3,132 matches
-
să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
liniște. // În adormirea melancolică a orașului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ține pierdută / însoțind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern, 1977, Luminile de dimineață, 1978), J. trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocație. Romanul Vânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime și scrisori
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri din poezia rusă. SCRIERI: Menuet, București, 1968; Poema, București, 1971; Vânzătorul de memorii, București, 1972; Poemele mării, București, 1975; Poema dacică, București, 1977; Cântul etern, București, 1977; Luminile de dimineață, București, 1978; Temple of the Origin or Fables of Feasts, New York, 1991. Traduceri: Bella Ahmadulina, Rimma Kazakova, Fazil Iskander, Bulat Okudjava, Robert Rojdestvenski, Poeme, pref. trad., București, 1977. Repere bibliografice: Horia
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
spirituală germană prin opera lui Eminescu se publică un dialog purtat de Mihai Cimpoi cu Elza Lüder și Paul Miron. Pe prima pagină a numărului 3/1991, la rubrica „Eminescu inedit”, cititorilor li se oferă un „fragment dintr-o epopee dacică”. Alte rubrici: „Documente. Izvoare. Descoperiri”, „Eminesciana”, „Colocviu”. Mai colaborează Ana Blandiana, Simion Gociu, D. Matcovschi, George Uscătescu, Libuse Vajdová, Nichita Stănescu, Alexandru Mihăilă, Xu Wende ș.a. L.Cr.
MIHAI EMINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288117_a_289446]
-
că”, „háșiș” - „pașii-și”. Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București, 1980; Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Iași, 1981; Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hârburi strânse la un loc sau Turnanta frescă picarescă, București, 1982; Dacica, pref. Alexandru Balaci, București, 1984; Cetatea de sidef, București, 1985; Olympia (în colaborare cu Virgil Ludu), București, 1985; Turmele soarelui, pref. Mihai Ungheanu, București, 1985; Cartea sonetului, I-II, București, 1987-1990; Patriarhale și exotice, București, 1988; Jurnal singaporean, București, 2003
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
mă privește, având comanda respectivă, cinci și cinci, clară și fermă, m-am refugiat în confecționarea unor poeme istorice în care încercam să fac ceva asemănator cu ceea ce făcuse Ezra Pound din cantos-uri, aplicând metoda lui Pound pe istoria veche dacică și obținând un hibrid mai puțin compromițător decât cele cinci și cinci.” După cel de-al treilea volum, Rosa canina (1982), o antologie de autor extrem de severă, poetul intră într-o tăcere prelungită până azi. Critica a recunoscut rolul lui
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
în viabilitatea tradiției ca normă de viață și oferea contemporanilor modelul ideal al epocii de glorie a Moldovei lui Ștefan cel Mare, criticând decăderea morală a boierimii din vremea sa. Pe urmele lui Asachi și înainte de Eminescu, el evoca mitul dacic (Geniul vechi al românilor și românii de azi). Deși legat de epoca premergătoare generației pașoptiste prin tendința moralizatoare și elemente clasiciste, S. se alătură generației „Daciei literare” în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme de rezonanță blagiană din Itinerar dacic (1972), care nu sunt nici evocări, nici descrieri, nici reconstituiri istorice, ci căutări încărcate de emoție ale specificului originar în peisajul actual. O cu totul altă dispoziție vădesc Baladele din 1971, de fapt un fel de poeme epico-dramatice în stil
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
lăsat un jurnal și o sumă de aforisme. SCRIERI: Roata cu șapte spițe, București, 1957; Aurică 2, București, 1963; Hurmuzul jupâniței, București, 1968; Pentr-un hoț de împărat, București, 1968; Cenușăreasa, Oradea, 1969; Gri-ru-gri, București, 1970; Balade, București, 1971; Itinerar dacic, București, 1972; O sălbatică floare, București, 1976; Strada care urcă la cer, postfață Nicolae Balotă, București, 1977; Timp scufundat, îngr. Sorana Coroamă-Stanca și Mariana Vartic, pref. Ion Vartic, București, 1981; ed. București, 1999; Un ceas de hârtie, îngr. Sorana Coroamă-Stanca
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
către sine a lui Mihail Sadoveanu, București, 1978; Mircea Tomuș, Mihail Sadoveanu. Universul artistic și concepția fundamentală a operei, Cluj-Napoca, 1978; Râpeanu, Cultură, I, 141-162; G. I. Tohăneanu, Arta evocării la Sadoveanu, Timișoara, 1979; Rodica Șuiu, Mihail Sadoveanu și toposul dacic, CRC, 1980, 8, 9; Ilie Dan, Confluențe, București, 1980, 52-79; Doina Iliasa-Frigură, Stilistica sinonimelor în opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1980; Manolescu, Arca, I, 197-223, III, 110-125; Sângeorzan, Conversații, 137-152; Const. Ciopraga, Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Ion
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
precum și propriile investigații în bibliotecile și depozitele de carte din țară. Reconstituind sistematic itinerariile parcurse de-a lungul veacurilor de tipărituri, istoriograful probează, cu noi argumente și fapte, ideea conștiinței de neam, desprinsă deopotrivă din mereu reluata „referință la unitatea dacică a teritoriului locuit de români” și din „efortul păstrării neștirbite a credinței ortodoxe”. În această privință, Transilvania îi apare ca o „excelentă sursă de informare, deoarece aici s-au păstrat, mai bine decât în oricare altă regiune, sute și mii
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
contribuțiile lui S. la traducerea și editarea științifică a unor lucrări ale lui Dimitrie Cantemir scrise în limba latină. Istoria culturii române vechi s-a îmbogățit, de asemenea, prin inițiativa de a edita lucrarea lui Al. Busuioceanu Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole (1985), ca și prin traducerea corpusului de documente latine dintr-o lucrare a Luciei Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului în Transilvania (1966). De o remarcabilă precizie sunt versiunile din Platon, făcute fie singur (Lahes, 1973
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
a două capodopere ale Antichității grecești, Odiseea (1997) și Iliada (1998) de Homer, precum și a Eneidei lui Vergiliu (2000). SCRIERI: Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), București, 1987. Ediții: Al. Busuioceanu, Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cu o evocare de Eugenia Baltisti, București, 1985. Traduceri: Platon, Lahes, în Platon, Opere, I, București, 1973, Ion, în Opere, II, București, 1976 (în colaborare cu Petru Creția); Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. IX, t
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
Sensul tradiției, texte semnate de Cezar Petrescu, Pamfil Șeicaru, G. M. Ivanov și mai ales de Lucian Blaga, al cărui articol din 1921, Revolta fondului nostru nelatin, va impulsiona, fără voia autorului, supralicitarea de către o anumită presă a ponderii componentei dacice din ființa națională. Convergent cu ortodoxismul lui Crainic este militantismul ortodox al lui Radu Dragnea, foarte activ colaborator al „Gândirii” în 1927-1930, susținător al ideii că întreaga cultură românească ar trebui să se întemeieze pe Mărturisirea ortodoxă a lui Petru
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Direcția Datoriei Publice, la sfârșitul lui ianuarie 1941 e numit subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor și va rămâne în această funcție până la 23 august 1944. Numărul conferințelor și al articolelor se diminuează. Are timp, totuși, să țină conferințele Ispita dacică (mai 1941), Două tipuri de filosofie medievală (martie 1942), să conducă un seminar cu tema Tehnica muncii intelectuale (în anul universitar 1942-1943), să participe la alcătuirea bugetului general al statului, iar în ianuarie 1943 să prezinte la Ateneul Român Dimensiunea
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Gheorghe) și brațul de mijloc (viitorul Sulina), o mare insulă acoperită cu nisip de formă triunghiulară, cu baza pe mare și vârful în amontele fluviului. În secolul III, secolul V î.e.n. - secolul II e.n., în condițiile unei regresiuni marine (regresiunea Dacică), ce favorizează evidențierea celor 6 guri ale deltei, pe care corăbierii greci "le botează" pe fiecare cu un nume, sau acelei mari insule triunghiulare de nisip de la nord de brațul Sf. Gheorghe, pe atunci Hieron stoma - Gura Sfântă, numele de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din vecinătate. Astăzi pe acest grind, numit Caraorman, o pădure rară de stejari monumentali se luptă să supraviețuiască asaltului nisipurilor mobile, ce iau sub lumina soarelui o culoare strălucitoare alb-roz. Trecerea de la clima mai rece și umedă a perioadei regresiunii Dacice, la clima caldă a transgresiunii în curs (transgresiunea Valahă), explică înlocuirea pădurii de conifere cu o pădure de foioase, iar numele turcesc actual Caraorman - Pădure Neagră - dacă nu este o traducere exactă a numelui antic, caracterizează totuși corect aspectul întunecat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
drum apare și localitatea Pelendava, Craiova geto-dacă și apoi romană. Este posibil ca itinerarul Drobeta - Pelendava, prin Ad Mutrium (Pe Motru), să corespundă, conform interpretării arheologului D. Tudor 29, celui efectuat de Traian la începutul celui de al doilea război dacic și consemnat pe Columna Traiană. Edificată la Roma după anul 105 e.n. Columna ne arată Pelendava geto-dacă transformată de romani între cele două războaie în tabără militară cu pod permanent de trecere peste Jiu. Ocupîndu-se, între cele două războaie, de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
rapid, se aflau și condiții mai lesnicioase pentru o trecere prin vad vara, sau pentru edificarea unui pod. Situația este similară cu cea a așezărilor fortificate geto-dace de la Popești, pe Argeș, și de la Dridu, pe Ialomița. Numai cu accentuarea regresiunii dacice (ce-și atinge maximul în sec. II e.n.), aceste avantaje se pierd treptat și de aceea - după unii cercetători 31 - astfel de așezări fortificate de câmpie tind a se muta sub munte. Regresiunea antrenase eroziuni în albie, accentuarea pantei în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
după cucerire. "Slobozirea" mării Panonice în Defileul, care începe într-adevăr la Babacaia, e pusă pe seama "împăratului nostru Traian", care a realizat o astfel de "slobozire" prin canalul de navigație terminat în anul 100 p. Cr., în ajunul primului război dacic. Ceea ce confirmă încă o dată aserțiunea lui B. P. Hasdeu despre locul important ce trebuie acordat tradiției populare, pentru înțelegerea trecutului. Despre ciudățenia acelui fluviu cu două nume cu sensuri diferite au vorbit foarte clar Strabon și Ovidiu (sec. I a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
materială pentru comunicare, pentru navigație, care îi obliga să împartă flota militară de pe fluviu în două flote organizate distinct; pe cursul superior și mijlociu Classis Pannonica, iar pe cel inferior Classis Moesica. Numai după realizarea de către Traian, în ajunul războaielor dacice, a canalului legând cele două biefuri, concomitent cu șoseaua mergând de-a lungul fluviului, agățată pe podini de lemn în Cazane, această flotă a putut fi efectiv unificată. Astfel Danubiul a putut coborî liber, cu nume cu tot, în cursul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
putut coborî liber, cu nume cu tot, în cursul său inferior, atât pentru romani cât și pentru urmașii lor. Era firesc ca daco-romanii și noi românii să păstrăm și să extindem pe tot cursul fluviului acest nume cu dublă rezonanță, dacică și romană. Numele purtate de acest fluviu de-a lungul timpului ne-au permis să verificăm un proces hidrologic major, prin care "Apa care Dă Nori" s-a unit cu "Apa care Curge"57. V Botezate în Vulgata*, numele unor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Vraciu, hidronim traco-dacic. Și pentru a completa lista microhidronimiei traco-dacice a Banatului, să menționăm în această categorie, după A. Vraciu, Mehedia (Mehadia), apoi, după A. Vraciu și C. Poghirc, Bersobis (Bîrzava), cuprinsă în fragmentul de itinerar rămas din relatarea războaielor dacice ale Împăratului Traian și, în fine, aici raliindu-se și alți specialiști, Dierna (Cerna), de la radicalul indoeuropean kers = negru. În Oltenia, atât Jiul de Est, cât și cel de Vest, au la izvoare câte un pârâu montan, cu aspect torențial
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]