1,989 matches
-
se Înfricoșează iute, că e vorba de dragos‑ tea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri : să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii !ă”154. Dacă În acest mod al promisiunilor deșarte și al adulați‑ ilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i‑au Înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței În Hristos și cu un curaj pilduitor pentru toate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
făgăduite și de ajutorul direct al Domnului Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea muce‑ nicilor era supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru Înțele‑ gându‑l unii din călăi, s‑au lepădat de deșarta Închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit Împăr‑ tășirea noii credințe, trecând În tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar marti‑ riul, o a doua
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
discrepanțele, să corecteze traducerile greșite și să identifice semnificația frazelor obscure. Știu din experiență că cei care gestionează politica externă a Statelor Unite vor dori ca viitoarele interpretări ale doctrinelor religioase să diminueze pericolul izbucnirii unui conflict internațional probabil o speranță deșartă. Două idei s-au dovedit extrem de supărătoare. Prima este o afirmație făcută de unii sioniști extremiști (susținută de mulți creștini) conform căreia Dumnezeu le-a dăruit copiilor lui Israel acel pământ, ceea ce le dă dreptul să ignore drepturile palestinienilor. La
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
tine și pe beneficiarul lui, atât. Amintește-ți ce spune Iisus . Dacă vei Începe să te lauzi cu faptele tale bune ți-ai primit deja răsplata, ce beneficii mai vrei să ai de pe urma actului tăi? Din păcate doar creșterea mândriei deșarte. 4. Valoarea darului pentru tine Beneficitatea darului tău atât pentru tine cât și pentru cel care-l primește depinde de valoarea pe care o are pentru tine. Atunci când dai din ceea ce-ți prisosește este un prim pas aș putea
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
în frunte ți-i pus.” (I. Creangă, p. 21), „Cum îți vei așterne așa vei dormi.”, „Ne-nțeles rămâne gândul/Ce-ți străbate cânturile.” (M. Eminescu, IV, p. 277), „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (Ibidem, p. 195), „Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere.” (I. Creangă, p. 14) În stilul conversației (mai ales în limbajul popular) și în stilul beletristic, pronumele își depășește adesea sensul obiectiv prin dezvoltarea altui raport
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau al unui substantiv; este ipostaza de obiect (direct sau indirect) al verbului pentru care pronumele ‘prim’ sau substantivul în nominativ (rămas adesea neexprimat sintactic) este ipostaza de subiect: „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (M. Eminescu, I, p. 194) Ipostaza de obiect poate fi conținutul semantic-sintactic al pronumelui sau poate fi conținutul semantic-morfologic când ipostaza de obiect al verbului este un mijloc de fixare a identității subiect-obiect. Ipostaza de obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt întrebuințate cu un sens derivat sau figurat: Am mers (am colindat) tot satul dar n-am găsit un bătrân. L-am alergat până a căzut fără suflare. - când „obiectul” acțiunii este, de fapt, un complement intern: „Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună.” (M. Eminescu) Complementul intern nu este, de fapt, decât o punte de legătură între acțiunea verbală și o însușire a acesteia: de aceea, este în permanență însoțit de un determinativ; altfel, construcția ar fi pleonastică. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domni sunând/cum suna pădurea de brazi * Caracteristicile verbale ale gerunziului determină dezvoltarea câmpului său semantico-sintactic prin funcțiile sintactice pe care le generează, indiferent de funcția pe care el însuși o realizează: • complement, în baza tranzitivității: „Pământul e-o moară deșartă / Cu larve cerșind-adăpost.” (T. Arghezi) • circumstanțial: „Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncându-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea a ta adâncime cu luceferi luminoși?” (M. Eminescu) • complement de agent, în baza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea cât se-ntinde poimânele cocoanei, zise dulceag.” (I.L. Caragiale) „Azi n-are-nceput deslușit / Și pare o zi de sfârșit.” (T. Arghezi) „Puternicii beznei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în viața și în eventuala lui moarte dv. n-ați avea nici un amestec.” (P. Sălcudeanu, 183), „Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți.” (M. Eminescu, I, 127), „Nevasta lui Bocioacă se uita la el parcă i-ar fi fost frate, nu alta.” (I. Slavici, Mara, 264), „Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândească
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ezoterică, omul "o picătură de lumină căzută din inima zeilor" (Edouard Schuré), reface în lumea contemporană drumul în sens invers către creatorul său, în amestec de suferință și dorință, încercând să-și păstreze liberatea. Umbra materiei acoperă primele capcane. Gloria deșartă ascunde țelul. Teribila dilemă pusă de Sphinx celor care aspirau la domnie în Teba era: ghicește sau mori! Secretele științei, parte integrantă a credinței, sunt cele ale vieții, să domnești sau să servești, să fii sau să nu fii. Rege
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
succesiuni de evenimente mai mult sau mai puțin spectaculoase. Enciclopedia era palmaresul cunoașterii istoria e cadrul Enciclopediei. Istoria, parafrazândul pe Diderot, marchează „marele dans al lumii” în fața cutiei milei unei Entități care țese și înnădește destinele fără să stimuleze logica deșartă a omului. Europa, ca leagăn al culturii, e dominată de o dorință comună, prelucrată pe teritorii diferite (atâtea spații geografice locuite, atâtea mentalități), care capătă substanță inițial în mintea unor iluminați (fără referire strictă la curentul iluminist) și care provoacă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cele mai rezistente. Dacă prin argilă nu se mai trimit decît mesaje ale formelor sculpturale, ori ale veselei capacități, pietrei omul i-a rămas scriitor credincios, durînd în ea, de la însemnele esențiale de pe o lespede tombală, la cele necesare ori deșarte de pe soclul unei statui. Drumul pietrei, din vechime pînă azi, a fost însoțit de cursuri paralele ori de afluenți pitorești: lemnul, mătasea, metalul, osul, frunza, papirusul și pergamentul, pînă la atotputernica domnie de cinci secole europene a hîrtiei. O revoluție
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
timp va ține domnia nedreaptă, neconstituțională": Fiind el drept și liberal în toate cugetările și simțămintele sale, nu se putea apropia nicidecum de lumea birocratică - de dregătorii statului; dar lui îi era și mai plăcută viața retrasă de zgomotul cel deșert și ruinător al viețuirii publice de atunci lipsită de orice scop comun și mai înalt 72. Aceasta e situația-tip. În absența unei posibilități de a-și manifesta aspirațiile, de a răspunde în spațiul public apelului național și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de semnificații, care furnizează ordine pentru perceperea subiectivă a experiențelor individuale. Nimic nu rămîne pe dinafară. Nu există enclave neinteligibile. Toate situațiile marginale sînt integrate într-o ierarhie simbolică, făcîndu-le implicit inteligibile și mai puțin înfricoșătoare sau dătătoare de speranțe deșarte. Altfel spus, universul simbolic pune fiecare lucru la locul lui, legitimîndu-l și ordonîndu-l după o logică și o ierarhie instituționale. Această integrare simbolică este crucială pentru funcționarea instituției. Ea operează zilnic roluri, priorități și modalități de acțiune, plasîndu-le în contextul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
rost, fără finalitate. Imposibilitatea realizării unor lucruri bune creează o resemnare generalizată. Lanțul cel mai solid era deznădejdea generală, resemnarea completă față de condițiile lor de sclavi... Lipsa unui viitor îi închide pe toți ca într-o carapace, din care speră deșartă speranță să iasă întregi într-o bună zi."139 Studiul valorilor finale și instrumentale Milton Rokeach a distins între două mari orientări în tipologia valorilor: cele care reprezintă obiective filozofice majore, care dau individului rațiunea de a fi, cărora le
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
apelor, ci a Harului. Cunoaște acum cine este acea fată mai tânără printre prinșii de război: este adunarea neamurilor, adică Biserica Domnului, ținută mai-nainte în stăpânirea păcatului, când încă nu avea libertatea dată de Har; la sfatul acesteia, acea deșartă mulțime a neamurilor a auzit cuvântul proorocesc, de care la început s-a îndoit mult timp; dar mai târziu, când s-a convins că trebuie să-l urmeze, a fost spălată de toată întinăciunea păcătoșeniei. Și Neeman cel puțin s-
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de partid pe care biata Ly o face cu teribile mustrări de conștiință în fața strămoșilor ei boieri, în speranța supraviețuirii, arestările mamei și a fraților ei. În ciuda toxicității lui, adevărul trebuie spus atâta vreme cât el mai poate fi auzit. Iluzia, speranța deșartă e o minciună pe care EBL nu și-o asumă. A-i scrie fiicei sale devenise pentru bătrâna mamă un ritual asemeni celui de rugăciune. Produce o exfoliere a eului până ce el devine străveziu și foarte curat. Scrisorile EBL rămân
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să-și poată oferi lor înșile și apropiaților lor, clientelei lor, privilegii. Politicienii ar intra într-o gravă carență de identitate dacă nu s-ar prevala de politic. Cetățenii, observă M.M., au devenit exigenți, au evoluat, nu mai vor promisiuni deșarte, în timp ce politicienii, nu. E aproape ca-n Zakara, unde se afirmă că India prosperă în ciuda guvernului său, sau când acesta doarme. Politoloaga observă tarele clasei politice, strigă spre ea: Dați-ne statul înapoi! Dar deși articolele ce acum alcătuiesc o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fi (ca semnificațieă. Fiecărei vârste Îi este specific un anumit Eu, care dă nota personală individului respectiv, ca aparținând unei anumite vârste cronologice. Copilăria este considerată ca fiind imaginea inocenței. V. Hugo spunea: „Copilu-i pur, iar omul e cu amăgiri deșarte”. Această imagine a copilăriei este rezultatul proiecțiilor noastre afective asupra copilului. El are o semnificație morală, prin grija și iubirea cu care Îl Înconjoară și Îl ocrotesc părinții săi. Adolescentul este imaginea neliniștii. El nu mai este copil, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
transpusă în practică. Frecvent, din cauza aglomerării și presiunii rutinei zilnice, îndeplinirea unor decizii este amânată. Lipsa resurselor necesare realizării unei decizii face ca ea să nu fie dusă la îndeplinire, fapt care necesită realocarea resurselor disponibile. Negocierea resurselor, practica „promisiunilor deșarte”, raționalizarea ulterioară a acestora sunt strategiile la care se recurge în asemenea situații. Janis și Mann (1977), Janis (1992) se refereau și la alte strategii defensive: renunțarea la responsabilitate (o persoană se lasă în voia alteia fără să examineze critic
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
riguroși și operaționali. Asemenea ipoteze ar putea fi mai degrabă universale decât diferite pentru fiecare cultură. Evident, conceptele date ar putea fi testate sau măsurate ușor; din cauza creșterii complexității din cercetarea acestei arii, măsurarea lor nu mai pare o speranță deșartă. Așadar, s-ar putea face o „încercare crudă” de a ajunge la conceptul operațional de deschidere a experienței - speră Rogers în 1967. Dar încercarea nu s-a realizat. 3. Explicarea contradicțiilor năucitoare. Teoria rogersiană isca grave probleme epistemologice. În anii
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 277
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm că păcatele se nasc din negrijă și neîmplinirea poruncilor, apoi din cauza relelor săvârșite după botez, trândăvie, slavă deșartă, poftă, plăcere, laude, reaua întrebuințare a ideilor căreia îi urmează reaua întrebuițare a lucrurilor, la toate acestea contribuind și diavolul cu ispita lui. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că păcatele ne vin prin reaua întrebuințare a puterilor sau a facultăților sufletului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]