf. Un fotograf de modă care vrea să surprindă realitatea În direct și descoperă Întîmplător o crimă. „Nu am vrut să fac din Jamie Hemmings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și traume În copilăria lor și-a altora, criterii date peste cap În Iugoslavia leur amour, dar În opera de care voi vorbi, Încă intacte), așadar am intrat deja, În timpul parantezei, pe tărîmul eroului vajnic, legendar, veșnic biruitor, cu o cută bărbătească Între sprîncene făcută de tatăl său cu degetul Înroșit În foc, care-a traversat pînă la leșin subcultura americană Înghițită de la o vreme cu multă voioșie de toată suflarea omenească, de la un capăt la celălalt, asta presupunînd că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Loew i s-a pus pata pe tine? Un conțopist strigă: — Edmund J. Exley, În sală! Jack Îi făcu cu ochiul. — Du-te. Și taie ațele alea de pe haină, că parcă ai fi un țăran! Exley traversă sala, netezindu-și cutele hainei și smulgînd ațele. Jack Își omorî timpul gîndindu-se la Karen. Au trecut zece zile de la petrecere. Viața era aproape perfectă. A trebuit să-și ceară scuze de la Spade Cooley, iar Welton Morrow era șucărit pe el și pe Karen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de el. Jack puse mîna pe armă. — Fleur-de-Lis. Cine o conduce, cum funcționează, ce faci tu acolo. Dieterling și Valburn. Îmi spui și În cinci minute am dispărut din viața ta. Mușchiulosul se gîndi adînc. Tricoul lui se făcu numai cute. Jack scoase una din revistele cu futaiuri. Orgia Întinsă pe ambele pagini. — Complicitate la distribuirea de materiale pornografice. Posesiune și vînzare de substanțe halucinogene interzise. Am suficiente motive să te trimit Înapoi la Chino pînă prin o mie nouă sute șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în chiar acea clipă, pe scaunul simplu, mărunt și becisnic, cântărit și judecat de cei trei aflați de partea cealaltă a mesei, cufundați în scaunele moi, tapisate, și uitându-se la fața subțire și trasă a adjunctului de primar, la cutele tăcute ale obrazului său, urmârindu-i privirea ce clipește rar și se oprește asupra celorlalți, cel cu cămașa în carouri, și altul, la stânga, cu nasul mare și negricios, și o femeie la o altă masă, notând ce se spune; apoi tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi spui cu casa?“, „Nimic“, „Cum nimic?“, „Nimic. Nu știu ce mi-a venit“, și se întorsese o clipă spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât a cuprins-o și pe ea temerea, în timp ce își întoarce iarăși fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă de puf fin când am atins cutele moi ale gâtului ei. Fiona stătea total nemișcată și perfect calmă. — Așa? am spus. — Încă o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea: o mică obstrucție, un bilă tare de mărimea unei măsline bine înfiptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a reușit să compună un cuvânt din opt litere, în timp ce concurentul a găsit doar unul din șase, realizând doar șase puncte. A fost euforică ore-n șir după aceea: a fost singura dată când am văzut dispărând de pe fruntea ei cuta îngrijorării. Și cred că din acest motiv făceam eforturi disperate să ne întoarcem la televizor în fiecare zi la patru și jumătate, deși uneori, când expediția noastră la târguieli dura mai mult decât ne așteptaserăm, mergând cu șaptezeci și cinci sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă de satin. Se mișca eficient, fără a irosi o singură secundă, și clădea cutiile gata Împachetate În noi grămezi În spatele ei. Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa Încă patru zile și tot nu le-ar termina. Am strigat-o În vacarmul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
petec rotund În mijloc; Îi cădea, de fapt, lăsînd să i se vadă scalpul lucios. Dinții, drepți și foarte regulați, despre care Viv Își amintea că erau de un alb orbitor, Îi Îngălbeneau. Carnea din jurul gîtului se lăsa, și avea cute de piele În fața urechilor. Seamănă cu taică-său, Își zise ea, urmărindu-l cum mestecă. Îi arătase o poză a lui cîndva. I-ai putea da cel puțin patruzeci de ani. El Îi surprinse privirea și-i făcu cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciorapi de mătase autentică. Toată ziua Își făcuse griji din cauza rochiei, pentru că era din crêpe și se șifona ușor: o luă cu grijă din plic și o ținu În mîini, apoi petrecu cîteva minute trăgînd de ea, Încercînd să preseze cutele. Ciorapii Îi purtase și-i spălase de multe ori; erau stopați ici-colo, cu cusături minuscule și Îngrijite, de parcă ar fi fost făcute de mîna unei zîne. Își petrecu mîna peste ei, plăcîndu-i să-i pipăie și căutînd defectele. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi aducea la suprafața pielii Întreaga viață. Începu să-și plimbe mîinile pe corpul ei, Îndoind și mișcînd coapsele și fundul, ținînd-o strîns lîngă el, astfel Încît ea Îi simțea, prin rochia subțire, toate locurile și umflăturile hainei, nasturii și cutele. Începu să i se Întărească: ea simți cum se mișcă Înăutrul pantalonilor și Îi apasă burta. Era o chestie uluitoare, se gîndea ea, chiar acum - nu se obișnuise deloc cu asta. Uneori el Îi aducea mîna la ea. „Asta ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paltonul tocit al tatălui său. Își coborî capul și Începu să culeagă bucățele de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută adîncă, pentru că dormise Îmbrăcat sub saltea În noaptea de dinainte. Părul era pieptănat lins și uns cu un amestec de ceară și margarină. De fiecare dată Își imagina cum va fi cînd va fi adus aici: Își dorea ca tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau ondulate. Uniforma, Însă, arăta de parcă ar fi dormit În ea. Haina Îi era pătată și Îi cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea pachetul de Woodbine, implorînd-o, și atunci ea Își imagină locul ei gol din compartimentul aglomerat, cu ofițerul de marină care-i arunca ocheade, cu ofițerul asmatic și fata Înnebunită după cai. — Bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i dea și lui stiloul, și acum Îl luă de la Duncan cu o plăcere vădită, preocupîndu-se să deșurubeze capacul, examinînd vîrful peniței și cîntărindu-l În mînă. Luă și trusa de scris, și, apoi netezi hîrtia, Încercînd să-i preseze cutele. După ce o Întreptă cît putu de bine, Începu să scrie. — Pentru cei interesați... Se uită la Duncan. Să scriu asta? Sau să scriu, Domnului Winston Churchill? Duncan se gîndi o vreme. Pentru cei interesați sună mai bine, zise el. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
termosul cu apă. Căută și-și scoase batista și o umezi, și Începu să șteargă foarte delicat praful de pe fața lui Helen. Începu de la frunte și continuă spre bărbie. Închide ochii, murmură ea. Scutură genele lui Helen și apoi micile cute de lîngă nas, șanțul de deasupra buzei, colțurile gurii, obrajii și bărbia. — Kay! strigă Mickey. — Bine! Vin! Praful se risipi. Pielea de desubt era rozalie, grăsuță și uluitor de netedă. Kay șterse mai mult, apoi duse mîna la maxilarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea a se odihni pe dalele de pe fundul bazinului. Ați avut vedere bună de aici, am comentat. Trebuie să fi fost un spectacol pe cinste. — Vedere, domnule Prentice? (Pe fruntea netedă ca de bebeluș a lui Sonny Gardner apărură cîteva cute.) La ce, domnule? — La incendiul de la căsoiul acela. V-ați uitat de aici? — Nimeni nu s-a uitat. Clubul era Închis. — De ziua reginei? Aș fi zis c-ați ținut deschis toată noaptea. (M-am Întins și i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îi priveam de sus despicătura de mătase și puful care-i acoperea partea de jos a coloanei. Pe cînd Îi dezmierdam șoldurile, degetele mele au atins ceva ce părea a fi o linie de contur trasată pe pielea netedă. O cută de țesut curbată dinspre șold pînă la șale, urma firavă a unei cicatrice chirurgicale de mult vindecate. — Charles, las-o-n pace. Nu poți să mă deschizi din fermoar. — Aproape s-a dus cicatricea asta. CÎți ani aveai? — Șaisprezece. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi rămaseră ascunse într-o cută adâncă și îngustă, înfășurată în sudoarea unei crude emoții, ieșind la iveală pe releveul unei scene necăutate. Izbucnirea lui de indignare, fragilă și inofensivă, cu privire la furia demolatoare a numitei sistematizări a orașelor și satelor, fusese mai trecătoare decât un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
foarte des cu el la clubul de tenis, unde este cunoscut chiar și printre profesioniști ca un jucător cu lovitura extraordinară de rever. Ofițerul german duce delicat șervetul la gură, se ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la sala de antrenament. Stimată domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește energic tocurile cizmelor și înclină scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel și foarte mărinimos, poreclit "Suflețel". Mic și firav, vestonul uniformei face cute mari în jurul centurii, iar pantalonii îi vin ca niște șalvari. E venit de puțin timp pe front. Când se prezentase în fața căpitanului Apostol, acesta, după ce l-a măsurat din priviri cu îndoială, i s-a adresat ușor ironic: Păi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]