2,277 matches
-
de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare de fapt. Cu unele elemente de monografie etnografică a satului dunărean, romanul înfățișează și datini de nuntă și înmormântare, obiceiul de a striga de pe dealuri, de Lăsatul Secului, făcând publice aventurile erotice petrecute în cursul anului sau acela de a invoca ploaia prin jocul paparudelor și prin îngroparea unei păpuși de pământ ce îl închipuie
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
în care nu se întâmplă nimic”, a unui „târg unde se moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
câteva ore unei spiritualități arhaice, unei lumi clasice. Voce a acestei lumi, evocarea lui Darie căpătă caracterele unui roman-poem, ale unui tablou de epopee. Străbătând romanul-povestire, cititorul poate avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
plecat din localitate, recomandându-i să citească Pâinea după I.M.Râureanu. Respectă cerințele realizării unei scrisori: așezarea corectă în pagină scrierea localității și a datei formula de adresare textul propriu-zis formula de încheiere semnătura respectarea scrierii corecte și a punctuației DATINI ȘI SĂRBĂTORI MOȘ CRĂCIUN după Octavian Goga Moș Crăciun cu barba albă, Moș Crăciun cu traista plină, Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele, Azi la noi în sat te-așteaptă toată casa luminată, Cu colinde și cu cântec
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
sale naționale [...] Sentimentele de iubire față de dinastie, de credința țarului nu se vor altera - țineau să precizeze preventiv autorii programului -, se vor manifesta tot atât de puternic dacă neamurilor din Rusia li se va Îngădui dezvoltarea lor națională, li se vor respecta datinile, obiceiurile și limba lor”. Se mai pleda În favoarea votului universal, direct, egal și secret. Programul Partidului Național Liberal mai prevedea: stoparea practicii implantărilor de coloniști străini și „constituirea armoniei și păcii sociale prin intermediul acordării unor libertăți democratice pentru toate categoriile
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ca lunar, de la 1 iunie până în octombrie 1931 și în mai-decembrie 1932, având subtitlul „Revista de literatură și folklor”. Director: Constantin Milici; redactor: Eusebiu Cămilar. Articolul-program (La început...) îndeamnă la cunoașterea și înțelegerea poporului prin „simțimintele lui, cristalizate în poezia datinilor și a credințelor”. Colaborează Arcadie Grigorean (Profesorul Nicolae Iorga, Eminescu comemorativ), Nicolae Zamfirescu, Mihail Havriș, D. Florea-Rariște, Vladimir P. Stoian, D. A. Burlacu, Vasile Sală, V. Arion ș.a. Eusebiu Cămilar publică versuri (Grădină pustie..., Mi-i sete de liniște!..), iar directorul
ŢARA FAGILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290066_a_291395]
-
, publicație apărută la Satu Mare, lunar, din februarie până în iunie 1921. Director: Dariu Pop. Lipsită de pretenții, subintitulată „Revistă pentru toți”, Ț. de S. intenționează să fie doar „o vetrișoară” pentru cultivarea limbii și a datinilor străbune, adresându-se deopotrivă „aceluia care ară brazda în pământ și aceluia care ară brazda pe hârtie”. Se publică sau se reproduc versuri (I. Radu, V. Săiniceanu, G. Tutoveanu, St. O. Iosif) și proză (A. Davidescu, Dariu Pop), textele aparținând
ŢARA DE SUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290064_a_291393]
-
știm dacă Pitagora însuși este autorul acestui text uimitor, căci regula pitagoreică a anonimatului interzicea divulgarea paternității. Nici chiar titlul acestei capodopere pedagogice nu este sigur 39. Dar Hieros Logos îngemăna armonios o tradiție paideutică fabuloasă, susținută de cutume și datini milenare, cu o kosmopoieză 40 originală care se armoniza perfect cu o teorie a destinului metempsihotic - aceasta din urmă împrumutată, probabil, din îndepărtate influențe indo-ariene. Credința în metempsihoză - postulată ca realitate cosmică - avea darul de a anula caracterul tragic al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aureum, „Versurile de aur”). În manuscrisele acusmaticilor se folosește obsesiv expresia generică pythagorica chrysa epeea (Puqagorikav crusav evpheav = „cuvintele pitagoreice aurite”); se subînțelegea că fiecare vers este nómo hos diakeitai (nómo w”" diakeitai = „rânduit de lege”), adică stabilite printr-o datină de sorginte divină. Nomos pitagoreic era sinonim cu „poruncă anankeică”. A doua poruncă din Chrysa épe instituia obligativitatea lui sebou horkon (sebou o(rkon = „jurământul sfânt”). Hieros Logos avea funcția de a stabili sacral misiunea, principiile de organizare și metodele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cult, așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon - și pentru ei datina este consfințită de natură. Cel din urmă susține că este o trăsătură a omului înțelept care resimte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw w”" diakeitai) - care înseamnă „rânduit de lege, rânduit de datină (nómos)” - atestă vechimea și autenticitatea acestor versuri pitagoreice. O găsim folosită, cu aceeași valoare, la Euripide și la Platon - și pentru ei datina este consfințită de natură. Cel din urmă susține că este o trăsătură a omului înțelept care resimte, venerează ho phýsei... sébon tén diken (o( fuvsei... sevbwn thvn dikhn), adică venerează, „dintr-un imbold al firii, dreptatea”. A doua poruncă privește
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tradiționale și moderne. Conținuturile indicate de designerii curriculari „globaliști” ridică și ele probleme. Disciplinele recomandate sunt, de regulă, literatura, limbajul artelor, educația fizică, economia casnică și studiile sociale. Uneori sunt adăugate și „discipline internaționale” precum bucătăria, sporturile, muzica, artele și datinile tradiționale. Pledează pentru ele un globalist precum Kenneth Tye, în Global Education: From Thought to Action (1991)205. Dar alți teoreticieni, precum J. Willinsky, văd în această opțiune o tendință stupidă, aproape rasistă, de perpetuare a colonialismului prin reducerea culturilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
depășea zece hectare se trecea la dublarea cotelor. Atunci a fost crunt, aproape că nu aveam ce mânca. Noroc că mama a fost o femeie harnică și pricepută și mai țesea pentru mâncare sau bani...”. Familia era păstrătoarea valorilor și datinilor, mediul în care individul se simțea apărat, eliberându-se de frica de autorități. Iată evocarea unui preot ortodox: „Sistemul nu interzicea explicit sărbătorile, dar nu le promova, oamenii nu aveau liber. Norocoși erau doar elevii și studenții, care aveau vacanță
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
morții a unui om accidentat, care își rememorează viața într-o confesiune aflată la limita halucinației (Criza de timp), fie că celebrează patetic sau solemn eroismul voluntarilor pe frontul antihitlerist (Marșul alb, Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă) sau cercetează datinile și istoria Maramureșului în încercarea de a descifra adevăruri uitate (Student la istorie), autorul este egal cu sine însuși, în pofida încercărilor de înnoire a formulelor epice. El experimentează modalități diferite, de la notația lirică la cea alegorică, de la tușa fantastică la
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; ed. îngr. Vasile Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini de la nunțile românilor ardeleni, Gherla, 1891; Povești din popor, pref. Zaharia Boiu, Sibiu, 1895; Bocete adecă Cântări la morți, Gherla, 1897; Opșaguri cât cioplite, cât pilite și la lume împărțite, Gherla, 1897; Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe istorice, Brașov
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
1887 se arată că P.r. va urmări să îndrepte interesul publicului larg către problemele politice, culturale și literare la ordinea zilei. Un editorial din 1888 subliniază nevoia dezvoltării gustului pentru lectură, în scopul consolidării sentimentelor naționale și al cultivării datinilor strămoșești. Beletristica inserată se circumscrie acestui program. Th. Alexi este autorul unor nuvele istorice prolixe, al unor comedii (Vistavoiul Marcu), pe care le traduce și le localizează fără a indica sursa, al unei tragedii (Domnul Tudor) și al unui vodevil
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
în 1940. A colaborat, în afara ziarelor „Universul” și „Cuvântul”, la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Albina”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva” (Iași), „Arhivele Olteniei”, „Almanahul ziarului «Dimineața»”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cercetări istorice”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Calendarul ziarului «Universul»”, „Datina” (Craiova), „Dimineața” (Cernăuți), „Făt-Frumos”, „Floarea de foc”, „Glasul Bisericii”, „Junimea literară”, „Limba română”, „Lumea românească”, „Neamul românesc”, „Opinia” (Iași), „Pradă gândului”, „Revista arhivelor”, „Revista de pedagogie”, „Secolul”, „Școala vremii”, „Tempo” ș.a. Între 1944 și 1960 i s-a interzis să
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
G. Tutoveanu) și Petre Dulfu. Aici G.I. Demetrescu-Mugur traduce versuri din Heine și Petőfi, iar C. Jiquidi este prezent cu desene și caricaturi. Cu literatură populară colaborează D. Popa (culegător de basme) și C.I. Bondescu (autor și de articole despre datinile poporului român). R.Z.
REVISTA COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289195_a_290524]
-
ș.a.). Aceiași colaboratori, cărora li se alătură sporadic S. Fl. Marian, Țiț Bud ș.a., scriu numeroase articole despre folclorul românesc, Nicolae Densușianu fiind autorul unui important Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile terilor locuite de români, prin care intenționa colecționarea datinilor populare și a legendelor străvechi. Printre producțiile folclorice culese și tipărite figurează o variantă a baladei Iovan Iorgovan și una a Mioriței, neautentica însă. În paginile rezervate poeziei, în afară de Aron Densușianu și Ovid Densusianu (primul cu pseudonimul I. Corban), mai
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
trebuie neapărat să aibă la bază clasicismul antic. Traduceri: Meditații religioase, I-II, Buzău, 1839-1840; Goethe, Suferințele junelui Werter, București, 1842; Thomas a Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în aceeași confrerie spirituală. La N. satul este văzut ca o oază de patriarhalitate și armonie, cu o viață rostuită după legi imemoriale, cu o solidaritate de clasă și de neam precisă, cu datine de încuscrire și de familie venind din străbuni, cu o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte. Pe lângă membrii familiei, personajele principale ale romanului autobiografic Timp de neuitat (A Time to Keep, 1949; versiunea în limba română
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
plugușoare, Fălticeni, f.a., P. Gheorgheasa, Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, București, f.a.; Folclor din Moldova, I-II, București, 1969. Repere bibliografice: V. Bumbac, Serbarea Anului Nou la români, „Albina”, 1869, 1; G. Dem. Teodorescu, Încercări critice asupra unor credințe, datine și moravuri ale poporului român, București, 1874, 58-62; Gh. Ghibănescu, Plugușorul, „Analele literare”, 1888, 1; S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, I, București, 1898, 22-24; C. Rădulescu-Codin, D. Mihalache, Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
1934-1935), în același oraș fiind și redactor la ziarul „Știrea” (1933-1937). A colaborat la „Decalogul”, „Fruncea”, „Înnoirea”, „Pământul”, „Societatea de mâine”, „Artă și tehnică grafică”, „Sociologie românească”, „Tinerimea română”, „Plastica”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Datina”, „Zărand”. A folosit pseudonimele Bătrânul Stradivarius, M. Moldoveanu și Ion Păgânu. Dacă în cercetarea unor aspecte ale civilizației populare tradiționale, precum portul popular, O. a pornit de la observații făcute nemijlocit, pe teren, cu prilejul participării sale la echipele Școlii Sociologice
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
1889, 92-216, 283-404; Simion Florea Marian, Nunta la români, 1890, 275-849; Orațiuni ținute la nunțile țărănești sau Binecuvântarea tinerilor ce se însor, București, 1893, 5-24; G. Fira, Nunta în județul Vâlcea, București, 1928, 1-54; Axentie Bilețchi-Oprișanu, Din comorile neamului nostru. Datini, orațiuni, cântece și strigături de nuntă, Cernăuți, 1930, 3-39; N.I. Dumitrașcu, Orații sau Carte de vornicit, București, 1937; Gh. Pop, Orații și strigături de nuntă din regiunea Maramureș, București, 1967; Ion Meițoiu, Spectacolul nunților. Monografie folclorică, București, 1969, 51-438; Nunta
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]