1,962 matches
-
Din sticlă și din pietre scumpe. Ei încărcară toate harabalele cerului Și luat-au de aici al vremurilor vin cu bucurie și cîntece solemne. 795 Trezitu-s-au Luváh și Vala, si toti fiii și fiicele lui Lúvah S-au deșteptat; plînseră unul către altul și se urcară iarăși Cu durere la Omul Veșnic: jelindu-se el îi zvîrli în Lumea umbrelor, prin aer, pîn' ce trecut-a iarnă; Dar Vinul Omenesc statu uimit; stihiile se-afundă în ale lor 800
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
6). 228 Jakob Böhme, Aurora, p. 394. 229 Vala, IX, 290. 230 Ibid., IX, 354-357. 231 În Cartea lui Urizen (20, 26-30) Blake spune cu referire la Orc: "Cei morți auzit-au glasul copilului/ Și din somn începură să se deștepte;/ Toate cîte sînt auziră glasul copilului/ Și la viață-ncepură să se trezească". În Vala, Urizen căzut se cutremura la auzirea vocii pruncului și zice: Mă înălța-voi și Cerceta-voi aste hrube, și voi găsi acea pulsare-adîncă/ Ce peșteră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
divin al lui Dumnezeu. Drumul mîntuirii este, în schimb, prin Iisus Hristos, care, coborînd la Iad, deschide iar posibilitatea urcușului spre Viața Veșnică. Blake va spune: Iisus "umblat-a-n hainele de sînge pînă cînd cel care dormea s-a deșteptat" (Vala, ÎI, 265), implicînd faptul că divinitatea s-a lăsat, pentru om, crucificata mereu, cît a durat timpul. Astfel se revelează o nouă dimensiune a timpului: aceea de durere perpetua a divinității din mila pentru cei căzuți, care, prin propria
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zoa au rolul unor astfel de alchimiști ai simțurilor fizice și psihice. Scopul acestei agriculturi celeste este evident mîntuirea. În Jerusalem (46, 14-15) Blake spune că "Plugul lui Iehova și Grapa lui Șadai / Trecut-au peste Morți, spre-a-i deștepta pe Morți la Judecata." ["the Plow of Jehovah and the Harrow of Shaddai / Have passed over the Dead to awake the Dead to Judgment."]. Acest plug este însă diferit de cel de fier al lui Urizen, deoarece Blake menționează o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
psihologice ”, „trebuie să ne arate cum se răsfrâng în sufletul poporului de jos diferite manifestațiuni ale vieții, cum simte și gândește el fie sub influența ideilor, credințelor, superstițiilor moștenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le deșteaptă împrejurările de fiecare zi” Literatura orală, după părerea lui, poate fi studiată fie în scopul stabilirii originii pieselor ei constitutive, filiațiunea dintre ele precum și evoluția lor în funcție de împrejurările de viață pe care le-au întâlnit, fie în scopul de a
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a acelei zile. Însă, prin pâcla dimineții, pe când coloanele se angajau cătră fantasme, oastea proaspăt gătită a Voievodului lovi în trei locuri din coastă și dindărăt. Acest atac principal, dat cu putere și repegiune, trebuia astfel călăuzit încât să rupă, deșteptând spaimele mulțimii. Au rămas înomoliți în mlaștină bivolii cu bombardele. Șiragurile învălmășite s-au năpustit unele asupra altora tăindu-se. Îndărăt nu mai putea nimeni ieși fără a se supune fierului. Cei care au răzbit prin luncă după ce au tăiat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
curat românesc; al doilea, dintr-o familie greacă (sau albaneză?) naturalizată de o sută cincizeci de ani117." Încă de la suirea lor pe tron, acești domni făcură eforturi lăudabile pentru reorganizarea țării și căutară să-i vindece rănile. Spiritul național se deșteptase; masele de țărani, reunite de Tudor Vladimirescu împotriva lui Ipsilante, dovediră că, printre ei, spiritul războinic nu se stinsese. Corupția îi atinsese pe boieri și pe țărani sub regimul decăzut; dar aceasta nu pătrunse la fel de profund în câmpii. Dacă fanarioții
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
jubiliară a Academiei, în 1891: "Poezia poporală răsfrânge într-un chip minunat aceste vremuri grele ale unui trecut plin de nesiguranță și durere. Pe când munca intelectuală, dorința și trebuința de a învăța și de a-și ascuți mintea s-au deșteptat și au luat o dezvoltare însemnată cu viața politică, poezia era de veacuri adânc sădită în inima românului [...]. Mândru poate fi dar poporul român de geniul său poetic pe aripile căruia s-a ridicat..." Aceste legende care au planat peste
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe judecătorul și moralizează („Iară osânda trage la plată...”). în rest „interogatorii”, „confruntări” - jocuri aproape gratuite, declanșate de un anchetator sadic și ineficient (inabil în astfel de situații - pare a spune versatul Iordache Cantacuzino aflând sentință: „Și dacă l-am deșteptat, îndată au dzis: «Au perit-au cei boieri? Ț Și dacă i-au spus că au peritŭ, au suspinat greu, dzicândŭ: «Ah! Ce s-au făcut!Ț”). Boierii uneltitori, marele spătar Constantin Ciogolea, comisul Pătrașcu Ciogolea, fratele lui, și serdarul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că mai bine ar fi să facem o cântare la "Balenă". Jenny își ia chitara... Pe nerăsuflate în jurul nostru se adună câteva zeci și apoi sute de colege din celelalte cămine. Cântăm cântece deocheate, de studenție, dar și profund subversivul Deșteaptă-te, române! și cântece de oaste pe care batem, sâmbătă de sâmbătă, pas de defilare îmbrăcate militar. Nimănui nu-i trece prin cap că ce facem are vreo legătură cu lupta împotriva ,,sistemului". Încercăm pur și simplu să facem cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Unirii, tabloul începe să semene cu celebra imagine a Proclamației de la Islaz, să capete un aer revoluționar. Câțiva studenți se cațără pe statuia lui Alexandru Ioan Cuza, e prea mult vacarm, n-aud ce se strigă, se cântă, în continuare Deșteaptă-te, române!. Plec cu tramvaiul în "Tudor", unde vreau să ajung la o petrecere. După vreo două ore, ciulim cu toții urechile... Ce hărmălaie o fi afară? Coborâm, toți câți suntem, vreo 14, în drum. Râdem să ne sufocăm... Unii vor
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fereastră. Vine în curând acasă femeia și-i reproșează că, din uitucenie sau din curiozitate, a distrus o vrajă, că ea e în fond o privighetoare și că ar fi trăit veșnic dacă... Și piere cum apăruse. Iar tăietorul se deșteaptă, ca dintr-un vis, pe pragul colibei sărace, alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mea) mai rar și tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Talhar... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui Iași febril, în mijlocul căruia își face loc un nebun evadat de la Golia. Înfățișarea acestuia este de o sălbăticie hiperbolizată. Văzându-se, inexplicabil, cu mâinile dezlegate de către jandarmi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și din cea a lui Poe. Deciziile pe care femeia trebuie să le ia nu-i lasă timp de reflecție; chiar și soluția comodă, aceea de a se pierde în desimea confortabil obscură a pădurii iese din calcul: "Păunaș se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cătră Dumnedzăul tău șite căiaște și te pocăiaște (CM.1567: 232v) c. ține-i și-i fereaște pren Domnul nostru (CM.1567: 263r) d. Așea și tu, omule, când beai și mănânci și când <dormi>, adu-ț aminte și te deșteaptă (Fiz.1693: 44v) e. Și să te săblăzneaște mâna ta dereaptă, tae-o și o lapădă de la tine (NT.1648: 7r-v) (85) a. Domnulu potop va muta și ședea-va Domnulu împărat în vecie (PH.1500−10: 23r) b. cu o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Stephan Roll, iar în altă parte: „Poemul trebuie să fie o izbucnire temerară, o trecere din odaie în oglindă, din grădină în anotimp” - și: „Un risc, o aventură totală”. Intră, însă, acum în joc „partea revelatoare a hazardului”, „acele armonii deșteptate de întâmplare” (în A doua lumină poemul e definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea în argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă în Între mine și mine), iar cuvântul devine „presimțire, umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce se pune în fața poetului este, în fond, aceea de a asigura discursului o stare de productivitate practic inepuizabilă, în tumultul căreia absoluta disponibilitate a spiritului să se poată exprima ca degajare de normă și „formulă”, abandon în voia „armoniilor deșteptate de întâmplare”, în „succesiunea de hazarduri” a poemului. „Aventură spirituală”, deci, dar și aventură a limbajului, - cum se poate ușor observa din felul în care se construiește textul. În linii mari, tehnica simultaneistă remarcată și în Ulise se păstrează, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e un magnet și de aceea atrage într-însul copacii, caii, legumele, brazii, tarafele de zmeură cu un bâzâit târziu în urechea de sidef a tufișului, birjarii lunecați atât de lent într-o mahala depărtată. ș...ț La fiece pas deștepți un oraș ca un cântec care dormise în fluier sau ca o monedă pe care o descoperi în scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau cine îți va ieși dinainte cu pâine și cu sare ca niște decorații pe perna defunctă a inimii? Un lujer își clatină talanga în șipcile de aer, un lujer vine cu turmele de oi până la tine. La fiecare popas deștepți un oraș ca un cântec care dormise în fluier sau ca o monedă pe care o descoperi în scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia fermecată privirea peste pianul colinei” - Zodiac, XI) sau a „toiagului” magic („Cu un toiag învie în literă un șipot” - Zodiac, III). Tot ce se poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața secretă, amorțită, a lucrurilor se bucură de atenția poetului, pentru care acestea devin, în consecință, surse de energie sonoră, muzicală (clape, strune, arcușuri), de ecouri așteptate ca tot atâtea răspunsuri. A deștepta și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața secretă, amorțită, a lucrurilor se bucură de atenția poetului, pentru care acestea devin, în consecință, surse de energie sonoră, muzicală (clape, strune, arcușuri), de ecouri așteptate ca tot atâtea răspunsuri. A deștepta și a răspunde devin, pe mari suprafețe ale poeziei, nucleele verbale în jurul cărora se construiește viziunea metamorfozelor provocate în universul exterior de impactul cu „undele” vieții lăuntrice, fie numite direct, fie reprezentate prin „delegați” metaforici. Un fragment din Brățara nopților
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
furtunile cascadele animalele pitice și uriașe, Plantele, oceanele, Cheamă văzutul și nevăzutul Și întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele înțelesului Care e rostul tău în temnița infinitului cetitorule, ș...ț Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentând astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentând astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentând astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte întinsa „ars poetica” din
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, în întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvântului ca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]