1,200 matches
-
două lucruri aflate la așa enormă distanță unul de altul. "Fenomenul Iași" ar însemna, în cugetul meu, marea strălucire de scurtă durată însă, a vechei capitale a Moldovei, în cursul secolului trecut și în particular în preajma Unirii, urmată de precipitata decadență a acestui mare oraș, înainte ca misiunea lui istorică și națională să se fi putut împlini. Dorința mea de a schița fizionomia tineretului acum 40 de ani, de a releva, cum am spus, preocupările, gusturile, înclinațiile, preferințele, ambițiile lui, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
române, o atitudine nouă, un spirit critic negativ și conservator, care trebuia s-o îndrepte câte puțin spre arena politică. Acestea toate s-au întâmplat la un timp când Iașul încetase de a mai fi capitală și se îndrepta spre decadența pe care a atins-o, vai!, mai repede și în mod mai dureros decât ne-am fi putut închipui. * Începuturile socializmului român N-am avut legături prea strânse cu mișcarea socialistă (vorbesc de vechea mișcare, de cea dintâi). Voi explica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înfruntat puterea unei voințe rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l ocrotește. Toate piedicile pe care le-a întâmpinat orașul acesta în dezvoltarea sa, tot ce a fost pentru el cauză de întârziere, de discontinuitate, de decadență, de suferință, de umilință, n-a putut deci fi decât opera geniului său rău. Cine va triumfa până la urmă, în lupta aceasta? Geniul bun? Geniul rău? E mult de când supremația o are acesta din urmă. Întrebarea e: până când? Pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a primit-o cu zâmbetul pe buze, cu generozitate, cu patriotizm. Dar ca și vervena din vasul sfărâmat, fatal, inexorabil, viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar vrea, să-i aline suferințele. Lucrul e simplu și natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
patriotizm. Dar ca și vervena din vasul sfărâmat, fatal, inexorabil, viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar vrea, să-i aline suferințele. Lucrul e simplu și natural; aproape banal, aș putea spune. În toate timpurile a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unei armate, sentimentalii de la 1890 dovedeau un lucru: că faptele cele mai reale se îndeplinesc de aceia care au părut mai străini de realitățile pe care nu trebuie să le vezi ca să păstrezi mândria de a fi om". * Deși procesul decadenței Iașului e vechi, mult timp el nu s-a arătat în toată tristețea lui. Timp de câteva decenii, orașul a trăit din resursele trecutului, cu prestigiul de veche capitală și de centru de cultură. La acea epocă au trăit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni ambiante, ca acestea, nu se produc nicăieri fără o rea influență asupra spiritului. pustiindu-l de tot ce ar putea fi nobleță, frumusețe, generozitate. Decadența Iașului nu se afirmă deci numai în ordinea materială, în lucrurile care se văd, ci deopotrivă în viața lui sufletească, în preocupările, în gusturile, în arta, în activitatea sa culturală. Sub raportul acesta, contribuția Iașului la cultura națională e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avânt, iarăși, e monumentul cavaleriei de la Copou, opera d-lui Dimitriu-Bârlad. Eu știu bine că toate aceste țin și de spiritul de mediocritate generală al timpului. Dar chiar așa, Iașul stă la un nivel mai jos decât s-ar cuveni. * Decadența Iașului se arată și în alte lucruri; în evoluția lui sufletească bunăoară, în atitudinea pe care noile generații o adoptă în fața vieții, în modul cum acestea reacționează față de unele probleme care preocupă mintea lor. Câtă distanță astfel, de la naționalizmul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rareori, se spune "sângele Domnului" (figură care-mi evocă întotdeauna parfumatul vin roș de Socola); sau care, uneori, ia tonuri calde și dulci, amintind nuanțele rubinului sau altor nestimate (cum e cazul vinului de Uricani). Că, în fine, între actuala decadență a Iașului și declinul podgoriilor sale, americanizate, industrializate, modernizate, nu se poate să nu existe o relație strânsă, pentru că relația aceasta e logică și necesară. Dar asta e o simplă ipoteză a mea; o ipoteză pe care am construit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în linii mari, explicându-i ce anume lucru voiam să fac și în ce spirit. Persoana aceasta însă era de altă părere. Ea nu credea că epoca pe care eu vroiam s-o evoc, epocă tulbure, de declin și de decadență, era destul de interesantă pentru a justifica lucrarea mea. Și mi-a spus-o, cu toată franchețea. Îndoiala mi-a intrat în inimă ca un spin; și n-am reușit s-o smulg cu totul de la locul unde s-a înfipt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de la locul unde s-a înfipt. Evident, eu am rămas la credința că și epoca aceasta are importanța sa, frumusețea sa, farmecul său. Dacă n-aș fi rămas la această credință, n-aș fi întreprins ceea ce am întreprins. Epocă de decadență... Foarte bine; dar asta nu spune mare lucru. Cine spune decadență, face neapărat o comparațiune. Astfel noțiunea rămâne relativă și uneori discutabilă. Apoi, în istoria civilizației umane (cu deosebire în artă) epocile de decadență sunt în mod particular interesante, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
credința că și epoca aceasta are importanța sa, frumusețea sa, farmecul său. Dacă n-aș fi rămas la această credință, n-aș fi întreprins ceea ce am întreprins. Epocă de decadență... Foarte bine; dar asta nu spune mare lucru. Cine spune decadență, face neapărat o comparațiune. Astfel noțiunea rămâne relativă și uneori discutabilă. Apoi, în istoria civilizației umane (cu deosebire în artă) epocile de decadență sunt în mod particular interesante, prin manifestațiunile variate și neașteptate pe care le provoacă. De altmintrelea, pe cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întreprins ceea ce am întreprins. Epocă de decadență... Foarte bine; dar asta nu spune mare lucru. Cine spune decadență, face neapărat o comparațiune. Astfel noțiunea rămâne relativă și uneori discutabilă. Apoi, în istoria civilizației umane (cu deosebire în artă) epocile de decadență sunt în mod particular interesante, prin manifestațiunile variate și neașteptate pe care le provoacă. De altmintrelea, pe cât îmi pot da seama, generația mea nu s-a simțit prea mândră de situația și misiunea sa. Vorbesc în particular de mediul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toate "ligile", în toate asociațiile în toate "gărzile", partea principală, dominantă, covârșitoare a acțiunei naționaliste n-o formează propaganda și mișcarea antisemită? În viața Iașului, mișcarea aceasta a fost (am mai spus-o) unul din semnele grave care au indicat decadența lui spirituală din ultimele decenii. Campania de care vor-besc, a ziarului Opinia, o duceam numai câțiva dintre conducători și colaboratori (dar o aprobau toți ceilalți, fără ezitare). O duceam, cu deosebire, împreună: Lascar Antoniu, Gh. Ghibănescu, Em. Socor și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am reușit să ajut pe unul sau pe altul să cunoască puțin și să-l iubească așa cum merită, orașul pe care până atunci îl priveau cu rece indiferență. Orgoliu și umilință (pag. 160). Titlul acesta trebuia să fie: "Mărire și decadență; orgoliu și umilință". Mi-a părut însă cam lung, complicat chiar -; și l-am redus. Dar întâmplarea a vrut ca el să apară nu numai redus, ci și denaturat, confuz, lipsit de senz. Mai era nevoie să semnalez acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care Înțelege acest lucru, Sisif poate fi nefericit sau nu. Drumul lui trece, ca și al lui Oedip, pe la o răspîntie unde va trebui să aleagă Între ceea ce dă glorie muntelui sau Îl umple de singurătate. Într-o epocă de decadență, Oedip ar fi fost, fără Îndoială, sfîșiat de sfinx, deoarece s-ar fi Îndoit el Însuși, primul, de răspunsul său. Siguranța cu care el formulează unicul cuvînt necesar arată, dimpotrivă, că muntele unde stătea sfinxul e Învăluit În lumina cea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera că din antichitate decadența și barbaria au invadat spiritul uman. Apolo vine dintr-o lume cu pumnale ascunse sub ramuri de mirt. E suficient, poate, să ne reamintim că, Întemeind noi cetăți, grecii au procedat adeseori ca la Milet, unde au omorît toți bărbații
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri galante. Un seducător mediocru În comparație cu enigmaticul Don Juan, o frumusețe care evită ideile, ca dealtfel și celebrul, dar prea Îndulcitul Hermes al lui Praxitele de la muzeul din Olimpia care anunță o decadență ce nu va mai ști să regăsească superba demnitate a statuilor lui Policlet. SÎnt destine care nu ne propun nimic. Paris rămîne un biet băiat frumos și nimic altceva. Soarele arde atît de tare Încît aș spune ca poate cicatriza
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un monstru teribil. Himera; un monstru de rasă divină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita de revolte, ci cotropită de o tristețe vagă și de un surîs vag pe măsură ce artiștii din epoca de decadență Încercau să continue fără credință vechiul ideal. Aripa nu s-a lovit de limitele idealului elin, vrînd să iasă În afara lor, ci, obosită, n-a mai avut puterea să ajungă la ele. De aceea libertatea acestor artiști era În realitate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
luat startul ceva mai târziu s-a văzut deviat de la o devenire normală de paranteza comunistă, cu propriul set de valori (dintre care nu făcea parte invenția formală văzută mai curând, exact ca în Germania lui Hitler, un simptom de decadență burgheză). De fapt, filmul românesc a trecut de la ineptele melodrame burgheze la ineptele filme mobilizatoare și moralizatoare realist socialiste (uneori făcute de aceeași oameni, că tot se pricepeau). Cinematograful românesc a ratat, din motive ideologice, neorealismul anilor 40 (pe care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
extraconjugale dintre nemți și evrei, lege intitulată Pentru protejarea sângelui și onoarei germane și adoptată la Nürnberg, În septembrie 1935 <endnote id="(vezi 710)"/>. Originea acestor idei trebuie căutată În teoria rasistă promovată de Arthur de Gobineau, conform căreia fenomenul „decadenței popoarelor” este un rezultat al „Încrucișării raselor” (Essai sur l’inegalité des races humaines, 1854). În România, legile de tipul celei din 8 august 1940 au fost precedate și urmate de sute de studii și articole de propagandă rasistă și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Iași, dar concretizate, sigur, de A. Marino. Probabil că sînt și alții, și nu este exclus ca să fi spus, lui M. Gafița , o vorbă rea și Const. C[iopraga] (sînt vechi și buni prieteni!). Sîntem într-o epocă de decadență morală și acum simt o adîncă scîrbă (iartă cuvîntul prea tare!) de toate. Neliniștea mea, pe care ai surprins-o și ai înțeles-o întotdeauna e, de fapt, acum o criză spirituală din care nu știu cum voi ieși. Poate că nici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
e vînat prin junglă ; se transformă din vînat în vînător. Atît. Unora dintre dumneavoastră li se va părea incredibil (în sensul de aberant) faptul că un film atît de ambițios poate fi și atît de simplist : ideea filmului e că decadența e nasoală (mersi, Mel). Dar vă invit să-l vedeți pe Gibson drept ceea ce este : nu un intelectual, ci un foarte bun artist primitiv. Nu face greșeala pe care o fac de obicei regizorii sofisticați atunci cînd vor să facă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]